1,535 matches
-
o literatură recunoscută și admirată, într-o formă standardizată ce se poate învața doar la școală, și o varietate inferioară, într-o formă exclusiv orală, învațată în mod natural, în familie, și care este folosită în conversațiile zilnice. În cazul arabei, se poate presupune că arabii cu studii au capacitatea de a vorbi (mai mult sau mai puțin) atât dialectul lor local, cât și araba literară învățată la școală. Această situație de diglosie facilitează fenomenul de schimbare de cod ("code-switching") prin
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
orală, învațată în mod natural, în familie, și care este folosită în conversațiile zilnice. În cazul arabei, se poate presupune că arabii cu studii au capacitatea de a vorbi (mai mult sau mai puțin) atât dialectul lor local, cât și araba literară învățată la școală. Această situație de diglosie facilitează fenomenul de schimbare de cod ("code-switching") prin care un vorbitor oscilează între cele două varietăți fără să își dea seama, câteodată chiar în cadrul aceleași propoziții. În cazul în care arabi cu
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
în care arabi cu studii superioare din zone diferite se angajează într-un dialog și ajung la concluzia ca dialectele lor nu sunt reciproc inteligibile (de exemplu, un marocan și un irakian), ar trebui ca amândoi să poată trece la araba literară pentru a putea comunica fără probleme. Pentru domeniile în care sunt folosite cele două varietăți, araba dialectală și araba literară, deosebit de ilustrativă este explicația oferită de cercetoarea algeriană Aziza Boucherit care consideră că araba dialectală este folosită „pentru a
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
concluzia ca dialectele lor nu sunt reciproc inteligibile (de exemplu, un marocan și un irakian), ar trebui ca amândoi să poată trece la araba literară pentru a putea comunica fără probleme. Pentru domeniile în care sunt folosite cele două varietăți, araba dialectală și araba literară, deosebit de ilustrativă este explicația oferită de cercetoarea algeriană Aziza Boucherit care consideră că araba dialectală este folosită „pentru a exprima emoțiile, pasiunile, visurile, pentru a murmura cântece de leagăn, pentru a recita poeme, pentru a spune
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
lor nu sunt reciproc inteligibile (de exemplu, un marocan și un irakian), ar trebui ca amândoi să poată trece la araba literară pentru a putea comunica fără probleme. Pentru domeniile în care sunt folosite cele două varietăți, araba dialectală și araba literară, deosebit de ilustrativă este explicația oferită de cercetoarea algeriană Aziza Boucherit care consideră că araba dialectală este folosită „pentru a exprima emoțiile, pasiunile, visurile, pentru a murmura cântece de leagăn, pentru a recita poeme, pentru a spune basme copiilor, pentru
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
amândoi să poată trece la araba literară pentru a putea comunica fără probleme. Pentru domeniile în care sunt folosite cele două varietăți, araba dialectală și araba literară, deosebit de ilustrativă este explicația oferită de cercetoarea algeriană Aziza Boucherit care consideră că araba dialectală este folosită „pentru a exprima emoțiile, pasiunile, visurile, pentru a murmura cântece de leagăn, pentru a recita poeme, pentru a spune basme copiilor, pentru a glumi, a râde, a plânge. Într-un cuvânt, pentru a trăi”. Iar pe de
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
a exprima emoțiile, pasiunile, visurile, pentru a murmura cântece de leagăn, pentru a recita poeme, pentru a spune basme copiilor, pentru a glumi, a râde, a plânge. Într-un cuvânt, pentru a trăi”. Iar pe de altă parte, există cealaltă arabă, cea literară, în care se spun lucruri oficiale, se scrie literatură, se face știință.. În lumea arabă populația vorbește araba colocvială sau dialectală, iar elitele școlite cunosc, mai mult sau mai puțin, pe lângă aceasta, și araba literară (mai exact forma
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
pentru a glumi, a râde, a plânge. Într-un cuvânt, pentru a trăi”. Iar pe de altă parte, există cealaltă arabă, cea literară, în care se spun lucruri oficiale, se scrie literatură, se face știință.. În lumea arabă populația vorbește araba colocvială sau dialectală, iar elitele școlite cunosc, mai mult sau mai puțin, pe lângă aceasta, și araba literară (mai exact forma ei simplificată, numită uneori "araba clasică din presă", în contrast cu cea amplă, care, numită adesea - deși inexact d.p.d.v. istoric - "coranică", care
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
altă parte, există cealaltă arabă, cea literară, în care se spun lucruri oficiale, se scrie literatură, se face știință.. În lumea arabă populația vorbește araba colocvială sau dialectală, iar elitele școlite cunosc, mai mult sau mai puțin, pe lângă aceasta, și araba literară (mai exact forma ei simplificată, numită uneori "araba clasică din presă", în contrast cu cea amplă, care, numită adesea - deși inexact d.p.d.v. istoric - "coranică", care e cunoscută doar de specialiști), cât să asigure înțelegerea, fie ea și aproximativă a unor texte
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
se spun lucruri oficiale, se scrie literatură, se face știință.. În lumea arabă populația vorbește araba colocvială sau dialectală, iar elitele școlite cunosc, mai mult sau mai puțin, pe lângă aceasta, și araba literară (mai exact forma ei simplificată, numită uneori "araba clasică din presă", în contrast cu cea amplă, care, numită adesea - deși inexact d.p.d.v. istoric - "coranică", care e cunoscută doar de specialiști), cât să asigure înțelegerea, fie ea și aproximativă a unor texte scrise; în ceea ce privește fondul creației literare clasice, acesta ramâne, din cauza
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și aproximativă a unor texte scrise; în ceea ce privește fondul creației literare clasice, acesta ramâne, din cauza vocabularului imens, practic inaccesibil majorității cuvârșitoare a populației arabe. Acesta este unul dintre motivele pentru care "World Almanach and Book of Facts" nu mai consideră azi araba clasică drept o limbă vie, adică un mijloc de comunicare cotidiană între indivizi, clasând-o alături de siriacă, latină și greaca veche, în bibliotecile lingviștilor și istoricilor literaturii. Explicația apariției diglosiei Diglosia se explică, ca și în cazul altor limbi cum
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cuceririlor postislamice din care au derivat dialectele contemporane, dar și o diglosie de facto datorată unui koiné poetic vis à vis de dialectele care existau chiar în perioada preislamică, deci înaintea unei standardizari operate și posibil de impus doar ulterior. Araba coranică, se află în opinia lingviștilor, la jumătate de drum între acest "koiné poetic" și dialectul higiazian. Observăm deci importanța poeziei în apariție timpurie a diglosiei. "Abundența lexicală și sinonimia" Diglosia limbii arabe se datorează, în opinia unor cercetători, vocabularului
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
lingviștilor, la jumătate de drum între acest "koiné poetic" și dialectul higiazian. Observăm deci importanța poeziei în apariție timpurie a diglosiei. "Abundența lexicală și sinonimia" Diglosia limbii arabe se datorează, în opinia unor cercetători, vocabularului imens și morfologiei complexe a arabei clasice. Vocabularul foarte voluminos își are originea, în opinia acelorași cercetători, în creația poetică din perioada preislamică: arabii epocii preislamice au manifestat un puternic gust pentru expresia poetică, aceștia percepând poezia ca având o forță de atracție aproape mistică; poeții
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
să caute noi și noi rime, creând astfel multiple sinonime, fapt care a gonflat enorm lexicul; în afară de nevoia de versificare, ce îi stimula pe poeți să creeze noi termeni era și nevoia de originalite stilistică. Astfel s-a ajuns ca araba clasică "coranică" (numită astfel pentru a o diferenția de varianta ei "ușurată", folosită în presă, școală și guvern) este limba care deține recordul mondial în materie de fond lexical, având în jur de 2 milioane de cuvinte, în condițiile în
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
importante la nivel global precum este engleza sau franceza, de abia ating 300 de mii de cuvinte. Ca exemplu de gonflare lexicală prin sinonimie în limba arabă poate fi dat faptul că noțiunea desemnată în română de cuvântul "leu" în araba clasică poate fi indicată prin utilizarea a 400 sau chiar 600 (funcție de cine le-a numărat) de sinonime. Alte exemple de echivalențe semantice: "apă" se poate spune prin 170 de sinonime, "girafă" prin 255 de sinonime, "ploaie" prin 64 de
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
să afli, căutând în dicționar, sensul exact al unui termen, adică semnificația precisă a unuia sau altuia dintre membrii familiei generate de o rădăcină. "Polisemia și ambiguitatea textului nevocalizat" Fenomenului derivării radicale i se adaugă, ca o dificultate importantă a arabei clasice potențial responsabilă de diglosie în opinia unor autori, și faptul că sintaxa depinde mai mult de vocalizarea unei cuvânt decât de poziția acestuia în propoziție. Astfel, o aceeași înșiruire de cuvinte, în funcție de vocalizare, poate avea două semnificații opuse: "daraba
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
autori parte din dificultatea generală care e responsabilă de diglosie. Numărul dual (două entități de același fel) mărturisește aceeași redundanță exagerată: singular, dual și plural: "kalbun" (un câine), "kalbăni" (doi câini), "kilăbun" (câini). Rezumând, constatăm că dificultățile gramaticale fac ca araba să fie afectată și azi de vechi probleme, și aceasta în primul rând datorită faptului că la un moment dat în istoria ei, a avut neșansa de a fi declarată "limba sacră", și astfel împietrită și anchilozată pentru totdeauna într-
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
însă o inovație a arabilor, istoria arată că înaintea lor și egiptenii au considerat că au o limbă sacră, așa cum și sumerienii credau și ei că zeii lor le-au dăruit limba pentru a putea să se înțeleagă între ei. Araba a împrumutat multe cuvinte altor limbi ale lumii islamice, având un rol comparabil cu cel al latinei pentru limbile europene. În Evul Mediu, araba a funcționat de asemenea ca un vehicul major pentru cultură, în special științe, matematică și filozofie
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
ei că zeii lor le-au dăruit limba pentru a putea să se înțeleagă între ei. Araba a împrumutat multe cuvinte altor limbi ale lumii islamice, având un rol comparabil cu cel al latinei pentru limbile europene. În Evul Mediu, araba a funcționat de asemenea ca un vehicul major pentru cultură, în special științe, matematică și filozofie, având drept rezultat faptul ca multe limbi europene au împrumutat, de asemenea, numeroase cuvinte arabe. Araba a fost și, într-o oarecare măsură, mai
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
al latinei pentru limbile europene. În Evul Mediu, araba a funcționat de asemenea ca un vehicul major pentru cultură, în special științe, matematică și filozofie, având drept rezultat faptul ca multe limbi europene au împrumutat, de asemenea, numeroase cuvinte arabe. Araba a fost și, într-o oarecare măsură, mai este încă o sursă majoră de vocabular pentru diverse limbi: berberă, kurdă, persană, swahili, urdu, hindi (în special varianta vorbită), bengali, turcă, tătară, malaeză, indoneziană etc. De pildă, cuvântul arab pentru carte
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
arab pentru carte, "kităb", este folosit în toate limbile amintite mai sus cu excepția limbilor malaeză și indoneziană (unde este specializat cu sensul de carte religioasă). Dintre limbile europene, spaniola și portugheza au cel mai mare număr de cuvinte împrumutate din arabă. Termenii împrumutați variază de la terminologie religioasă (cum ar fi cuvântul berber "tazallit" „rugăciune” < "Salăt"), termeni academici (ca de exemplu "mantiq" în tătară - „logică”), termeni economici (ca englezescul "sugar" - zahăr < "sukkar") până la conjuncții folosite curent (cuvântul urdu pentru „dar” - "lekin"). Majoritatea
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Salăt"), termeni academici (ca de exemplu "mantiq" în tătară - „logică”), termeni economici (ca englezescul "sugar" - zahăr < "sukkar") până la conjuncții folosite curent (cuvântul urdu pentru „dar” - "lekin"). Majoritatea varietăților berbere (ca de exemplu kabyle), împreună cu swahili, au împrumutat unele numerale din arabă. Majoritatea termenilor religioși folosiți de musulmanii din întreaga lume sunt împrumuturi directe din arabă, cum ar fi "ğannat" „rai”, "ğahannam" „iad”, "dīn" „religie”, "zakăt" „danie”, "imăm" „imam” etc. În limbile care nu s-au aflat în contact direct cu limba
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sugar" - zahăr < "sukkar") până la conjuncții folosite curent (cuvântul urdu pentru „dar” - "lekin"). Majoritatea varietăților berbere (ca de exemplu kabyle), împreună cu swahili, au împrumutat unele numerale din arabă. Majoritatea termenilor religioși folosiți de musulmanii din întreaga lume sunt împrumuturi directe din arabă, cum ar fi "ğannat" „rai”, "ğahannam" „iad”, "dīn" „religie”, "zakăt" „danie”, "imăm" „imam” etc. În limbile care nu s-au aflat în contact direct cu limba arabă, împrumuturile de lexic arab au fost făcute prin intermediul altor limbii; de exemplu, majoritatea
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
au intrat prin persană, multe cuvinte arabe din limba tătară|tătară]] au fost împrumutate din limba turcă|turcă]] etc. Și în limba română, ca, de altfel, în toate limbile vorbite în Europa, au pătruns cuvinte de origine arabă. Împrumuturile din arabă în română s-au produs, în general, pe două căi: Numeroase împrumuturi datează din perioada preislamică (înainte de secolul al VII-ea), împrumuturi din limbi semitice, ca și araba, precum aramaica, ebraica, sud-arabica, etiopiana (geez), precum și din limbi nesemitice precum persana și
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
toate limbile vorbite în Europa, au pătruns cuvinte de origine arabă. Împrumuturile din arabă în română s-au produs, în general, pe două căi: Numeroase împrumuturi datează din perioada preislamică (înainte de secolul al VII-ea), împrumuturi din limbi semitice, ca și araba, precum aramaica, ebraica, sud-arabica, etiopiana (geez), precum și din limbi nesemitice precum persana și greaca, limbi purtătoare ale unor civilizații superioare celei arabe de atunci. Împrumuturile din limbile semitice-surori sunt destul de dificil de decelat, având în vedere marea asemănare dintre ele
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]