1,871 matches
-
-ne câte toate. Aveam aproape aceeași ocupație, ea revizuia articole de enciclopedie. Aveam impresia că trebuia să-i spun ceva. Pe la douăsprezece și jumătate Își dăduse ciuful la o parte ca să mă privească mai bine, eu Îmi Îndreptasem spre ea arătătorul, ținând degetul mare În sus și făcând: „Pim”. „Ciudat”, zisese ea, „și eu”. Așa deveniserăm carne din aceeași carne, iar din seara aceea devenisem pentru ea Pim. Nu puteam să ne permitem o casă nouă, dormeam la ea, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
căzut În plasă. Petreceam zile Întregi În micul teatru, cu o țeavă lungă În mână, cum văzusem În ilustrațiile din opusculele despre misionari, le dădeam cu ea peste degete când greșeau nota - genisul are numai trei taste, ai de mișcat arătătorul, mijlociul și inelarul, iar În rest e chestiune de forma gurii, cum v-am spus. N-o să vă lungesc prea mult povestea, micii mei ascultători: veni și ziua În care eu i-am putut prezenta lui don Tico două genisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește râsul: bineînțeles că n-o să investesc în Botoșani! A doua zi, la 5 dimineața, ieșim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică înveterată a proprietăresei, Domnișoara Rodica, îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul, aprehensiv, în dreptul buzelor. Știți regulile! O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu străini la sălaș. Străini în stare de ebrietate, mai ales. Mă duc să văd ce naiba vrea. Vorbiți încet și feriți-vă să spargeți sau să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jurnale, luă pe tânărul Herdelea de mână ca pe un școlar și-l duse la o hartă a României bătută cu piuneze pe un perete. ― Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat, urmărind cu arătătorul sinuozitățile graniței. O vezi, vasăzică... Îți aduci aminte, acum vreo zece zile, când am vorbit noi despre tulburările țărănești, ce ți-am spus? Ei, am avut dreptate?... Iacă, d-aici au pornit, sus de tot, colțul dinspre Bucovina, cu jidanii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca antibiotic. Ca tratament local, am introdus în ureche frunze de varză zdrobite (din care să nu se rupă bucățele, să rămână în ureche). Am aplicat și tratamentul REIKI: am lipit palmele de maxilarele inferioare, cu degetele spre ureche. Degetul arătător, l-am introdus în ureche. Durata tratamentului cu palmele era în funcție de timpul disponibil. Cu piper, cu frunze de varză și cu palmele am ajutat la vindecarea urechilor, suportând toate simptomele manifestate în ele. Simptomele au fost suportabile. Cu varza în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în lighean. Baia de șezut dura 30 de minute. După baie m-am șters și m-am îmbrăcat. Am aruncat apa cu plante, care se folosește o singură dată. Am mai aplicat un tratament pentru retragerea furunculelor: pun vârful degetului arătător de la mâna dreaptă pe vârful furunculului, fără a apăsa, un timp, în funcție de timpul disponibil. Furunculul se moaie, se resoarbe, se micșorează și dispare. Lupta mea cu furunculele s-a terminat odată cu terminarea reparațiilor și cu dispariția prafului de var, din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
era ca indigoul. Foarte departe sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când a ridicat brusc mâna și a întins arătătorul spre bucata de cer împestrițată de stele de peste coșurile morii.) 5. (Acest cuvânt l-a rostit după ce a ascultat o ceartă între Paul și Nicușor, care tocmai ieșiseră pe jos cu câteva stegulețe roșii și tricolore de hârtie de la defilare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minte fețele noastre contractate, inexpresive, de măști extatice, așa cum răsăreau una lângă alta din cristalul oglinzii. O vreme ne-am privit tăcuți și imobili, apoi ea a zâmbit cu acel zâmbet amar, fantast, specific ei, și și-a ațintit degetul arătător spre oglinda. Dar imaginea din cadrul oglinzii nu repetă acest gest. Mâna Ginei din oglindă era sprijinită de umărul meu, pe când a celei reale își purta degetul cu unghia dată cu lac transparent, sclipitor, atingând direct pe sticla rece fruntea mea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțin, cum mergea la doi pași înaintea mea, o vedeam ca la lumina de zi. Fiecare fir de păr al ei răspândea un luciu auriu. Ea își întinsese o mână spre spate, ca eu s-o pot apuca de degetul arătător, și înaintam astfel în spațiul strâmt. Nu m-am întrebat nici un moment unde duce culoarul, mă lăsam purtat de o ciudată fascinație. Din când în când coboram câteva trepte tăiate grosolan în aceeași stânca umedă. Frigul de pivniță începea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot părul pe-o parte, așa încît urechiușa dreaptă și tot gâtul, până la zulufii cefei, îi apăreau goale și pure, ca într-o pictură. I-am înmînat obiectul ei, perla găurită, pe care-o apucă delicat între degetul mare și arătător. Trase apoi din pălăria unchiului meu bilețelul cu locul peste care avea să stăpânească. I-a ieșit strada, poate cel mai anost dintre toate, într-adevăr, părea că acolo nu se poate face nimic. Căci strada era lungă, tăcută și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lună, veneau cîrduri-cîrduri, le vedeam bine siluetele diabolice, cu aripi dințate și urechi de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți rotunde de arătător, surcele din fostul scaun de la catedră, până am ridicat în mijlocul sălii un morman de gunoaie, căruia țigăncușa i-a dat foc cu chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vorbea despre starea vremii. Arhitectul zâmbi. Totul era în ordine. Apăsă atunci, scurt, pe discul din centrul volanului, sub plexiglasul căruia se reliefa emblema UAP. Izbucni sunetul de tenor al claxonului, care însă nu se opri când Emil Popescu ridică arătătorul de pe disc. Sunetul persista, monoton, strident, despicând aerul întunecat de la șase și jumătate dimineața. Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe discul de plexiglas, dar fără efect. Simți că înnebunește. Ieși repede din mașină, pe care-o uitase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culturi. Doamna Ionescu are cîteva liste cu nume și adrese de astfel de francezi. CÎnd cineva vine pe la ea În primărie, rupe un petec de hîrtie și notează o adresă pe care i-l Întinde persoanei, ținîndu-l delicat Între degetul arătător și mijlociu. Tanti Coca a primit una. Ei, a primit și cîteva plase cu ajutoare, să le Împartă cui vrea ea, În cartier, la oameni. Auzi, dragă, Îmi zice că cică să-mi păstrez și eu una, a zis tanti
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fiecare două-trei zile cu cîte un pachet de Kent, i-l las În sertar. Ca să uite că exist, fac așa, Își Încheie el spusele, transformate Într-un cîntecel de copii, cu gestul universal al bacșișului: Își freacă degetul mare de arătător. O vreme mergem În tăcere, apoi Cristian ține să-mi elucideze misterele realităților militare. Băi băiatule, tu nu te-ai prins că armata e bardaf? Pentru că nu mai au efective. S-au folosit electoral de ea, au trimis acasă un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
carapace de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată, părul foarte blond și ochii lichizi, albaștri, Rică e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
capabili. La rândul lor, deprinseseră un meșteșug anonim, dar nu lipsit de splendoare. De unde? Asta nu prea era treaba mea. Îi vedeam îndoind colț spre margine, și colț peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam trecându-și dosul arătătorului, apăsat, peste îndoitură, care căpăta cumva o pecete definitivă, pecetea priceperii și a încrederii în lucrul bine făcut. Și efemer. Cel mai simplu era să iasă binecunoscuta bărcuță cu o singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de cele mai multe ori părăsea camera, cum altfel decât intempestiv? Amenințările sale însă rămâneau prezente în aerul închis din camera de cămin 18. Ion Schipor ridica mâna și ne arăta propria sa palmă stângă. "Asta e linia vieții"... Își plimba vârful arătătorului de la mâna cealaltă de-a lungul cutei din palma sa stângă. "Unii susțin că lungimea ei este un indiciu al lungimii vieții. Rețineți, nu este adevărat. În cazul meu, iată, ar însemna să trăiesc nouăzeci de ani. Sau pe-acolo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă uit aiurea. Așa-i căutătura mea! O fi, n-o fi căutătura ta așa, tu să știi că atunci când vorbesc cu tine să privești aici... aici în ochii mei! În timp ce spunea acestea, sergentul gesticula furios, împungându-și ochii cu arătătorul țeapăn ca un cui. Se uita la Toaibă ca o fiară, dar acesta l-a înfruntat pentru o clipă apoi și-a mutat ținta privirii undeva deasupra capului gradatului din fața lui. Acea scurtă privire directă a lui Toaibă a pătruns
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare băgare de seamă, pentru a nu-i da prilej de supărare” - am gândit eu. Legănat de această închipuire, nici n-am băgat de seamă când vodă, împungându-l cu arătătorul mâinii drepte pe vameș, tuna deja: Ce păzești, boier Udrea?! Vameșii dumitale nu au nici un stăpân?! Fac ce-i taie capul?! Domnul trebuie să scrie câte un hrisov în fiecare zi? Sau însuși vodă trebuie să umble prin vămi și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și Lică stăpân. Sus, Ada se opri în biroul apartamentului ei. Cu două degete începu să bată 283 un tact pe masa de scris, poate că o măsură clin De profundis Observă o boare ușoară de praf și, cu degetul arătător, pe care purta safirul uriaș, scrise pe praful subțire: Doamna Ada Basile Petrescu, apoi, mașinal, șterse. Cum o ușă se deschidea în ecoul palatului de marmoră, se duse repede în fața unei oglinzi să-și potrivească părul, cu urechea întinsă. Nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de nedescris; zâmbea când o vedea pe doamna Irina, îi făcea cu mânuțele un semn, un fel de fluturaș. Atunci doamnei Irina îi veni ideea să îi arate și ea un semn, o inimioară realizată din alipirea degetelor mari și arătător de la cele două mâini. Lavinia a învățat foarte repede simbolul iubirii. De fiecare dată când se întâlneau pe holuri se ,,salutau “ cu acest semn și fața le radia la amândouă. Doamna Irina se gândea adeseori: ,,Doamne, copilul acesta mă vrăjește
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nou părea mort. Juan Lucas nu ceruse nimic la desert, fiindcă detesta toate dulciurile În afară de prăjiturile franțuzești, la ora șase după-amiaza și la Paris. Jucătorul de golf Începuse să se plictisească și-i făcea să-i simtă nerăbdarea bătînd cu arătătorul lui foarte lung În cupa goală de șampanie. Lui Susan Îi aduseră Înghețată de vanilie, o porție simplă, Într-o cupă de argint ca un potir. Poate că o să guste o linguriță, În orice caz o să se distreze Înfigînd lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu faci nimic, să-ți lași mintea să alerge cine știe unde... La urma-urmei, dacă nu s-a legat de mine, eu de ce să mă bag, ca prostu’, în mocirlă?! “În școala noastră, tonul ridicat, piciorul bătut, cu insistență, de podea și arătătorul îndreptat într-o anume direcție au devenit monede curente. Ce spunem noi? Valută forte. Căci, locul discuțiilor urbane, colegiale, a fost luat”... Nu mai pot. Capul ăsta parcă a înnebunit. Fac efortul de a mă târâ până-n fața oglinzii. Arăt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ajuns aici? Încet, se deschide ușa. Intră doctorul Silviu Georgescu și soția mea. Vreau să întreb ce e cu mine. Încerc s-o fac, dar nu reușesc să scot un cuvânt. Bunul meu prieten Silviu îmi ghicește intențiile. Își duce arătătorul mâinii drepte la buze și-mi face semn să stau cuminte. Ai pățit un mic necaz, un accident cerebral, Paule dragă. Era să-ți fie fatal. Se pare că e ceva ce are legătură cu accidentul acela de mașină de la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]