1,630 matches
-
Va crea Domnul pretutindeni pe muntele Sionului și pește locurile de adunare un nor în timpul zilei și fum și sclipire de văpăi de foc în timpul nopții, căci, peste toate, slavă va fi un acoperământ și un cort că umbrar împotriva arșiței ziua și ca adăpost și apărare de vijelie și de ploaie.” (Is 4,5-6) (t.n.) Partea a doua a Cărții lui Isaia vorbește în termeni similari despre revelarea slavei lui YHWH (40,5) și despre revelarea „brațului” lui (53
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rândul său, articulează comunitatea. „Cuvântul este la originea posibilității de a crea un spațiu închis care apără de exterior, de a avea un al-său-propriu, un cămin, de a se pune la adăpost de elementele exterioare, de frig, de ploaie, de arșița soarelui. Lumea omului e lumea limbajului, a interiorității, iar această interioritate nu e fond (temei), ci suprafață” (p. 46). Prin urmare, ceea ce îi e propriu omului este faptul de a fi în permanență confruntat cu o limită care departajează ceea ce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de la apus înspre răsărit, ea părăsește porturile romane și golfurile grecești pentru a se îndrepta spre Orient. Esențialul se urzește acum între valea Iordanului și Asia Mică, mai exact în Palestina, Siria, Samaria și Egipt. Deșerturi, austeritate geologică, vânturi fierbinți, arșiță de cuptor, populații de păstori, o mână de crescători de animale posedând niște turme famelice, rare puțuri de apă, sărăcie și mizerie generalizate - această vatră se învecinează cu regiunile mesopotamiene unde a apărut cultura pe planeta Pământ. întoarcerea la izvoarele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu poate asigura răcirea corpului, dar permite evitarea supraîncălzirii. Numai datorită evaporării apei la nivelul plămânilor și pielii, temperatura corpului uman se menține la valori în jurul a 37°C, chiar dacă temperatura ambientală este de 40-50°C. 23.Se știe că arșița din zonele de deșert este mai suportabilă decât cea din pădurile tropicale umede. Aceasta se explică prin faptul că în atmosfera umedă sudoarea se evaporă lent, se adună în picături ce se preling pe corp și nu apare senzația de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
București, 1907; Constanța pitorească cu împrejurimile ei, București, 1908; Voia mării, București, 1909; Aripi tăiate, București, 1910; Din viață, București, [1910]; Vorbe de clacă, Vălenii de Munte, 1910; Învingătorul, București, [1915]; Înstrăinat, București, 1918; Mărire și cădere, București, [1924]; Sub arșiță, București, 1925; Glume și pilde țărănești, București, [1928]; Rătăcire. Sybaris, îngr. Constantin Mohanu, introd. Al. Hanță, București, 1984. Traduceri: Guy de Maupassant, Nuvele alese, București, 1908. Repere bibliografice: Sadoveanu, Cărți, I, 40-41; Lovinescu, Scrieri, V, 40-41, VI, 182-183; B. Jordan
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
M. publică din 1947, când îi apar primele scrieri în revista „Octombrie”, iar editorial debutează în 1956, cu volumul Meleag nesupus, despre cel de-al doilea război mondial. Tematica aceasta o va preocupa și mai târziu, în povestirile Zile de arșiță (1966) și Tăcere și strigăt (1977). Tendința de a sparge clișeele și de a introduce soluții artistice proaspete este proprie și romanelor Cântecul își face cale (1961), unde, în dorința de a evita discursivitatea, autoarea imprimă discursului epic un elan
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
de dumitriță (1967). Publicistica și-a adunat-o în volumul Pașii vremii (1975). SCRIERI: Meleag nesupus, Chișinău, 1956; Prietenii mei, Chișinău, 1959; Cântecul își face cale, Chișinău, 1961; Zi de vară până-n seară, Chișinău, 1962; Revedere, Chișinău, 1964; Zile de arșiță, Chișinău, 1966; Taina vechiului conac, Chișinău, 1966; Flori de dumitriță, Chișinău, 1967; Cumpăna, Chișinău, 1970; Tăcere și strigăt. Zile de arșiță. Taina vechiului conac, Chișinău, 1972; Pașii vremii, Chișinău, 1975; Cumpăna. Cântecul își face cale, Chișinău, 1976; Tăcere și strigăt
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
1959; Cântecul își face cale, Chișinău, 1961; Zi de vară până-n seară, Chișinău, 1962; Revedere, Chișinău, 1964; Zile de arșiță, Chișinău, 1966; Taina vechiului conac, Chișinău, 1966; Flori de dumitriță, Chișinău, 1967; Cumpăna, Chișinău, 1970; Tăcere și strigăt. Zile de arșiță. Taina vechiului conac, Chișinău, 1972; Pașii vremii, Chișinău, 1975; Cumpăna. Cântecul își face cale, Chișinău, 1976; Tăcere și strigăt, Chișinău, 1977; Vârsta de argint, Chișinău, 1979; Scrieri alese, I-II, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1984; Recviem pentru Maria, Chișinău, 1986
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
Tratamentul dezumanizant e înfățișat sub multiple aspecte, de la percheziția corporală umilitoare, ce nu ocolește gesturile și cuvintele obscene, sau baia sub ciomegele gardienilor până la transportul în vagoane-dubă, congelate în timpul iernii și lipsite de aer și apă, sufocante, în verile cu arșiță cumplită. Și totuși, deținuții nu-și pierd încrederea că va veni o zi a eliberării, cei mai mulți nu-și uită nici credința în Dumnezeu, nici optimismul, fiind uniți, cu excepția „turnătorilor”, printr-o exemplară solidaritate. Nu-și pierd nici măcar umorul. Sunt zeci
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
Teatrul Nottara din București în 1983). I s-au reprezentat numeroase alte piese: Concediu nelimitat (1984, Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești), Un loc pe terasă (1985, Teatrul Național din Timișoara), Într-o dimineață (titlul originar: Aprilie, dimineața, 1988, Teatrul Nottara), Arșița și viscolul (1992, Teatrul Nottara), Tehnica raiului (1997, Teatrul Național din București) ș.a. A fost distins cu Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1992), Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române (1992), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor Teatrali (1995), Premiul Asociației Scriitorilor
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
1975; Concediu nelimitat, București, 1976; Ochelari, păpuși, podoabe, București, 1977; Într-o dimineață, București, 1983; La capătul firului, București, 1985; Lecția de zbor, București, 1986; Teatru, București, 1988; Tratat asupra vițeilor la poarta nouă. Lumea într-o luni, București, 1993; Arșița și viscolul, București, 1995; Tehnica raiului, București, 1997; Primăvara, când înmuguresc câinii, București, 1998; Petrecere într-un pian cu coadă, pref. Eugen Simion, București, 2001; La umbra crailor de ghindă. Dialoguri cu scriitorul Fănuș Neagu, București, 2002. Repere bibliografice: Horia
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Freising din secolul XII, surse occidentale elaborate cu trei veacuri mai târziu susțineau că ungurii sunt „cel mai josnic popor“ care ocupă „cel mai bun pământ“, înșiruiau lucrurile cumplite ce-l întâmpină pe călător la intrarea în această țară: muștele, arșițele, frigurile (cu sensul de febră), vinurile oribile, vijeliile cu mult praf, absența adăposturilor pentru călători și a așternuturilor decente (ungurii dormind pe pământul gol), lipsa copacilor, bucatele preparate murdar, poporul nerăbdător, răutăcios și perfid, setea de lux a aristocraților, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un loc, / Din primăveri să cadă iezii” (Sunt lupi acolo). Fără entuziasme eruptive sau zvârcoliri dramatice, „stările” de viață dezvăluite se pliază imagistic celor patru anotimpuri, deopotrivă ale anului și ale sentimentelor, transmițând, rareori amestecate, impresii și trăiri dominate de arșiță sau îngheț, de bucurie sau de tristețe. Preferința pare să fie iarna, univers al tuturor miracolelor și al libertății depline a faptelor și gândurilor, mai ales în culegerea Eroare de iarnă, care reflectă vârsta meditației. Cantabilitatea versurilor, modulate în ritmuri
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
din Stampe fragile, 1970), unde notației îi urmează, în finalul poemului, transferul în irealitatea senzorială: „O mână plăpândă / adună gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
este aici sondarea psihologiei adolescenților. SCRIERI: A căzut o stea, București, 1941; Așteptare, București, 1945; Fântâni, București, 1969; Stampe fragile, București, 1970; Câmpii interioare, București, 1975; Miez de anotimp, București, 1977; Vifor albastru, București, 1979; Între două dimineți, București, 1981; Arșița stelelor, București, 1983; Enigma unui ametist, București, 1984; Soare în muguri, București, 1985; Ram de lumină, București, 1990. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Fântâni”, RL, 1969, 51; George Muntean, Profil, ARG, 1975, 4; Mihail Diaconescu, Poeți argeșeni, ARG, 1977, 4; Dumitru
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
drumului de lapte/ Și stele izvorau pe câmp din flori” - Dimineață de primăvară. Scopul demersului poetic îl constituie perpetua căutare a unor fărâme de miracol, oriunde și în fiecare dintre momentele zilei. Umbra răcoroasă a copacilor pădurii, ce îmbie în arșița verii la odihnă, răsăritul și apusul soarelui, unduirea lanului de grâu, cerul unei dimineți de vară, câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
două de poeme (câteva sunt variante ale unor texte publicate), sub titlul Dor căzut, în revista „Secolul 20” (1987), identificate de Nicolae Cârlan. Se întâlnesc aici aceleași „poeme din munți” care evocă o lume de basm, se regăsesc „setea” și „arșița” distrugătoare. Spațiul geografic se mută spre Câmpia Bărăganului, văzută în succesiunea anotimpurilor, și spre lumea mirifică a Deltei. Un segment interesant este poezia erotică, zonă de care L. s-a apropiat ezitant. În trei catrene dintr-un Eseu erotic se
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
bine 90 de ani, servind cultura română într-un mod naiv, ridicol și înduioșător. El a înființat și condus o revistă locală, Vasiova (1928-1948), pentru apariția căreia a făcut mari sacrificii: "Am mărs prin ploaie, prin soare, prin frig și arșiță, flămând, setos, rupt, desculț, trist, necăjit, îngândurat, înspăimântat, turbat ori rugându-mă ori înjurând ori blăstămând: vara, iarna, în continuu cu câte 25-35 de kilograme de hârtie în spate, călcând câte 50, 60, 70, 80 de km pe zi." Pe
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
sunt moartea și munca (mors et labor, v. 958). Întoarcerea lor pe pământul Iudeii este o sărbătoare de dimensiuni cosmice: iarba înverzește înaintea picioarelor lor; pretutindeni izvorăsc pâraie cu apă limpede; norii se opresc deasupra capetelor lor, ferindu‑i de arșița soarelui; munții se apleacă și se fac câmpii; un înger al lui Dumnezeu îi călăuzește de‑a lungul întregii lor călătorii. Marșul lor are și o dimensiune militară. Dușmanii întâlniți în cale sunt pur și simplu sfărâmați; orașele distruse, devastate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apoi./ Aceștia nu au vreodată carne la masa lor,/ Ci doar legume și tot rodul muncii fără vărsare de sânge./ Trăiesc în sfințenie, iar trupurile le sunt curate/ Nu sunt niciodată mânați de poftele pătimașe ale împreunării./ Nu cunosc nici arșița, nici gerul,/ Ascultători fiind în chip curat față de toate poruncile Legii./ Și noi ar trebui să le urmăm și să trăim în curăție./ Din toate relele nu mai există pentru ei decât munca și moartea, celelalte au pierit fără urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va întâmpina picioarele lor cu verdeață și toate se vor bucura,/ Viețuitoarele se vor bucura [și ele] de vederea sfinților./ Pretutindeni vor țâșni izvoare gata să astâmpere setea/ Poporului Celui Preaînalt care vine cu cutremur ceresc./ Norii îi feresc de arșiță/ Și munții, ca să nu obosească./ Un înger al Celui Preaînalt le va fi trimis/ Să le păzească drumul netulburat./ Mersul le este lesnicios, lipsit de vreo osteneală/ Asemenea leilor, pustiu fac tot locul prin care trec./ Vreo luptă de s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i-am oferit-o pe a mea135; de altminteri, eram preocupat de vânătoare, așa Încât mă puteam dispensa de ea. Era foarte cald și nu aveam pe mine decât o cămașă subțire, nici măcar o vestă sau o jachetă, expunându-mă astfel arșiței timp de câteva ore. Urmarea a fost, desigur, o insolație puternică. Văzând starea În care mă aflam, prietenul meu, C., Își făcea griji pentru sănătatea mea, iar Tissot-ul său spunea că o insolație era Într-adevăr ceva extrem de periculos. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul 248 se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii sunt simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos, Hera, Afrodita sau Dionysos: „pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,/ cu măciulii de mac în mâini, la tine, în prepeleac, la/ deal, la Șișcani, unde stai, sperietoare,/ cu capul numai viță, învelită în piele de cerb,/ cu suliță pe umăr și îți toarnă, din
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Zavera, Ovedenie, Tiță Uie, Trăcălie, Zgămâie, Năbădaie. Având pământ puțin, câte o biată „fâșteică” de arătură sau chiar deloc, cei mai mulți își duc veacul în cocioabe betegoase, umblă desculți, poartă, dacă au, căciulă iarna și vara sau umblă pe ger și arșiță cu capul descoperit. Hrana se compune din grăunțe fierte, păsat, lapte de capră sporit cu apă, pâine amestecată cu mălai - aceasta în condiții de „prosperitate” - ori, în vremi de restriște, adică în mod obișnuit, din ștevie, mujdei de usturoi, fiertură
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]