11,066 matches
-
timp mort, destul cât să încapă acolo speranța. A fost suficient un lăstar care, pus în apă, a dat mustăți ce au devenit rădăcini, din care a crescut apoi copacul tăiat. Ieșeai numai noaptea ca să nu vadă nimeni cum te apleci și culegi cât mai mult din ce urma să se arunce. Frunzele și lăstarii se trezeau dimineața în apă, pe stative, în plină lumină și începeau să te recunoască. În scurt timp balconul a devenit neîncăpător, după aceea, sufrageria și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
va răspunde nimeni. Nici un chip nu se va ivi în cadru, nici un ochi nu se va propti de vreo crăpătură dintre stinghiile din ușă, nici o respirație nu se va face auzită de dincolo de lemn. Călătorul va sta drept și nemișcat, aplecându-și urechea spre liniștea din zid. Va părea o fantomă ce stă și așteaptă să dispară prin țevile ce ies ca niște fire de păr crescute în tencuială. Destul de probabil că s-ar face nevăzut dacă nu ar simți ceva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
televizorului. Îți vor ridica trupul din fotoliu și-l vor întinde pe jos, vor executa un timp manevrele de resuscitare, până se vor convinge că moartea a survenit cu mult înainte ca ei să fie chemați. Apoi cineva se va apleca și va strânge paharul de plastic și punga goală de pe covor. Se vor îndepărta toate petele, iar telecomanda va opri transmisia. În încăpere va fi mult întuneric și multă liniște. Însă, spre dimineață, în fotoliul din fața televizorului se va găsi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
priveau, doar din când în când îl strigau pe Ovi să stea cuminte. În parc, batista Andreei deveni din ce în ce mai udă și mai murdară de pete de noroi asemenea ciorapilor pe care îi purtam. Fruntea lui Mircea se înroși când se aplecă asupra baretelor care nu voiau să stea închise și se tot desfăceau. Mă gândeam cât o să stăm în parc până se va face ora. Părea că toată lumea se uită stăruitor la noi și mai cu seamă la sandalele mele ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
începu să sforăie. Vagonul părea mai mic și mai cenușiu pe măsură ce se îndepărta de stație. Delia consideră că e normal ca tânărul cu trandafiri să se așeze lângă ea și fiecare să înceapă să se gândească la celălalt, în timp ce își aplecau capul spre florile pe care le țineau în poală. Nu-și puteau vedea decât mâinile și asta părea de ajuns. Mâinile lui erau îngrijite, poate era student sau contabil, unghiile, rău tăiate din carne, în schimb ei i se făcu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vedea undele ca niște acolade. Tu îți deschideai în v vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să fie încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându-se. Te aplecai peste pod ca să-l atingi, dar întotdeauna cămașa sau vesta ți se prindea în fierul ondulat și nu te puteai întinde mai tare. De multe ori, când atârnai așa peste parapet, îți cădeau tot felul de lucruri din buzunare, pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îmbrățișa lung pe mama. După ce am închis ușa, iar mama s-a dus la bucătărie, am mai auzit câteva secunde pașii lui pe scări. Cu ochiul lipit de vizor, mi-l imaginam ieșind în stradă, fluturând mâna după un taxi, aplecându-se să se așeze pe bancheta din spate și trăgând portiera după el. — Acum probabil că a ajuns la gară... își pune geamantanul sus... se așază pe banchetă. Mama dădea din cap și nu spunea nimic, se duse numai să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
liniște și să nu mai plouă. Dacă înaintăm, o să dăm de autostradă și de benzinărie. Acolo o să ne uscăm și o să bem ceva cald. — Cacao fierbinte cu scorțișoară. Daniel o porni mai departe prin ploaie. Din când în când se apleca să se ferească de păsările ce treceau printre frunze. Era deja întuneric și brațul său obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tăi așa cum stăteau aliniați în ploaie lângă cele două găuri umplute cu apă, ascunzând semnele trecerii ei. Totuși ai așteptat-o și atunci când strada deveni pustie și întunecată, iar din cele două urme apa începu să se prelingă. Te-ai aplecat încet și privirea ta a mângâiat betonul ca pe un obraz. Degetele tale au îndepărtat frunzele din părul ei și i-au șters fruntea de ploaie. Palmele tale i au cuprins chipul, iar pleoapele ei clipeau de acolo, din asfalt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcută pe numele atât de cunoscut de acum. Străbătu holul cu pași rari, își montă amortizorul și așteptă să audă zgomotul mașinii de scris. Emoțiile erau din ce în ce mai puternice, dar nu le dădu importanță. Deschise ușa brusc și văzu capul omului aplecat asupra foii de hârtie. Scria repede și cu îndrăzneală, părând a nu se gândi nici la sintaxă, nici la punctuație. Lăsa cuvintele să curgă de la sine într-un flux care nu-i mai aparținea, ci venea dintr-o inspirație exterioară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unchiul Traian avea să adoarmă. O urmăream cu privirea cum netezește cu palma bucățile de sfoară, așezându-le la distanțe egale, cum îi șterge unchiului transpirația cu prosopul, împăturindu-l apoi în patru și cum în drum spre ușă se apleacă să ridice o scamă de pe covor. Ne întoarcem din nou spre unchiul Traian. Pielea lui părea mai netedă fără boabele de transpirație. La capul lui, Cristi se juca cu lumânarea. Tăceam. Arătam triști. Am fi vrut să ieșim din cameră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
danseze. Frunzele ei băteau din palme, iar petalele i se ridicau și coborau în ritmul muzicii din mecanism. Ca să nu dispară și margareta, Levi o înghiți și pe ea. Acum brațele lui păreau crenguțe cu lăstari, iar corpul său se apleca precum tulpina florii în timp ce muzica venea de undeva dinăuntru. După margareta din burete, urmară bagheta de magician și cuburile. Burtica lui Levi se mărea pe măsură ce înghesuia acolo jucăriile. Un timp nimeni nu băgă de seamă, doar atunci când începu să-l
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ketchup. Apoi a început să plouă în oraș, iar cei doi s-au retras în deltă. Singurătatea din apartamentul de pe același palier se prelungea în singurătatea mea și așa am început să ies din ce în ce mai des. Însă de câte ori mă întorceam acasă aplecam ușor urechea spre ușa lor; aceeași liniște se îmbibase în pereți și acum îmi inundase și dormitoarele. Până să se întoarcă stăteam pe balcon așteptându-i, privindu-i de departe ca și cum distanțele nu s ar fi putut măsura. Primul care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Laura îl săruta mai tare cu atât făptura lui Emil se transforma într-o altă ființă, ce semăna tot mai mult cu ea, până când nu am mai rezistat și le-am întors spatele. Totul devenise prea dulceag, încât mi se aplecase. M-am dus direct la baie și am început să vomit, scoțând din mine ultimele firimituri de iubire. Îi uram și îi condamnam pe amândoi în egală măsură pentru că au fost capabili de așa ceva; aș fi vrut să-i văd
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
surescitare, părându-i-se prea îndelungat timpul de așteptare. - Doamna vă așteaptă! Victor, intrând în salon, o văzu pe soția sa deosebit de lividă. Se prea poate însă ca vederea sa încețoșată să-i fi arătat o imagine mult deformată. Se aplecă deasupra patului și încercă să o sărute. Olga acceptă gestul soțului ei, dar când îl simți că e bine aburit, dădu capul într-o parte și-i spuse șoptit: - Duhnești a băutură ca un butoi! Ești beat, Victore! Du-te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din drum. Printre direci, de la o margime la alta - niște abia observabile încrengături, care ar fi stors, multe semne de întrebare, cui le-ar fi studiat atent. Lumea, însă, nu avea nici grijă, nici timp, nici interesul, de a se apleca asupra a așaceva. Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage de euroi. Tresări, speriată, de parcă ar fi comis ceva neadmis, și dădu un pas înapoi. Privi mai atentă. Da, erau bani. Se apropie, puse mâna pe bani, îi pipăi. Îi smulse din bocanci. Îi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lângă altul, apoi, rând pe rând, până le făcu loc tuturor. Se întoarse. Opri la restaurant. Acolo comandă o cafea, un pahar cu vin alb, sec; se așeză la masă, iar când se înființă ospătara, îi făcu semn să se aplece nițel către punga mare, plină cu ceva. Uite ce doresc. Spune. Să mă ajuți să văd câte sarmale crude vor încăpea, pe un rând, în drăcovenia asta. Că, dedesubt, privește ce am. Nu i suficient un rând. De ce? Din mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
euro-americane n-au întunecat în vreun fel iubirea lucidă pentru folclorul și tradițiile Iranului vechi (îi datorăm numeroase traduceri de texte pahlavi, dar și prețioase lucrări despre folclorul iranian). Acestui curios sincretism cultural îi adăugăm pasiunea cu care s-a aplecat asupra complicatelor religii ale Persiei antice, asupra superstițiilor și practicilor magiei populare care derivă din ele. Și peste toate s-a așezat tulburătoarea umbră a Indiei. Au fost dimensiunile care au trezit, la Hedayat, gustul pentru straniu și insolit, ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața lui, o fată îmbrăcată în negru se apleca mult spre el să-i ofere o floare de nufăr - un pârâu îi separa. Oare mai văzusem înainte această scenă sau îmi fusese sugerată în somn? Nu știu. Știu doar că niciodată nu desenam altceva. Involuntar, mâna mea plăsmuia acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
întinsă, rozându-și unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fața Îi era palidă. Prin veșmintele negre și subțiri care I se mulau pe corp se distingea conturul pulpelor, brațelor, pieptului, întregului Ei trup. Cum avea ochii închiși, m-am aplecat să O privesc mai bine. Dar cu cât Îi examinam fața mai mult, cu atât părea că Se îndepărtează de mine. Am simțit deodată că nu știam nimic din secretele inimii Sale și că nu ne lega nimic. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
hârțoagele rupte, nu-mi pasă absolut deloc! Nu scriu decât din nevoia de a scrie, care, pentru moment, a devenit indispensabilă. Am nevoie, din ce în ce mai multă nevoie, să-mi comunic gândurile ființei mele imaginare, umbrei mele. Umbra asta sinistră care se apleacă pe perete, la lumina lămpii, și care pare să citească cu atenție, să devoreze tot ce scriu. Cu siguranță, ea înțelege mai bine decât mine. Numai umbrei mele pot să-i vorbesc cum trebuie. Ea mă obligă să vorbesc; numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a ajunge acolo, ar trebui să urc o schelă foarte înaltă. Orizontul era acoperit cu o perdea de nori groși, galbeni, încărcată cu moarte, care apăsa peste tot orașul. Era o vreme teribilă și plăcută. Nu știu de ce mă simțeam aplecat spre pământ. Atmosfera asta îmi dădea mereu idei de moarte. Dar, acum că moartea îmi arăta fața ei sângeroasă și că mâinile ei osoase mă apucaseră de gât, de-abia acum mă hotărâi. Eram obligat să o implic și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de carne... Imaginea lui nu-mi mai părăsea ochii. În sfârșit, m-am hotărât. Era o decizie teribilă. Am ieșit din pat și, suflecându-mi mânecile, am luat cuțitul cu mâner de os pe care-l ascunsesem sub pernă, apoi, aplecându-mă puțin, mi-am aruncat pe umeri o aba gălbuie și mi-am acoperit fața cu un fular. În aceeași clipă percepeam în mine o personalitate dublă, un complex de măcelar și negustor de mărunțișuri. M-am îndepărtat în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gemetele mi se opreau în gât și le scuipam sub formă de cheaguri de sânge. Poate bufnița suferă de aceeași boală care-i inspiră gânduri asemănătoare cu ale mele. Umbra mea pe perete era exact umbra unei bufnițe, ea se apleca pentru a citi ceea ce scriam. Cu siguranță, înțelegea bine, numai ea putea să înțeleagă. Când o priveam pe furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]