1,013 matches
-
sosirea trenului s-au îmbrățișat. Radu urcă în tren și rămase la fereastră, fluturându-și mâna, până ce nu-și mai văzu tatăl. într-o zi cenușie a sfârșitului de noiembrie, una din zilele care deprimă și aduce o stare de apatie multora dintre oameni, în gara Sibiu, în jurul amiezii printre puținii călători, un bărbat și o femeie, puțin agitați urmăreau pe tabla de pe peretele din sala de la intrare, pe care era înscris mersul feroviar, ora de plecare a trenului pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
trebui să plece! Cum, cum, cum? Se gândea, dar gândurile sale nu reușeau să găsească o soluție și se învârteau doar, din ce în ce mai asemănătoare, în capul său. În cele din urmă, din ce putuseră observa devotații, căzu într-un fel de apatie. — Lăsați-l în pace, spuse tatăl său. În dimineața zilei de 30 aprilie îl vom aduce jos și, înainte să-și dea seama, totul se va termina. — Se va termina... auzi Sampath, parcă din depărtare. 22 La câteva zile după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să vă intereseze să știți că mulți dintre colegii lui Josef Kahn de la Azilul Herzeberge sunt aceia a căror demență organică este un rezultat direct al sifilisului lor. Pot fi făcute și acceptate declarații contradictorii. Starea variază între euforie și apatie și există o instabilitate emoțională generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai stătea între patru ochi decât cu bolnavii. El a observat însă că, în acest stadiu al epidemiei, când ciuma lua din ce în ce mai des forma pulmonară, bolnavii păreau că ajută într-o oarecare măsură medicul. În loc să cadă în ghearele disperării sau apatiei de la început, ei păreau să-și facă o idee mai exactă despre interesele lor și cereau ei înșiși ceea ce le putea fi cel mai util. Ei cereau fără încetare să bea și toți doreau să fie cald în încăperi. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție a imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-a spus, mult prea mare pentru ei, plin de monumente și ruine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ca prima dată. „Se vede-ndată cine-l are/ pregătit în el pe Da și, spunându-l, dincolo merge“ avertiza grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să umple tăcerea cu vorbe și gesturi, perorând voios și competent despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l strige Tomescu, s-a răzgândit. Bâlbâia Tom, Tom, așa, americănește. Tom și iar Tom, până am obținut un compromis: Tom Tomescu. V-am dat din nou dreptate, Căminul Asociației, așa modest cum este, asigură ordine, subordonare strictă, modestie, apatie, știu asta. Dar primejdia unei explozii, la unul ca el, nu e total eliminată, știu asta. Doar un fiu poate înțelege, un fiu adoptiv, ca mine. Imi respect promisinueaaa, angajamentele, v-ați convins. Perseverent, perspicace, știu asta, sint constiincios si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de sticlă verzuie, suprapuși, bariere sticloase, pe care cresc jerbe imense de putregai și fosfor. Nimeni, nimeni nu vrea să-și întrerupă somnul, hibernarea. Nimeni nu vrea să-și recunoască numele, vocea, nimeni nu vrea să scuture mlaștina groasă a apatiei care înghite sunetul și mișcarea și sufletul, slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot mai îndreptățite?“ Și după o vreme, iarăși: „Da, da, mă ocup de psihologia claustrării. Asta e obsesia mea, da“. Și iarăși, cândva: „Izolarea și neputința în care suntem ținuți are și avantaje, credeți? Nu cumva are și avantaje subdezvoltarea, apatia? Toate tabieturile, gândiți-vă! Siesta, relațiile de familie, lecturile, mâncarea gătită acasă, ordinea, politețea copiilor, prieteniile... Pentru toate astea nu mai e timp în lumea modernă, nu-iașa? Pe când noi, ostatecii...“. Dar pleacă deja doctorul Marga. Se ridică, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de hieroglifă a Leviathanului, o enormă cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care corupe legătura dintre oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și falsitate, despre oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch. Recunoaștem satira neagră a lui Musil și pătrunzătoarea psihologie socială a lui Broch, avem uneori senzația că ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am prezentat la cabinetul unui specialist care știa Întreaga poveste, fiind și un apropiat al celui ce s-a grăbit spre o nouă dimensiune. Tratamentul pe care mi l-a recomandat mi-a indus o stare de somnolență și de apatie. Rezultatele se lăsau cu greu așteptate. Ce știu acești specialiști despre suflet? Nimic! Cel amputat, cu răni deschise și sângerânde era sufletul! Sufletul meu! Sufletuuuuuul! Nimeni nu avea timp să-i asculte tânguirea și agonia. Nu mai aveam lângă mine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
netoata care se lasă călcată în picioare de bărbatul asupritor de secole al femeii - echivalentul bogatului asupritor al săracului -, al cărui scop în viață este de a găsi calea cea mai perversă și eficiență pentru a o menține într-o apatie supusă și tâmpă de procreatoare bleagă... Povestindu-le eu mai multe, au ajuns la concluzia că e normal să nu fiu feministă, având în vedere toate cuceririle de mentalitate ale comunismului. Și când am priceput că, fără să vreau, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
gherete de la un iarmaroc aglomerat sau ca niște cuști de animale de la un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene de stâlpii porții fredonând ca pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
faceți? N-o mai bateți pe Roxana! Mâine o să regretați! Doamnă Ștef!"... A fost singura dată în viață când am văzut-o pe mama atât de activă în apărarea semenului. Altfel, viața ei s-a scurs între amărăciune, revoltă mocnită, apatie și puține bucurii. Și totuși era atașată de viață într-un fel mistic, cred că ăsta-i cuvântul potrivit, fără să fi fost vreodată în ceea ce îndeobște unii numesc miezul ei. Câtuși de puțin. Câteodată eram revoltat de izolarea ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privind amuzat în jos, în spațiul dintre noi, atent să nu se împiedice de scânduri. Dar altminteri nici el nu se întrecuse în dezvăluiri din trecut. Atât doar că viața lui nu se scursese nici în revoltă mocnită, nici în apatie și, poate, nici în puține bucurii. Ieșeam dimineața pe balconul însorit al locuinței mele din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fenomenul alienării, ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic. Pe planul sensibilității, alienarea este un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându-se prin angoasă, anxietate, nesiguranță, disperare, dar și prin apatie și cinism: “Este absurd că ne-am născut, este absurd că vom muri, pe de altă parte, această absurditate se prezintă ca o alienare permanentă a ființei mele, posibilitate care nu este numai posibilitatea mea, dar și a altora.” În
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cifre și pot fi tratate ca atare. Câți dintre groparii acestei țări, prezenți acolo, se mai așteptau să se întâmple așa ceva, când însăși groparul șef de la Cotroceni, le garantase în mod solemn că masele au fost reduse la amorțeală și apatie și nu mai reacționează în nici un fel, chiar călcate pe cele mai dureroase bătături. Au văzut, că de la acest popor blând și răbdător manifestațiile, mitingurile și moțiunile, nu le mai periclitează liniștea, pot să doarmă liniștiți în fotoliile lor moi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vitală. Raportul anterior concluzionează: Curentul electric provocat de prezența unui câmp electric trece prin celule, organe și întregul sistem nervos și stimulează metabolismul, ca și alte funcții fiziologice ale organismelor vii... Dacă respectivul câmp este prea slab, pot apărea oboseala, apatia și lipsa vitalității. Aceasta este cauza principală a oboselii și amorțelii pe care le simțiți în mașină, avion, tanc, submarin și tren, iar acum în capsula spațială. Generatoarele de ioni negativi pentru automobile sunt acum disponibile în comerț și acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de spirit și vitalitatea, chiar și în mijlocul celei mai grele și mai întunecoase ierni. Dr. Michael Gitlin de la Neuropsychiatric Institute din cadrul UCLA a determinat faptul că, atunci când mediul înconjurător este întunecat, glanda pineală secretă hormonul melatonină, care produce amețeală, letargie, apatie și depresie, adică „depresia de iarnă”. În raportul său, acesta afirmă: „Partea fascinantă a acestei realități este faptul că se bazează pe cantitatea de lumină care atinge retina”. 70% din pacienții dr. Gitlin au reacționat favorabil la expunerea zilnică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
la copii cu vârste sub 15 ani din America. Doar aceste realități ar trebui să fie suficiente pentru a alarma întreaga națiune să ia atitudine acasă, în școli și la locul de muncă, dar, și în acest caz, letargia și apatia se numără printre simptomele problemei. Realitatea referitoare la lumină se înrăutățește în fiecare an. Poluarea globală a aerului a redus semnificativ intensitatea luminii Soarelui în întreaga lume în ziua de azi. Și mai rău, poluarea aerului filtrează în mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică și mentală - cu niște dureri de stomac și de cap Îngrozitoare, perioade de apatie totală și crize bruște de plâns. M-am dus la doctor, iar el mi-a spus: „Însoară-te și ia-ți o vacanță“. Ușor de spus, greu de făcut, dar am făcut-o: Emma și-a convins tatăl că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în curte, sub cerul liber. Ascultând conversațiile frivole între cele două familii, eram mai tăcută în ziua aceea. Ei ar fi zis că mi-e rău. Chiar m-au și întrebat dacă mă simt bine. Eu am pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit cu privire la tăcerea mea, deveni și mai atent. Puțin încruntat, mă privea mai tot timpul și era pregătit să-mi satisfacă cel mai mic capriciu. La un moment dat îmi luă bărbia în mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]