2,862 matches
-
lăsat în rod a ochilor oglindă, Înțelepciune-n gânduri și un descânt de dor, Însingurat de-oi fi deschisă-i a mea tindă, Iar rodul nostru va fi al meu până-am să mor. Aprind tăciuni în orice zi care apune, Trimit un gând curat la poarta nemuririi, Căci rodul ce mi-ai dat e pâine pentru mine, Două lăstare din grăunțele iubirii. Referință Bibliografică: Rodul iubirii / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016
RODUL IUBIRII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382507_a_383836]
-
ce pe buzele colorate de flori se linge, sub cerul negru ce răspunde de lună, pe norii amintirilor se prelinge, în timp ce oamenilor multe ar vrea să le spună. Ascunde secretos lumina de noapte care nu poate chiar de vrea să apună în galbenul astru născut din iubirile-n șoapte, ea nu vrea să se stingă, aceasta-i dorința străbună. În noaptea asta luna s-a prăbușit pe pământ pe ea a crescut iarbă albastră grădinărită de anticul cuvânt domesticit și înroșit
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
și timp. "Uff, ce mai viață, mă simt de parcă aș fi băut cucută Ce lume-i asta, ce zi, ce an, ce anotimp?!" 43. Reperaj: galbenele buze de lună, vopsite cu lumina din soare s-au deschis! Oare vor să apună în verdele din albastrul de mare? 44. Reperaj: copacul orb, care cu spatele sprijină luna obosită, ce stă să cadă, își deschide scorbura să se aerisească și-ntr-una, obsesiv, strigă lumii că nu mai poartă albul baston ca să vadă. 45. Reperaj
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
te încânți de taine și poți schimba în voie ale visării haine sfidând povața-absurdelor mulțimi. Cu tine însuți nu ești nicicând nefericit și orice suferință nu mai doare. Nu te oprește nimeni să zburzi în exaltare și să-ți transformi apusu-n răsărit. Când mă încearcă vraja ursitei mă retrag în mine însumi ca-ntr-o carapace. Întotdeauna-acolo e mult mai multă pace și-n toate aflu un tărâm mai drag. Persefona și Demetra Gustase Persefona un sâmbure și ei
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
fiii lângă ea, râurile ce o îmbrățișează cu drag spre a cunoaște împreună marea. „Pe malul drept și stâng curg râuri / [...] / Căci Dunărea-i ca și o mamă/ Ce lângă ea își cheamă fiii.“ Dunărea este fluviul „Ce știe și apuse chinuri / Și bucuria de acum.“ mai spune poetul. Poetul George Coșbuc în „Dunărea și Oltul“ sublinează importanța libertății ce aduce cu sine păstrarea graiului strămoșesc. Oltul, afluentul Dunării, este întrebat de fluviul mamă „Tu, copile drag al meu, Zbuciumat tu
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
o pliantă în care viața se desface și se strânge pe o planetă în derivă... trăiesc printre generațiile care iau moartea cu iarbă bună și iarbă rea trăiesc într-un glob de sticlă în care un ochi răsare și altul apune trăiesc printre infern și glorii curg între zori și amurg printr-un timp ce se-ntoarce în sine trăiesc între tragic și sublim cu nevinovate vise având vârsta lui Montaigne fără noroc fără faimă pe margini de neant duminică, 22
TRĂIESC... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382639_a_383968]
-
Acasa > Poezie > Amprente > EREZIA CRUCIFICĂRII CUVINTELOR Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Ce greu se închid rănile bucuriei Doamne În fiecare cicatrice apune soarele Din suferință întrupatu-s-au și stelele și marea Chiar dacă în fiecare clipă dragostea îți cercetează măruntaiele sufletului Trăiești numai dacă te bucuri de moarte Să nu ai teamă totuși Adevărul încă te mai poate înălța Cât timp inima
EREZIA CRUCIFICĂRII CUVINTELOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383888_a_385217]
-
2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului FRUMUSEȚI PIERDUTE Să fii sufocat de cuvinte nespuse, Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus, Să fii lovit de priviri îndreptate-ți Și ucis de iubiri ce demult au apus. Să fii aproape de toți, dar să simți că nu ești, Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci, Să fii pe pământ, dar să nu te găsești, Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești. Totul din viața
FRUMUSEȚI PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383910_a_385239]
-
cad în vale Anii vieții ce se scurg. Axa cerului aș rupe-o Să se prăbușească-n foc, Și-n haotice abisuri Timpul tău să stea în loc. Din unghere infinite Praful stelelor s-adun, Risipite de furtuna Vremilor ce nu apun. Să te plămădesc în palme Și pe boltă să te pui, Niciodată prea departe Către mine când te sui. Tu, stăpânule a toate, Pleacă-ți ochii înspre noi! Vezi cum focul mi se stinge, Când nu suntem amândoi! Rupe Legea
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
de fiorii reci. Frumos, tu pune mâna pe o daltă și din înțeleapta ta pornire, cu suflet cald și cu simțire va răsări o operă de artă. E sufletul pietrei din vremuri străbune, tu scoate-l afar’, el trist va apune! Referință Bibliografică: Poți auzi în pietre (unui sculptor) / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POŢI AUZI ÎN PIETRE (UNUI SCULPTOR) de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383972_a_385301]
-
c-al nostru soare Mai poate fi umbrit de nor. Deschide-ți inima-nspre mine, Nu îmi da voie să mă pierd! Eu te-am închis în al meu suflet, Cu praf de stele te dezmierd. Ieri, astrul a uitat s-apună, Azi e-o eclipsă parțială, Iar mâine simt c-o să ne-aducă, Din când în când, câte-o rafală. Mi-e frică doar de uraganul Ce ploaia minții-o să-l stârnească: Cuvinte reci, nepotolite, Seninul pot să îl lovească
DESCHIDE-ȚI INIMA!... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384011_a_385340]
-
în acea zonă misterioasă. Totuși, cred că în ascuns caută specialiști pentru descifrarea acestei enigme. Într-un târziu Ene vine pe la gene și cei doi soți adorm unul în brațele celuilalt, cu chipul luminos și zâmbetul speranței pe buze. Luna apusese, iar întunericul își întinsese aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca niște licurici. Aerul era mai rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile și
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AMINTIRI DEMULT APUSE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Amintiri demult apuse Amintiri de altădată Gândul le invie iar, Noi cu inima curată Și sufletul pus pe jar, Amintiri din tinerețe Dau năvală,răscolesc
AMINTIRI DEMULT APUSE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383428_a_384757]
-
poposesc, Amintiri ce altădată Nu erau in gândul meu, Amintiri ce mă răsfață Și mă urmăresc mereu.. Poposesc la malul marii Amintiri demult apuse Și se pierd in largul zării Printre vorbele nespuse. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Amintiri demult apuse / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII, 20 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AMINTIRI DEMULT APUSE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383428_a_384757]
-
tristă sau rea, Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare în priviri se ivi, strălucind nespus Și doruri, tristeți sau grele dureri s-au stins Către o lume a uitării lor au apus, Raze, dansând vioaie, în jur s-au aprins! Cărțile inimilor par a se fi deschis, Erau scrise în alb și negru, și-nchise, Pot fi citite acum în culori, ca în vis, Având pagini din nemurire înscrise... ~ Cristina P. Korys
LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383525_a_384854]
-
Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, ... Citește mai mult ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPULZboară vremea, trece timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
și-apoi Făurar.Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleataSchimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi,Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale,... IX. TE ROG... MĂ IARTĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. TE ROG... MĂ
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea livadă mare Cu rod mănos sub cușmă și în sân, Ce nu-i lipsea un soi din fiecare Nici flori, nici umbră și nici veșnic fân. O seculară
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă.Mi-e dor de-a mea livadă mareCu rod mănos sub cușmă și în sân,Ce nu-i lipsea un soi din fiecareNici flori, nici umbră și nici veșnic fân.O seculară vie, cu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
20 de piloni de susținere. Se pot vedea primul și ultimul stâlp pe malurile Dunării. Începând cu Drobeta Turnu-Severin, albia fluviului se lărgește treptat, iar apele curg domoale învăluind în două brațe Ostrovul Șimian, apoi Ostrovul Corbului, cotind când spre apus când spre sud, udând pământul roditor de câmpie. Pe amândouă malurile fluviului întâlnim nesfârșite lanuri de grâu, Câmpia Olteniei și apoi Câmpia Bărăganului. După ce trece prin micul port Cetate, Dunărea ajunge la Calafat, răsfirându-se iar în brațe scurte, care
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Dacă fantasme albe-n munți dansează, Tot mai păstrăm o rază de speranță, Care în sunetele dulci se-adună Și nopțile pustii ni le-nfioară, Cu tremurări firave de pe strună, Dar cântecul, încet, spre stele zboară. Rămâne,-atunci când luna o s-apună, Pe umăr, adormită, o vioară. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VIOARĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VIOARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383632_a_384961]
-
Ficei mele Silvia E miezul nopții,Doamne-ți bat la ușă Simt cum durerea mă doboară Deși ‘ « te răstignesc în fiecare zi » La mine-n suflet,Doamne,te coboară ! Speranța prin mine mai străbate Iar rugăciunea pe buze n-a apus O spun cu frunzele odată Știu !..niciodată nu e de ajuns ! Te-ntoarce dar,prin istmul clipei Ridică-mă,să fac numai un pas Privirea-mi goală o umple de lumină Durerii mele,Doamne,pune-i un dulce glas ! Citește
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n codru pe ramuri tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei, oieri. Din vale urcă luna pe dealuri și poeni Și soarele apune în Munții Apuseni. Oprește să visăm această zi de drumuri Că-mi murmură în oase sălbaticele fumuri ! Referință Bibliografică: AMURG ḮN APUSENI / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
cea întru ființă Și de viață dătătoare. Codri mari țin sub frunzișuri Cuibul păsărilor toate Și sub stânci e adăpostul Vietăților ciudate. Ai pus luna să vestească Vremea rea și vremea bună Soarele ce știe, însuși, Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când soarele-și arată Strălucirea din lumine Ele se întorc să-și doarmă Somnul lor în vizuine. Și de-atunci muncește
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când soarele-și arată Strălucirea din lumine Ele se întorc să-și doarmă Somnul lor în vizuine. Și de-atunci muncește omul Până soarele apune Cât de mare ești Tu, toate Le-ai făcut cu-nțelepciune. Cât de sfânt îți este planul Și ce-ntins’ a Ta lucrare Căci pământu-ntreg se umple De lumina feței Tale. Iată marea necuprinsă Mișunând de vietăți Leagănă pe val
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]