906 matches
-
am mirat cînd m-a Întrebat dacă am marfă. I-am zis că da, vînd marfă, și a cumpărat zece capsule. Am aflat că picase de vreo șase luni. Prin Bert am cunoscut un alt client, Louis, un tip foarte arătos, cu un ten ca de ceară, trăsături fine și o mustață neagră, mătăsoasă. Semăna cu un portret de la 1890. Louis era un hoț relativ cumsecade și avea În general un renume bun. CÎnd cerea pe datorie ceea ce se-ntîmpla rar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o halebardă, dar cei mai mulți se înghesuiau după alimente: făină, orez, fasole și altele de-ale gurii. Alții s-au orientat însă mai înțelept și am auzit mai târziu povestindu-se de unul care ar fi umflat două lădițe nu prea arătoase, dar care conțineau un milion de lame de ras. A făcut avere în anii următori, vânzându-le pe piața neagră, cu bucata, când nu se găseau de nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam era, cum să spun, frisonant
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atrăgeau, cu momeli de câștig „la sigur“, pe naivii căscând gura toată ziua pe la jocurile de noroc sau de adresă, la „de-a ciocul și norocul“, iarăși „cu toate numerile câștigătoare“ și cu obiecte de nimica pitite În dosul celor arătoase, anume pentru prosteala lumii; la „belciugele“ nimerite totdeauna numai de pontagii anume dresați; sau la „uite bobul, care-i bobul?“ și la „unde-i cuiul și care-i cureaua?“ - truc cu care și eu vă pot lua astăzi gologanii. În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni să nu mai poată scăpa de acolo. Ca pe toți ceilalți copii, mă duceau și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe năsălie acasă la ei, în odaia cea mai arătoasă. Lumea venea să-i vadă pentru ultima oară, înainte să fie duși la cimitir. Sicriele erau deschise, picioarele - cu tălpile pantofilor înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului, pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Botanice din Iași. A fost o întâmplare în acea perioadă, care m-a marcat. În curte se mai întâmpla să intre și găinile vecinilor și atunci mai aruncam cu pietre să le alungăm. La un moment dat intră un cocoș arătos, eu pun mâna pe o bucățică de cărămidă plată, o arunc ca pe un bumerang și aceasta nimerește exact cocoșul în cap. Vietatea începe să se zbată de ceasul morții, eu mă sperii, nu mai știu ce să fac și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
masă între ele, așezată în dreptul geamului dinspre miazăzi, ambele încăpeir cu pâmânt pe jos, fețuite înaintea Crăciunului și Paștelui, atunci când erau văruiți și pereții cu zeamă de var stins amestecată cu chindrus. Așa le vede și acum bărbatul împlinit și arătos, așa le va păstra în suflet toată viața. Înainte de a părăsi „casa” și ograda devenite amntiri, canadianul de 40 de ani și noi, însoțitorii lui, ne-am așezat pentru câteva momente pe un petic de troscot verde și des și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bucuros, îi puse mâna pe umăr și-i spuse: „Ei bine, asta era pricina pentru care sunteți aici”. Printre multele persoane care-l urmau pe Pelerin, erau o mamă și o fiică, amândouă văduve; fiica era foarte tânără și foarte arătoasă. Ele se adânciseră mult în spirit, mai ales fiica. Deși erau de rang înalt, au mers singure pe jos până la Veronica de Jaén2 - nu știu dacă nu cumva au și cerșit. Acest lucru a făcut mare zarvă în Alcalá. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au stăruit spunându-mi că doreau să umble prin lumea întreagă pentru a sluji săracilor, dintr-un spital în altul. Eu le-am sfătuit mereu să-și ia gândul de la această hotărâre, și pentru că fiica era atât de tânără și arătoasă. Le-am spus că dacă voiau să-i viziteze pe săraci, o puteau face și în Alcalá, mergând să însoțească Sfânta Taină. Terminând, Figueroa plecă împreună cu secretarul său, care scrisese tot ceea ce s-a discutat. 62. În acel timp, Calixto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Avea dreptate în ceea ce afirma? - Ești nebun! Nici gând de așa ceva. - Pe bune? - Mă cunoști de atâta vreme. Ce naiba insinuezi și tu!? - Nu. A fost o curiozitate de-a mea. E treaba ta. Alături de ei se mai afla un bărbat arătos, puternic, cu ochii albaștri, atrăgători. Umerii îi erau lați, pieptul musculos, iar ochii lui adânci păreau o fântână cu apă limpede în fața căreia te puteai apleca să bei. Vas, fusese campion sportiv de nenumărate ori la aruncarea discului și a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
felul de probleme de zi cu zi. Țiganii sunt foarte uniți. Se ajută la necaz și nu se bucură de răul celuilalt. Știu să fie fericiți. Fericirea este în noi. Femeia care îi însoțiseră la restaurant era o brunetă frumoasă, arătoasă, la vreo douăzeci și ceva de ani, mai mică decât Nicky cu zeceunsprezece ani. Avea ochii verzi, iar pielea netedă. Adevărul era că îi era frică să locuiască întro casă străină fără un bărbat iar la nevoie să o apere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vajda, Cocoșul decapitat e o melodramă didactică în care tot ce mișcă e programat să-i servească spectatorului un aperçu istoric sau altul, pe care probabil că l-a mai avut și la alte filme despre nazism. E o melodramă arătoasă și lucrată competent, dar e subțire și subțirimea ei e exact opusul bogăției texturale a romanului. în 1990, cînd Schlattner a început să scrie (în germană) despre Făgărașul interbelic al copilăriei sale, a făcut-o din dorința de a le
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
opriri pe traseu pentru nevoi curente. Chiar că a meritat efortul de a cunoaște altă lume, cu realități oarecum diferite de ale noastre! Budapesta, Bratislava și Praga, plus alte așezări întâlnite, m-au interesat în mod deosebit! Peste tot clădiri arătoase, ordonat așezate și o curățenie desăvârșită, semn al unei adevărate civilizații. Străbăteam oarecum drumul făcut de armata română în lupta de eliberare a acestor țări cu un substanțial sacrificiu pentru cauza lumii libere. Apoi după Ialta am avut neșansa de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
într-o crăpătură. (Minunea e că rugămintea, pe care n-o divulg din motive de "confidențialitate", chiar mi s-a împlinit!) În program ni s-a prevăzut într-o dimineață și o vizită într-un chibuț. Totul era frumos, case arătoase, curățenie și ordine. Am fost invitați în casa unei familii de evrei-români. De circa 60 de ani, doi oameni simpatici, care-și aminteau cu drag și nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
afecțiunea. Astăzi totul îmi este ostil. Casa în care locuiam era o clădire a primăriei, care adăpostise cândva Postul de Miliție. Între timp, se construise un nou post, chiar peste drum. Actualul imobil era o clădire mare și mult mai arătoasă, care avea și o casă de locuit pentru 19 șeful de post și familia acestuia. În camerele din fața clădirii unde locuiam era Biblioteca Comunală și Atelierul Școlii. Casa era destul de izolată, având în vecinătate un teren de fotbal, un loc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ELICOPTERUL ȘI CAMPANIA DE RECOLTARE A PĂIOASELOR Într una din zile, pe deasupra comunei, a trecut un elicopter. L-am văzut în timp ce ateriza sus, la ferma viticolă unde urma să facă tratamente la vie. Inginerul de la ferma viticolă avea o casă arătoasă în celălalt sat, iar sora lui era preoteasă în același sat, profesoară de matematică și directoare. De câteva ori pe zi cobora din Dacia albastră care era mereu plină de noroi în fața primăriei, unde poposea adeseori să bea o cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îi mai răresc”. Un răspuns contraintuitiv și aparent imoral este: da, trebuie să facem toate aceste lucruri din pur egoism: noi vom câștiga mult din investiții în dezvoltarea săracilor și marginalilor: scădem proporția bombelor sociale, avem semeni mai mulțumiți, mai arătoși, mai educați, mai sănătoși, avem un ambient mai plăcut, devenim din străini absoluți, colegi și vecini, de la întorsul capului, trecem la salut și zâmbet, de la frica de ostilitatea lor manifestată anarhic („o să ajungă să ne dea în cap!”) trecem la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Istoria biologiei” și „Bazele darwinismului”. Vorbea cu un accent cu totul particular, cu multă căldură și convingere. A acceptat unele idei lîsenkiste, de care s-a lepădat apoi făcându-și mea culpa. Pe mormântul său ar trebui plantat un exemplar arătos de Cornus mas L. deoarece și-a dăruit energia și priceperea decenii la rând pentru cercetarea acestei specii. Ar fi nedrept să-l uit pe profesorul Constantin Dobrescu. Ne-a predat obiectul „Plante de cultură”. Era un excelent sistematician, un
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Avea un temperament mai vulcanic și nu-ți permitea să-l insulți; cred că îi seamăn în această privință. A făcut armata la jandarmi și a funcționat și ca sanitar. Era mândru de tot ceea ce făcea. Era un bărbat frumos, arătos, bine legat și avea un șarm aparte. La un moment dat a devenit crâșmar. Un crâșmar care nu numai că dădea de băut pe datorie, dar bea și el cu clienții; asta nu putea să ducă decât la faliment. S-
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
în redacție. Mic și din ce în ce mai gras, blond și tot mai chel, Sorin Titel nu i-a plăcut probabil criticului impresionist. Dacă nu i-a plăcut, nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu, nici ei de fapt prea admirați de protejatul „Europei Libere” și, totodată, al unor înalți funcționari ai partidului. Ca să-ți placă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
au vechit, anii m-au îmbătrînit, nopțile m-au schimosit și, decât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit și din dragostele tale m-au izgonit; iară acesta nou, vios, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios este; ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumazii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâinile ca aripile, degetele ca razele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist în lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește, lumina lunii nu mai străbate geamul, nu se mai îngemănează cu lumina interioară. Este vorba, material vorbind, de o lampă - una destul de arătoasă chiar - iar spiritual nu putem vorbi în nici un caz de bărbatul care privește pe furiș, de pe cerdac, femeia dezbrăcându-se, etc.: este o scenă casnică, așa cum sugerează și înscrisul Veronicăi Micle. Această confuzie între lampă și lumânare observ că se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tânăr... DACĂ aș fi liber... DACĂ aș fi întâlnit „persoanele potrivite”... DACĂ aș avea timp... DACĂ aș fi odihnit... DACĂ aș avea talentul pe care îl au alții... DACĂ nu m-ar irita cei din jur... DACĂ aș fi mai arătos... DACĂ ceilalți m-ar înțelege... DACĂ talentele mi-ar fi recunoscute... Obiceiul găsirii de scuze este vechi de când lumea, dar este fatal succesului! Găsirea scuzelor este un obicei foarte adânc ancorat în subconștientul uman. Este greu să renunți la obiceiuri
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de Nicolae Fleva personal. Cu această întrunire a început marea popularitate a lui Fleva, a celui care trebuia să poarte timp de patruzeci de ani, apoi, titlul de „Tribunul“. Fleva, cu verva lui scânteietoare, cu înfățișarea lui foarte simpatică, frumos, arătos și plin de o natură vulcanică a electrizat și a cucerit toată acea lume tânără care l-a ascultat. Am aplaudat și am strigat atât de tare încât, reîntors la pensionat, am scuipat sânge. Dar nu erau decât rupturi de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]