881 matches
-
ce-i al ei e-al ei. Oamenii se înghesuie să ne vadă și să ne aplaude - și o fi imaginația mea, sau par mai prietenoși, acum, după incidentul cu Alicia? Undeva pe rândul din spate o zăresc pe Erin aplecată mai să cadă și arunc buchetul direct în brațele ei larg deschise. Și pe urmă ieșim. Ușile duble masive se închid în urma noastră și ne aflăm pe coridorul tăcut mochetat cu pluș, în care nu se află decât doi portari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai puțin de 3248 km de capitala Santiago! Puteam să observăm că partea nordică a Insulei Mari este o vasta câmpie, pădurile întinzându-se în zona de sud-est. Din cauza vânturilor puternice, arborii izolați sau cei de la marginea pădurilor aveau coroanele aplecate chiar până la 45 de grade, fiind numiți de aceea de localnici "arbori drapel"! Sub noi defilau cu repeziciune insule, păduri, câmpii, lacuri, vârfuri muntoase, plaje sălbatice cu lupi de mare, foci și pinguini, fiorduri, într-o succesiune fantastică de forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de ață invizibil prin cap, gât, coloana vertebrală - dar mai Întâi trupul trebuie să aibă o ținută dreaptă. Dacă stăm fără efort, leneși, cu umerii căzuți, capul aplecat, spatele Încovoiat, această legătură verticală nu se produce. Fără efortul de a Îndrepta axa trupului, rămânem sub influența energiei greoaie, care ne trage În jos. Acest exercițiu de senzație interioară l-am Încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-l poate totuși dezbăra de talent. Transcriu aici câteva rânduri în care-și portretizează personajul : „...în toamna anului 1977, când l-am cunoscut, Nenițescu nu ne-a apărut ca un estet interesat de «piața» artistică, ci ca un cărturar afabil, aplecat, cu creionul în mână, asupra lui Thoma de Aquino sau a lui Leonțiu din Bizanț... Justificarea prelungitelor sale, surâzătoare tăceri ar putea sta aici, în preaplinul unor astfel de lecturi” (p. 31). L-am frecventat și eu pe Nenițescu în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fântână cu cumpănă, și deținutul, însetata, l-a rugat să-i dea voie să bea puțină apă. Cumpăna ținea găleata mai sus de statura unui om. De acord, bunicul i-a scos apă din fântână și i-a ținut găleata aplecată ca să bea. După ce a băut cât i-a trebuit, bunicul l-a rugat să-i țină și lui găleata, cu mâinile legate, ca să bea și el. Acela s-a arătat bucuros să-l ajute și a prins de lanțul găleții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și respect fiul scriitor a pipăit litera tatălui și cuvântul mamei încercând în această primă editare să lase cât mai amplă respirația documentului, a vieții trăite, tușele de abstractizare fiind ușoare, fluide. Scris drept pentru Tatăl intrat în Lumea Drepților, aplecat și subțire pentru Mama nonagenară. Totul începe cu subtila radiografiere a Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai puțin de 3248 km de capitala Santiago! Puteam să observăm că partea nordică a Insulei Mari este o vastă câmpie, pădurile întinzându-se în zona de sud-est. Din cauza vânturilor puternice, arborii izolați sau cei de la marginea pădurilor aveau coroanele aplecate chiar până la 45 de grade, fiind numiți de aceea de localnici "arbori drapel"! Sub noi defilau cu repeziciune insule, păduri, câmpii, lacuri, vârfuri muntoase, plaje sălbatice cu lei de mare, foci și pinguini, fiorduri, într-o succesiune fantastică de forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
stabilește o relație "paranoică" cu Vecernia lui Millet. Meditație la o harpă (1932/34) este un tablou realizat de Dalí după o altă reverie legată de Vecernia lui Jean-François Millet, în care apar figura spectrală a unui bărbat cu capul aplecat ca pentru rugăciune (personajul este evident împrumutat din tabloul lui Millet) și o voluptuoasă femeie goală, îmbrățișându-l. O altă figură îmbrăcată în negru, cu piciorul deformat de o umflătură, îngenuncheată în fața celei dintâi, ocupă primul plan. Cotul acesteia se
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu cumpănă, și deținutul, însetata, l-a rugat să-i dea voie să bea puțină apă. Cumpăna ț inea găleata mai sus de statura unui om. De acord, bunicul i-a scos apă din fântână și i-a ținut găleata aplecată ca să bea. După ce a băut cât i-a trebuit, bunicul l-a rugat să-i țină și lui găleata, cu mâinile legate, ca să bea și el. Acela s-a arătat bucuros să-l ajute și a prins de lanț ul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o pubescență rară, greu vizibilă. Jumătatea posterioară a capului este prevăzută cu 2 carene încrucișate în forma literei ”X” și 4 gropițe adâncite. Elitrele au rugozități granulate fine și o pubescență rară, culcată, dar bine vizibilă. Capul de dimensiuni reduse, aplecat, numai cu vertexul vizibil atunci când este privit de sus. Antenele cu articolele 4-8 arcuite. Articolele 3-5 sunt de 1,5 ori mai lungi decât late, articolele 6-8 mai scurte, aproximativ la fel de lungi și de late, articolul 9 la fel de lung cât
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
deprinsese și unele vorbe adânci pe care le spunea cu înțeles la vreme potrivită” * “Nechifor sa arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului” * “ Își mângâia mustața groasă adusă a oală. La mustața aceea neagră și la ochii aceia cu sprâncenele aplecate și la oată înfățișarea lui îndesată și spătoasă” * De alte personaje: * De către Vitoria * “Era un om cu harțag la chef. Mie mi-era drag când îl vedeam așa, cu mare coraj. Nu-I putea sta nimeni împotrivă... De hoți nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aicea. Îi la poartă”. Și atuncea m-am apropiat de poartă la o distanță de vreo zece metri. Și el era În stânga, cum te uiți pe poartă, și-n dreapta era un grup de vreo zece inși. Era cu capul aplecat. Am stat fixat și privindu-l. A ridicat capul, a avut un zâmbet trist. Eu m-am Înclinat, l-am salutat, el mi-a răspuns și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas-bun de la el. S-a reîntors de la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care noi trebuia să intrăm să plivim orezu’ de costrei 3 și de alte buruieni. Ni s-a arătat la Început cum arăta costreiu’ și cum arăta orezu’, dar sigur că era greu să distingi permanent... Și trebuia să stăm aplecați, numai În indispensabili și cămașă. După aceea, trebuia dus costreiul la marginea bazinului, unde te verifica, și dacă găsea boabe de orez, de cele mai multe ori te bătea... „Cum mă”, zice, „și afară și Înăuntru sabotezi!?” Mi-aduc aminte că era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împinși permanent de la spate și n-aveai timp să te odihnești nici o clipă... Ni se spunea mereu: „Dă-i drumu’! Nu sta pe loc! Lucrează!”. Era o stare de tensiune nemaipomenită, foarte greu de suportat... Și trebuia să stai numai aplecat și făcusem bășici pe mâini și pe picioare din cauza soarelui... Mai erau și lipitorile, care stăteau permanent pe picioarele noastre... Era greu de suportat și au căzut mulți acolo la Țăndărei... Au fost și alții luați care au căzut și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre gară. *31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tovarășul în noaptea de Anul Nou!” Azi e 23 decembrie. * În foaierul plin de lume, l-am zărit pe Mircea Radu Iacoban. Părea că se află în căutarea cuiva. Are mersul pe care i-l știu din timpul facultății: trunchi aplecat, pași scurți, mîini pe care le mișcă într-un fel automatic. Salutat, răspundea prin scurte surîsuri, fără să se oprească, schimba repede mina în una preocupată, își aranja o meșă, și tot așa de mai multe ori. La un moment
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu băieții care formau frăția de cruce din acel oraș, a ajuns legionar și a rămas pe urmă unul dintre cei mai devotați luptători și admiratori ai Căpitanului. Umbla mereu cu capul gol, pășind legănându-se și cu trupul puțin aplecat înainte, parcă voia să taie vântul. Nu purta haine prea bune, iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul îi cădea peste frunte și gestul lui favorit era darea părului peste
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
alea pline de apă erau separate de diguri mai mici, iar caraliul mergea pe digul ăla care despărțea parcelele și cu o prăjină pur și simplu îți crăpa spatele dacă încercai să te ridici, pentru că nu puteai sta toată ziua aplecat să plantezi orez. Cine cunoaște aceste aspecte? Eu nu cred și nu pot să cred că ordinele de sus erau așa. Se dădeau, de bună seamă, ordine care aveau duritatea lor dar ordinele care se primeau erau înzecite. Nu i-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vechimea și degradarea nonșalante. Desigur, el poate fi, ca structură transcendentă, o imagine a societății moderne care, în anonimat, ordonează viața. Dar el este mai ales imaginea absenței, uitării, neputinței și golului, semnificând dispariția și moartea zeilor. Portretul cu capul aplecat, despre care se crede că îl reprezintă pe Westwest și care ar nu ar fi altul decât portarul (divinitatea scapă ordinii reprezentării), portret înnegrit, atât de întunecat încât îl crezi gol, dă ca și în fotografii o imagine-fantomă și evocă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
slabe Lovitura de siguranță defensivă are o traiectorie înaltă și este executată în adâncime. Această lovitură conferă executantului timp pentru a reveni la bază în vederea pregătirii următoarei lovituri. Fluturașul este lovit tot fața rachetei dar de această dată este ușor aplecata spre înapoi. Lovitura de siguranță forehand executată de deasupra capului Este similară cu acțiunea de a arunca o minge. Puteți oricând exersa această lovitură folosind fluturașul, înainte de a intra in teren. Pentru o bună execuție a acestei lovituri aveți în
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
curenți climaterici...."100. În acest timp, pentru a-și câștiga existența și pentru a-și putea continua propriile cercetări într-o perioadă de mare instabilitate politică, Gauß e nevoit să facă și el măsurători de terenuri, dar pentru cadastru: "Stătea aplecat, transpirat, și cu hainele pline de ace de pin. La întrebarea "ce făcea prin împrejurimile acelea", a răspuns intimidat explicând tehnica triangulării: se dau o latură și două unghiuri ale unui triunghi, să se determine celelalte două laturi și unghiul
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ani am făcut un început de chelie, așa că am hotărît să mă tund foarte scurt. De regulă, port costume gri, cravate discrete și nu par prea vesel. Cu tunsoarea mea scurtă, cu ochelarii fini și chipul mohorît, cu capul puțin aplecat ca să aud mai bine un mix de cînturi funerare creștine, mă simțeam foarte în largul meu, mai mult decît la o nuntă, bunăoară. Hotărît lucru, înmormîntările sînt domeniul meu. Am încetat să pedalez, am tușit ușor. Pe pajiștile din jur
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
Petre Pandrea „are gura rea, căzând repede pe enormități”. Dimensiunea istorică și istorico-politică a memorialisticii românești îl interesează pe Al. Săndulescu poate la fel de mult ca dimensiunea literară a acestei memorialistici. De aceea nici nu se ocupă în carte de memorialiștii aplecați prea mult asupra lor înșile, abstrași din istorie și „rupți” de politic (un Radu Petrescu), ci de cei implicați, fie direct în practica politică (I. G. Duca, Argetoianu), fie ca indivizi care au suportat vitregiile unei epoci și ale unor
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
ruginita de ploi, de zăpadă; așa dar, el își va petrece ultimii ani privind nemișcat de pe banca să lumea, oamenii care-l salută din mers, desi cu fereala, știind care era cazul lui, - salutînd, așa, pe furiș, la repezeala, putin aplecat, să nu fi fost văzut de vreun ochi rău, că erau mulți ochi din aceștia; salutînd deci să trăiești moș sau bade, după vîrsta, și să fii sănătos ori să auzim de bine, depandă și asta... Acest bătrîn are o
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
gît: ba, pe cine vrei tu să păcălești, să mai păcălești? Cei din sală rămîn așa, aaa: scoate șișul? țintește bărbia? nu, nici vorbă, în primă clipă-i fiul lui Frankestein, într-a doua-i doar o gorilă drăguță, ușor aplecata înainte, cu mîinile bălăngănindu-i-se pe la genunchi, din cînd în cînd se-ndreaptă și-și da părul de pe frunte și e un mujic arătos, cei de-afară stau cu nasurile pe geam, rînjesc, sînt din Ensor, drăguții de ei
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]