26,366 matches
-
Gina Sebastian Alcalay Ocupați cum sîntem să trăim, aproape că nu mai apucăm să luăm seama la tiparele după care se desfășoară viața noastră; între altele, la rolul important pe care-l au în comportamentul nostru, în felul nostru de a gîndi și acționa, spiritul de imitație, supunerea la curentele dominante, la dictatul
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
mai rar. Pe alocuri, chiar neam! Adică, de niciun fel, ca să le înțelegeți oful și ăstora de pe la mine din sat. Dar mai ales greu, câtă vreme Apocalipsa e în noi și o trâmbițam care mai de care și pe unde apucăm. Apocalipsa, în varianta de mâine (după Nicolae Bălașa) Apărută la Editură Ateneul Scriitorilor, Bacău, în 2011, cartea lui DAN SANDU, „Amintiri din Samsara” (cu o întâmpinare prefațatoare uluitstrategic așteptătoare, a lui Calistrat Costin) stârnește, ca mai toate cărțile sale, probleme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
încă de tânăr. Stilul, concizia, frumusețea cuvântului, trebuie să le cauți, chiar dacă ai aptitudinea scrisului și trebuie să te lupți ca să le găsești... Mie mi-au trebuit câțiva ani buni ca să le redescopăr, la vârsta tardivă la care m-am apucat de literatură, dar asta, ucenicia asta, aș fi vrut s-o fi început pe la 20-30 de ani. D.C.: Cum vedeti Dvs. viitorul tinerilor artiști, în general, și scriitori, în special, mai ales acum...? C.P.: Eu nu pot să fac generalizări
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mașină evitase coliziunea intrând în vitrina unui magazin de stofe. Benzină din rezervor făcuse explozie, aprinzând totul în jur. Regimentul era în alarmă. Mașinile militare începuseră transportul materialelor explozibile. Sute de soldați munceau la încărcarea lor, urcându-se care cum apucau în mașinile arhipline. Unitatea de pompieri, cu efectivele complete se îndrepta în fruntea coloanei militare, cu sirenele deschise. Câteva mașini de patrulare militare pline cu civili se îndepărtau în mare viteză de orașul impanicat. Mai în toate atelierele, oamenii își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de zile. Dacă la început cunoscuții ce strigau unii pe alții, încercând să se ajute într-un sens sau altul, acum fiecare se grăbea spre calea lui. Nehotărâții se învârteau de la un loc la altul, fără a avea curajul s-apuce încotrova. La azilul de bătrâni, era liniște. Unii jucau table, alții stăteau întinși la soare sub pledurile roase de timp sau decolorate. Pe ei nu-i mai interesa supraviețuirea. O parte plecaseră totuși luați de rudele ce-și amintiseră de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o altă lume în sticle cu arome artificiale, pe care gustul bătrânului nu apucase a le deprinde. Mai aducea însă și cuie, si lame de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
numai prin semne, fire cărunte se urzesc dimpreună cu lungi dîre de fericire. Și-o să trăim, unchiule Vania... Deși Întîlnire la Paris nu-i un manual de supraviețuire. Nu. E un jurnal stratificat de generații feminine, în care pietricele roșii apucă printre cele verzi, ca în acvariul îngust unde pui să-ncolțească o tulpină de bambus. Mici colivii, legănate de minimul curent pe care poți să-l faci întorcînd, cu furie, sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
de la dispariția lui ne arată un băiat simplu și bun, prietenos, spiritual, deosebit de inteligent și amuzant, energic, optimist, plin de viață. Destinul lui seamănă - fac o paranteză - cu cel al lui Anton Holban: amîndoi au murit de tineri, amîndoi au apucat să scrie cîteva cărți importante, omogene, care se continuă una pe alta și care le salvează memoria literară, dar, în timp ce Holban a avut toată viața obsesia morții, murind însă stupid din cauza unei peritonite, Sorin Stoica a dus pe picioare o
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
de observație și, mai ales, cu plăcere și talent al spunerii. Sorin Stoica putea povesti orice - într-un text din volumul colectiv Povestiri mici și mijlocii "povestește" un fes -, era un one man show-writing. Cred că Sorin Stoica s-a apucat de scris pentru că nu avea niciodată destui prieteni cu care să povestească. Privind în urmă, există perfectă continuitate între cărțile sale. Literatura lui s-a produs în același ritm și spirit, s-a dezvoltat din aceleași teme și a conturat
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
lambda (Church-Kleene), sau de la codul Hamming la potcoava lui Smale și apoi la șirurile aleatoare - purtat prin acest labirint matematic, înclinația sinceră a umanistului ar fi să-și spună: Ce univers încîntător aș fi putut cunoaște dacă m-aș fi apucat la timp de studiat matematica!" Din păcate, prilejul fiind pierdut, tărîmul minunilor matematice ne este cel mai adesea refuzat, și nu atît din lipsa unor cunoștințe pe măsură, ci dintr-o inapetență constituțională față de lumea calculului matematic. Ceva s-a
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
un matematician a cărui înzestrare poate juca rolul de intermediar între himerele tărîmului de dincolo și ignoranța noastră din lumea de aici. Nu mă îndoiesc că, undeva în sufletul lui, Solomon Marcus trăiește tristețea celui care știe că publicul ce apucă să-i deschidă cărțile este cel mai adesea incapabil să le înțeleagă, dovadă fiind chiar cuvintele pe care autorul le citează din Semiotica lui Louis H. Kauffman: "Trăim într-o societate cam analfabetă în materie de chestiuni algebrice și simbolice
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
nefericire, nu mă refer la liberele asociații cu o lungă tradiție literară, ci la unele promovate de emitenți ca fiind documentate și susținute de dovezi, de obicei textuale. Afectați de maladia în cauză sunt de obicei aceia care s-au apucat recent de exercițiul lecturii. Primele ingrediente ar fi un dicționar de simboluri și o carte de Eliade. Înarmați astfel cu niscaiva noțiuni de simbolistică, ei purced să facă legături primejdioase: îți descoperă în "Ion" credințe cathare sau, mai recent, niște
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
-i sexoși ), aici voiam să bat. Ca-n povestea cu moșul arhivar pus de un avocat tinerel, grăbit, să-i aducă dosarul cu violul... Lăsând gluma de-o parte, ca scriitor, desigur, și pe mine mă interesează cei ce au apucat să mă citească. Dintre ei, fac parte mai cu seamă bătrânii, care se gândesc mai ușor la moarte. Nu ca adolescenții... Eu, personal, ca să vă spun cinstit, îmi permit să mă gândesc la moarte ca la o haltă. Asociind-o
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
ar mai fi existat, în anii respectivi, nici un autor care să înfrunte timpul... * Atunci, desigur, treaba încredințată azi lui Vladimir Tismăneanu nu ar mai fi fost deloc ușoară. Pusă la dispoziția acestui sociolog posedat de trecut, hiperinteligent, care nu a apucat, el, fiind prea mic, să...; și care era fiu de părinți marxiști-marxiști, cum nu prea se găseau în România, cu tată subdirector de editură de partid, cred, și o mamă excepțională care citea La condition humaine, în premieră, încă netradusă
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
mai rar. Pe alocuri, chiar neam! Adică, de niciun fel, ca să le înțelegeți oful și ăstora de pe la mine din sat. Dar mai ales greu, câtă vreme Apocalipsa e în noi și o trâmbițam care mai de care și pe unde apucăm. Apocalipsa, în varianta de mâine (după Nicolae Bălașa) Apărută la Editură Ateneul Scriitorilor, Bacău, în 2011, cartea lui DAN SANDU, „Amintiri din Samsara” (cu o întâmpinare prefațatoare uluitstrategic așteptătoare, a lui Calistrat Costin) stârnește, ca mai toate cărțile sale, probleme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
încă de tânăr. Stilul, concizia, frumusețea cuvântului, trebuie să le cauți, chiar dacă ai aptitudinea scrisului și trebuie să te lupți ca să le găsești... Mie mi-au trebuit câțiva ani buni ca să le redescopăr, la vârsta tardivă la care m-am apucat de literatură, dar asta, ucenicia asta, aș fi vrut s-o fi început pe la 20-30 de ani. D.C.: Cum vedeti Dvs. viitorul tinerilor artiști, în general, și scriitori, în special, mai ales acum...? C.P.: Eu nu pot să fac generalizări
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mașină evitase coliziunea intrând în vitrina unui magazin de stofe. Benzină din rezervor făcuse explozie, aprinzând totul în jur. Regimentul era în alarmă. Mașinile militare începuseră transportul materialelor explozibile. Sute de soldați munceau la încărcarea lor, urcându-se care cum apucau în mașinile arhipline. Unitatea de pompieri, cu efectivele complete se îndrepta în fruntea coloanei militare, cu sirenele deschise. Câteva mașini de patrulare militare pline cu civili se îndepărtau în mare viteză de orașul impanicat. Mai în toate atelierele, oamenii își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de zile. Dacă la început cunoscuții ce strigau unii pe alții, încercând să se ajute într-un sens sau altul, acum fiecare se grăbea spre calea lui. Nehotărâții se învârteau de la un loc la altul, fără a avea curajul s-apuce încotrova. La azilul de bătrâni, era liniște. Unii jucau table, alții stăteau întinși la soare sub pledurile roase de timp sau decolorate. Pe ei nu-i mai interesa supraviețuirea. O parte plecaseră totuși luați de rudele ce-și amintiseră de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o altă lume în sticle cu arome artificiale, pe care gustul bătrânului nu apucase a le deprinde. Mai aducea însă și cuie, si lame de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
oamenii? Prietenul meu a lăsat în seama mea luarea deciziei: ,,Tu trebuie să știi ce ai de făcut, la ce să renunți. Nu pot decide în locul tău.” Săptămâni întregi am stat cu această povară pe suflet, neștiind încotro s-o apuc. Presiunea celor din jur era tot mai mare. Am fost efectiv împinsă de la spate să iau o hotărâre. Mai bine zis ei au luat hotărârea pentru mine. Mă simțeam înjosită și murdară Am mers la un cabinet de consiliere împreună cu
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
ce gustă, se trezește dorința de a bea și de a gusta mai mult. Și izvorul e nesecat și mereu dă ceva nou din el”. (nota explicativă nr. 165, în PSB, vol. 29, p. 224) footnote>. Iar celor ce au apucat să guste și au aflat că bun e Domnul, gustarea li se face ca un îndemn spre împărtășire de și mai mult. De aceea, niciodată nu lipsește celui ce urcă îndemnul ce i se face, care îl atrage necontenit spre
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
autobuzelor și tramvaielor supraaglomerate sau alergând cu disperare spre o gură de metrou, bucureșteanul de azi nu mai are ochi să admire frumusețea unor clădiri din altă epocă, devenite blazoane ale orașului. Atunci când, împovărat de grijile de tot felul, mai apucă să ridice privirea din pământ, locuitorul de azi observă cu groază cum zone care îi erau familiare au fost rase de pe fața pământului pentru a face loc înălțării peste noapte a vreunui mastodont cu geamuri opace. Se familiarizează repede cu
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
despre el ca despre cea mai minunată proiecție a lor, ca despre femeia ideală. Născocesc lumi și sisteme făcînd focul în lopeți cu cozi în cruce, presărînd pămînt pe jos și imaginînd harta globului. Primari, primitivi, aparent inofensivi. Înainte să apuce să-și trăiască experimentul, cu un bolovan în mînă, se scufundă, fiecare, în mîlul apei. Și dispar. În neantul de unde au venit. Peretele se mișcă. Încet. Țărîna cade ușor. Rămîne alb, aproape la fel ca la început. Nici urmă de
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
la expeditoare, în Cruce, și acolo e confundată de un adolescent cu o profesionistă. Află astfel pe viu lucruri noi și e remunerată cu o monedă de cinci lei. Nevasta, pînă ieri casta, plătește regește lecția nesolicitată titularei și... se apucă la rîndu-i de treabă. În lumea bună însă. Tariful urcă rapid la 5000 de lei. O scrisoare, așadar, poate schimba viața unui personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întîmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cîrciumarul din În vreme
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
-l respire cu venerație în primii ani de formare. Iar dacă acum îl pun pe Dumnezeu în locul subiectului uman și încerc să-l gîndesc ca pe o ființă care neagă totul, și nu oricum, ci în chip absolut, atunci voi apuca să pun pe hîrtie o blasfemie teologică: că Dumnezeu duce o existență ironică, iar Kierkegaard chiar asta va ajunge să spună. De aici încolo, improvizațiile retorice se pot înșirui după bunul plac al cititorului: de pildă, pot spune că creația
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]