911 matches
-
un fel pentru amabilitatea dumitale. Încercă să-i strecoare o hârtie de 25 de lei. Șoferul se feri râzând. ― Lăsați! Dacă se poate, aș vrea un pahar cu apă. Pe masă strălucea încărcătorul uitat de inginerul Ionescu. Sprâncenele i se arcuiră. Scarlat părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a reușit să scape de la slujbă. Oricum, mai are timp să sosească. Privea atât de fix grupul, încît simți gemi care-i înțepa ochii. ― Ție nu ți se pare curioasă chestia asta? ― În ce sens? se interesă Azimioară. Maiorul își arcui sprâncenele. ― Am mai văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav de ridicolă. Își puse toca neagră și îmbrăcă paltonul. Motanul se opri în prag scărpinîndu-și trupul arcuit de ușă. Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
al sistemului. Trecere pe pilot automat eșuată - cuplați pe modul manual de urgență. Așa a început viața mea. A doua mea viață. Ochii mi s-au deschis brusc, mari ca două litere O, iar gâtul și umerii mi s-au arcuit în spate într-o amplă mișcare smucită, o singură gură de aer umplându-mi plămânii până la refuz. Litri întregi de oxigen uscat și praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că avem de ales, doar dacă nu vrei să-l cari mâine toată ziua scăldat în propriul lui pișat și căcat. Am deschis un ochi. — Încântător. — Păi, asta o să se întâmple. Avea dreptate. M-am ridicat în genunchi și apoi, arcuindu-mă, în picioare. Cușca lui Ian era așezată aproape de locul unde Scout ședea pe rucsac, uitându-se în continuare în caiet, scriind la lumina lanternei. Am îngenuncheat în fața cuștii lui Ian și m-am uitat printre bare. În întunericul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola de sticlă. Acolo sus vrea să fie Rainer și să se uite în jos la tinerii care se stropesc cu apă, dar unde este el în realitate? Din păcate, jos, ca un prost înotător ce este. Dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de ce nu? Fiindcă mătușa a spus nu de mult că numai homosexualii se pupă cu persoane de același sex. De unde scoate băiatul chestiile astea, noi pe vremea noastră nu știam așa ceva! Păi, de la soră‑ta, n‑ai auzit? Plafonul se arcuiește - cu tot cu lustra la care s‑au spart deja două dintre suporturile de sticlă pe care sunt montate lumânările electrice - punâncu‑i capac lui Rainer, cu tot cu nevoile sale. Dar asta nu înseamnă că nevoile sunt nimicite, ci doar ferecate într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cele pe care le mai văzusem În călătorie. Pământul lor era nisipos și uscat, bătut de soarele arzător din zori până la asfințit. Stăteau cât era ziua de lungă Într-un fel de case din piei argăsite, Întinse pe niște prăjini arcuite În fel și chip - aceste adăposturi se asemuiau cu ceea clădisem eu când se născuse Unu, numai că erau mari, frumoase și pline de tot ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar altele erau albe precum cel mai nou omăt, la Început de iarnă... Malul se arcuia spre Miazănoapte și Într-o parte și În alta, așa că nici să mai fugim Înapoi nu mai puteam: În spate se aflau cei ce-mi luaseră urma peste atâtea și atâtea tărâmuri. - Știi ceva, Logon? Așa-s de supărat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste coșul cazanului - o căruță ușoară, de vară, plină de copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
repede și lejer și săreau peste gard fără probleme, la grămadă, depărtându-se de noi tot așa, În pâlc. Părea că ai putea să mergi pe spatele lor, atât de compact era grupul și așa de lin alergau. Apoi se arcuiră deaupra dublei Bullfinch și careva căzu. Nu mi-am dat seama care era, dar calul se ridică repede și galopă singur, iar ceilalți, strânși În continuare În pluton, luară rapid turnanta mare de stânga și intrară-n linie dreaptă. Săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pregătiți, cu capele desfășurate. Iar taurul, marele taur negru cu calul În spinare, cu coarnele Încurcate-n scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul și ridicându-l, Împingându-l, Încercând să-l răstoarne, Îl răsturnă. Și apoi atacă năvalnic capa fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga parte stângă a trupului Îi lucea de la sânge. Manuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito. — Stai să vezi, spuse omul lui Retana. Lăsându-se pe spate, agitând taurul cu bețele, Fuentes sări cu ambele picioare-n aer. Când sări, taurul Își ridică coada și atacă. Fuentes ateriză pe vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același timp de cornul drept. Taurul se izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
roșiatic. Unul era întins cu fața în jos, iar celălalt stătea deasupra lui, imobilizându-i gamba cu un picior. Rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi cel aflat la pământ apucă piciorul adversarului, îl trase, se rostogoli repede în față și-și arcui trupul. Forță genunchiul celuilalt, care se prăbuși la pământ cu un geamăt de durere, bătând de mai multe ori cu palma piciorul adversarului - se recunoștea învins. Proculus se așeză pe zidul mic ce înconjura palestra și îi făcu semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele ce trec neizbândă a sufletului întreg; s-a viclenit în lumină și ceară așteptând ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se păruseră acceptabile la lectură căpătau sub loviturile dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
față de orice sunet ce nu-i compus, n-a fost gîndit și nici măcar visat de un compozitor celebru de pe lista compozitorilor celebri. Subiectul era acum Michael Jackson de mai sus. La simpla rostire a acestui nume, sprîncenele domnului Sava se arcuiau În stufoase iritări. Se mira tot mai enervat că tinerii se duc pe un stadion atît de mare să asculte o muzică atît de demodată, cînd mult mai firesc ar fi fost să meargă la Ateneu sau să stea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sub cap, visător! Era acolo o poiană, ,,Poiana verde”, inundată vara de soare, iarna de zăpadă albă, curată. O descoperise odată, când abia ninsese, prin februarie. Pornise la plimbare, și crenguțele plecate sub stratul gros de zăpadă proaspătă, transparentă, erau arcuite, de te mirai că nu se rup. Luându-se după urmele proaspete din zăpadă (urme de porci mistreți, probabil o scoafă cu mulți pui), curiozitatea îi înfrâsese frica și ajunsese în luminiș. Ca într-o poveste frumoasă, găsisese acolo o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
crezut că ești Miranda! Da, da, știu, e foarte haios. Cred că va trebui să o Învăț că nu orice accent britanic este neapărat al șefei! Mi-a aruncat Încă privire severă, iar sprâncenele exagerat de pensate i s-au arcuit mai abitir. A mai stat puțin la taclale, În timp ce eu am continuat să răspund la telefon și să notez mesaje pentru Emily, care avea ulterior să sune diversele persoane, În funcție de importanța pe care o aveau - dacă aveau vreuna - În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întărească instantaneu ca țepii ariciului când este amenințat de un pericol. Da, Îți aduci aminte exact de acel loc bătătorit din jurul fântânii (aici sunt urme de copite destule, că doar vin atâtea animale la adăpătoare!), de acel urcuș ce se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gândea la mine. De câteva ori, mă privise altfel ca până atunci. Puteam Însă să-mi fac iluzii? Îmi plăcea să-l privesc și să visez. Niciodată nu văzusem un bărbat mai frumos la trup. Înalt, spatele lat, puternic, se arcuia splendid spre șoldurile Înguste. Totul În el exprima bărbăția. Era un fel de Apolo. Fața, cu ochi mari, albaștri, trăsături dure, care se cereau sărutate, la tâmple, argintul Își făcuse de mult loc și se risipise ici-colo și prin părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâini, încercând să se tragă lângă perete. Culorile dispărură, rămaseră albul și negrul, succedându-se ca într-un proiector de pe vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele i se subțiară și se arcuiră, mărind spaima din priviri, iar părul se îndesi și se înnegri. Pe chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]