2,777 matches
-
frunzei de stejar, împart transversal și longitudinal restul boltii. În capete sunt zugrăviți evangheliștii, între aceste compoziții temele fiind repartizate pe două registre. La nord: Petru pe mare; Dumineca Samarinencei; Pildă lui Ioan proorocul cu gaturile de balaur (scenă din Apocalipsa). La sud:Alungarea duhurilor rele; Dumineca orbului; Dumineca mironosițelor. Registrul următor cuprinde scene din ciclul patimilor. La nord: Spălat-au mâinile și picioarele mele; Și l-au răstignit între doi tâlhari, unul de-a dreapta Tatălui și unul de-a stânga
Biserica de lemn din Birtin () [Corola-website/Science/317915_a_319244]
-
este de lemn sculptat, deasupra pisaniei este o friza puternic reliefată, răsuflătorile sunt de piatră traforată. Pictura originară, în frescă, spălată și retușată pe alocuri, este pe fond aurit imitând mozaicul. Iconografia se remarcă prin scene precum Judecata de Apoi, Apocalipsa, Liturghia îngerească, etc.
Biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/334924_a_336253]
-
fi numit în mod real Ioan, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim: Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor: Autorul Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei Ioan Teologul sau Ioan de Patmos, spre a nu fi confundat cu , cu Apostolul Ioan sau cu Prezbiterul Ioan. Ioan a fost un pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare într-un vas cu ulei fierbinte, lângă Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi Biserica „Oratorio di San Giovanni in Oleo”). Exilat pe insula Patmos (Grecia), ar fi scris Apocalipsa lui Ioan în anul 95 d.Cr., iar după moartea împăratului Domițian (96 d.C.) s-ar fi întors la Efes, scriindu-și Evanghelia în jurul anului 100 d.Cr. A adormit în Domnul la vârstă foarte înaintată (88 ani). Iustin Martirul (c. 100-165
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
-lea ea este adoptată de Clement din Alexandria și de către Origene din Alexandria și mai târziu de Methodius, Ciprian, Lactanțius, Dionisie din Alexandria, iar în secolul al V-lea de către Quodvultdeus. Eusebiu din Cezareea (ca. 263-339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
identificare a fost negată de alți Părinți ai Bisericii, incluzându-i Dionisie de Alexandria, Eusebiu din Cezareea, Chiril din Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei. Noua epocă a cercetărilor critice ale acestor opere a început cu opera lui K.G. Bretschneider din 1820 asupra autorului Evangheliei după Ioan. Bretschneider a pus la îndoială ideea că autorul Evangheliei ar fi fost un apostol, și chiar a menționat
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Papias, păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între doi Ioani diferiți, Apostolul Ioan și Prezbiterul Ioan, atribuind evanghelia apostolului iar Apocalipsa prezbiterului. Mărturia lui Ireneu de Lyon bazată pe Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă lipsit de echivoc că apostolul este autorul evangheliei. (Alți cercetători observă că Ireneu se referă totuși constant la autorul evangheliei și la cel al Apocalipsei ca „discipolul Domnului”, în timp ce la alții se referă ca „apostoli”. Astfel Ireneu pare a face diferență între Ioan, autorul celei de a patra evanghelii și Apostolul Ioan.) Koester refuză referirea lui Ignatie de Antiohia ca referitoare la evanghelie și îl
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
cu muzica hip-hop internațională. este căsătorit din anul 2007 și are un băiețel pe nume Nikolas. În 1999, Cabron înființează trupa Codu’ Penal, împreună cu Shobby, și lansează 3 albume în această formulă: “În Familie (pentru bani)” (2003), “Pe Viață” (2004), “Apocalipsa” (2006). În 2003 produce o serie de melodii incluse pe albumul Nico - “Gând pentru ei”, printre care single-ul “Nu pot să mai suport”. În 2005 devine producătorul muzical (împreună cu Shobby) al compilației “Hip-Hop Greu de Difuzat”, dedicată lui Sișu
Cabron () [Corola-website/Science/334789_a_336118]
-
Newton l-a îndemnat și să manifeste mai mult interes față de cronologia și doctrina Bibliei. Newton era un om religios. Ca unul care credea cu ne-strămutare în Mileniul biblic, el a scris pe larg despre profețiile din Daniel și Apocalipsa. Totuși, aproape nici una dintre aceste scrieri nu a fost publicată în timpul vieții sale. El a respins doctrina Trinității. Dar când a sosit momentul să-și publice dovezile împotriva Trinității, „Newton a bătut în retragere, de teamă ca nu cumva concepțiile
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
realizată de Whiston. Ea a fost publicată în 1745, respectiv în al 78-lea an al vieții sale. Whiston a tradus cele patru evanghelii și Faptele apostolilor după Codex Bezae, scrisorile lui Pavel după Clermont Codex, iar celelalte cărți, inclusiv Apocalipsa, după manuscrisul din Alexandria. Lucrând atent, el nu a inclus fragmentul din 1Ioan 5:7. Whiston a ales aceste trei manuscrise grecești din antichitate, considerându-le drept cele mai bune la data aceea. Motivația evidentă a lucrărilor lui Whiston a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
1858:76), doctrina Trinității era un rod al marii apostazii. J. Loughborough a afirmat (RH 5 Nov 1861) că doctrina Trinității este contrară bunului simț, contrară Scripturii și de origine păgână, fabuloasă. Uriah Smith (1865), în faimosul său comentariu la Apocalipsa explica, după traducerea KJV la Ap 3:14 („the beginning of the creation of God”) că Christos este „prima ființă creată”. Și Smith a înțeles bine logica traducerii clasice (făcută de trinitarieni!). Vorbind despre Spiritul Sfânt (RH, 28 octombrie 1890
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
la Isus Cristos. Vezi: http://www.thestudiesinthescriptures.com/Pages/Romanian/Rom%20V5/Rom%20Vol%205%20Ch%202.htm Iar ulterior, studenții Bibliei, în cartea „Taina Împlinită” susțin că Isus este Dumnezeu Atotputernic, și că aplica în mod greșit pasajul din Apocalipsa 1:8 la Isus. În ce privește Spiritul Sfânt, Ruseell credea că este o putere, este spiritul unei persoane, și nu o persoană, observați ce spunea el în VOLUMUL V Studii în Scripturi: „În lumina Scripturilor putem înțelege că Spiritul sfânt înseamnă
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
joacă personajul Violetta Castillo. Stoessel cântă melodia tema a seriei, lansată pe 5 aprilie 2012, si intitulată „În lumea mea”, si de asemenea, versiunea în limba italiană, intitulată „Nel mio mondo”. Pentru acest rol a câștigat un premiu pentru „Actrița Apocalipsa” în ediția din 2012 a „Kids' Choice Awards' Argentina” și a fost, de asemenea, nominalizată pentru versiunea americană, „Nickelodeon Kids' Choice Awards”, la categoria „Artista Latină Favorită”. De asemenea, a participat la programele de televiziune U-Mix. În 2011, ea a
Martina Stoessel () [Corola-website/Science/329900_a_331229]
-
din iad și adus înapoi de către un înger al Domnului numit Castiel, unul dintre îngerii care apar de-a lungul întregului sezon. Frații colaborează cu Castiel pentru a opri planul lui Lilith de rupere a celor 66 de sigilii ale Apocalipsei, lucru care ar permite arhanghelului căzut Lucifer, "Diavolul" sau "Satana", să fie din nou liber pe Pământ. Relația dintre Șam și Dean este tensionată. Șam începe să treacă din ce in ce mai mult de partea lui Ruby în defavoarea lui Dean. El începe să
Supernatural () [Corola-website/Science/314383_a_315712]
-
și se despart. Șam trece pe deplin de partea lui Ruby în căutarea să obsesiva de a o ucide pe Lilith. Dean face o înțelegere cu îngerii pentru a-l salva pe Șam, dar află că îngerii își doresc ca Apocalipsa să aibă loc pentru a reconstrui Paradisul pe Pământ. Cu ajutorul lui Castiel, Dean scăpa de ceilalți îngeri și încearcă să-l oprească pe Șam după ce a aflat că moartea lui Lilith este, de fapt, ultima pecete, dar Șam o ucide
Supernatural () [Corola-website/Science/314383_a_315712]
-
The CW a reînnoit serialul la 16 februarie 2010. Sezonul a fost transmis în premieră în perioada 10 septembrie 2009 - 13 mai 2010. Al cincilea sezon prezintă încercările de a-l opri pe Lucifer și de a salva lumea de la Apocalipsa, fiind inspirat de evenimentele descrise în cartea Apocalipsei. Pe parcursul sezonului, în timp ce Castiel îl caută pe Dumnezeu, Șam și Dean se luptă atât cu îngeri cât și cu demoni, deoarece se luptă cu destinul lor de a deveni recipientele lui Lucifer
Supernatural () [Corola-website/Science/314383_a_315712]
-
2010. Sezonul a fost transmis în premieră în perioada 10 septembrie 2009 - 13 mai 2010. Al cincilea sezon prezintă încercările de a-l opri pe Lucifer și de a salva lumea de la Apocalipsa, fiind inspirat de evenimentele descrise în cartea Apocalipsei. Pe parcursul sezonului, în timp ce Castiel îl caută pe Dumnezeu, Șam și Dean se luptă atât cu îngeri cât și cu demoni, deoarece se luptă cu destinul lor de a deveni recipientele lui Lucifer și respectiv Mihail. O modalitate prin care încerca
Supernatural () [Corola-website/Science/314383_a_315712]
-
prăbușește atunci când află că Lucifer nu poate fi ucis de Colț și în această încercare îi pierd pe colegii lor de vânătoare și prieteni, Jo și Ellen. Pierderea acestora și revelația conform căreia Dumnezeu nu-i va ajuta să oprească Apocalipsa, îl face pe Dean să fie de acord de a fi recipientul lui Mihail, dar, în cele din urmă, nu-i iese cum a plănuit. În schimb, Dean îl ucide pe îngerul Zaharia, care i-a chinuit pe frați tot
Supernatural () [Corola-website/Science/314383_a_315712]
-
și Dean. Fiindu-le imposibil să-l învingă pe Lucifer, Șam și Dean, cu informații primite de la Păcălitor, care se dovedește a fi Arhanghelul Gavril, si cu ajutor de la demonul Crowley, se hotărăsc să adune inelele celor patru călăreți ai Apocalipsei, inclusiv Moartea, pentru a forma o cheie care să deschidă cușcă lui Lucifer. Conceptul de destin versus libertate, alegere și voință liberă joacă un rol mare. Pe parcursul sezonului, Dean, Șam, Castiel și Bobby au fiecare o criză, fiecare fiind pe
Supernatural () [Corola-website/Science/314383_a_315712]
-
pe Eva să nu asculte porunca lui Dumnezeu. Este identificat și ca acuzatorul lui Iov, ispititorul din evanghelii și balaurul din Apocalipsă. Poartă numele de "conducătorul demonilor" (Matei 12:24); "conducătorul lumii" și chiar "dumnezeul acestei lumi" (Corinteni|4|4) Apocalipsa lui Ioan descrie cum Satana este aruncat din cer spre pământ cu "multă mânie" și războindu-se cu adepții lui Iisus, până ce este distrus complet în "lacul de foc" (Apocalipsa 12:7-17; Apocalipsa 20:10). În Ioan 3:8 se
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
conducătorul lumii" și chiar "dumnezeul acestei lumi" (Corinteni|4|4) Apocalipsa lui Ioan descrie cum Satana este aruncat din cer spre pământ cu "multă mânie" și războindu-se cu adepții lui Iisus, până ce este distrus complet în "lacul de foc" (Apocalipsa 12:7-17; Apocalipsa 20:10). În Ioan 3:8 se spune, contrar învățăturilor iudaismului "...că diavolul păcătuiește de la început." Noul Testament îl revelează pe Satana ca dușman al Lui Dumnezeu și al omului. Și tot în acest verset este scris "Fiul
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]