2,025 matches
-
populară oscilînd între cognitiv și lingvistic și avînd grade diferite de generalitate. În logică și filosofie, toposul reprezintă o schemă discursivă caracteristică unui tip de argument. Astfel, din punct de vedere logic, toposul este o schemă care formalizează și generează argumentații concrete (ex. toposul a fortiori: "dacă profesorii nu știu totul, cu atît mai puțin vor ști elevii"; toposul contrariilor: "dacă A este B, atunci non-A este non-B"). Teoria aristotelică asupra toposurilor sau locurilor impune toposul drept categorie care facilitează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literatura franceză), T. V. Ștefanelli (Chestiunea bisericească în Bucovina), Emil Nicolau (Amintiri din teatru - Moartea artistului Grig. Manolescu) ș.a. Articolul Jubileul lui Caragiale de Mihail Dragomirescu trezește reacții în presa vremii, dar replicile criticului sunt mediocre și lipsite de o argumentație convingătoare (Un răspuns „Vieții românești”, Moartea lui Caragiale, Scrisoare d-lui N. Xenopol - Cazul Lovinescu). Sunt inserate o serie de conferințe ținute la Ateneul Român: Bresle vechi și bresle noi de V. N. Madgearu, Elemente egiptene în basmele românești de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]
-
se dedică discuției problemei trinitare și se întreabă cum poate exista o substanță în trei Persoane; examinează cristologia pentru a vedea cum pot exista două naturi și o singură persoană în Cristos și, în opere de mică întindere, dezvoltă o argumentație strânsă folosindu-se exclusiv de procedee riguros logice și de concepte derivate din filosofia neoplatonică în care pătrunseseră multe procedee din logica aristotelică și multe doctrine ale Stagiritului; atestările extrase din Sfânta Scriptură care serveau de obicei ca bază și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Moise este anterior înțelepților greci, iar „grecii au furat” de la el multe lucruri; acolo unde grecii se eliberează în mod întâmplător de propriile superstiții și contradicții îi datorează lui Moise cunoașterea unor fragmente de adevăr despre Dumnezeu. Când construiește această argumentație, Chiril se inspiră în mod flagrant din cărțile VII-XV ale Pregătirii evanghelice și din Cronica lui Eusebiu, ca și din Exortația către greci, în mod fals atribuită lui Iustin. Cărțile II-V se ocupă de interpretarea pe care o dă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al doilea logos al unei scrieri compuse pentru (mai puțin probabil: contra) un anume Partenie, care cuprindea așadar cel puțin două cărți; fragmentul este dedicat originii sufletului și autorul pare să se opună preexistenței acestuia. Pare să fie combătută aici argumentația lui Chiril din prima epistolă către Nestorios unde el spune că, așa cum o mamă poate fi numită foarte bine anthrôpotokos deși, la urma urmei, de la ea provine o singură componentă a ființei umane, trupul, în timp ce sufletul e pus acolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg reprezentate în Biserică, și susținută printre alții și de marii Capadocieni. Hipațiu pare să transpună aici într-o formă pe înțelesul credincioșilor fără instrucție argumentația din Deuteronom 4, 19 conform căreia Dumnezeu a permis păgânilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mâini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este mare și va învinge dacă va fi lăsat liber... El este adversarul potrivit și suficient al erorii și nu are a se teme de conflict, afară de cazul în care, prin intervenție omenească, este deposedat de armele sale naturale, libera argumentație și dezbaterea, erorile încetînd să mai fie periculoase dacă i se permite să le contrazică liber"29. Rorty a remarcat că Jefferson nu a fost total consecvent în apărarea raționalistă a adevărului. Există și un alt Jefferson cu tendințe pragmatice
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
absurdul nu are sublim și sublimul absurdului e un paradox ce nu se poate susține (Sublimul logicei prin imagini poetice în proză). Orice imagine este permisă, în proză sau în versuri, cu condiția să cuprindă o semnificație. Obiectul artei, în argumentația lui uneori prolixă, plastică foarte adesea, este realitatea care există, dar și aceea care ar putea să existe. În ce privește critica, socotește că ea trebuie să fie luminătoare, un demers întreprins cu multă comprehensiune. Juisor în viață, el etalează în artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
toate acestea, sub nivelul celor doi parteneri ai săi. Surprins în același timp de reculul radicalilor și de amploarea succesului său, care dădea întîietate socialiștilor lui Léon Blum, PCF și-a menținut decizia de neparticipare, aprobată de IC, cu o argumentație a cărei logică strictă conducea totuși, așa cum indică Wolikow, la concluzia inversă 8! În termenii identității comuniste, o revoluție avusese loc. PCF devenea singurul partid de masă din Occident. Valul de greve care din timpul verii, în care sărbătoarea și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
primului război mondial, schimburile comerciale româno-ruse au fost nesemnificative. Au avut loc runde de negocieri pentru încheierea Tratatului de pace, care ar fi trebuit să consemneze recunoașterea unirii Basarabiei și a Bucovinei de Nord cu România, neobținându-se rezultate; lipsea argumentația de natură economică pentru reluarea schimburilor economice, ambele state având, totuși, interese economice reciproce și comune în relațiile cu piețele europene și cu altele. În perioada 1941-1944, au circulat bunuri materiale, în ambele sensuri, dar nu existau informații necesare privind
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
va fi posibilă și o dezvoltare planificată a schimburilor economice", a explicat Zhou Enlai. Cât privește încheierea și semnarea unor documente politice, observând că hotărâri în această privință nu pot lua doar cei de față, premierul chinez și-a început argumentația atitudinii rezervate față de această propunere prin interogația retorică: ,,Mă gândesc, însă, dacă încheierea unui tratat de prietenie și semnarea unei Declarații Solemne ar fi în folosul dumneavoastră?", la care a răspus: ,, Cred că în condițiile actuale, nu." În continuare liderul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
care a lovit România, îndeosebi Capitala sa. Este o pierdere ireparabilă. Emoția mă copleșea, fapt remarcat și de interlocutori. Acum, când scriu aceste rânduri, mă cuprinde aceeași emoție profundă pentru dispariția acestui tânăr talentat. Îmi am revenit și am reluat argumentația: Domnule director, publicarea volumului propus de autoritățile române ar fi un dublu omagiu, atât pentru Mihai Eminescu un geniu al românilor și al umanității -, cât și pentru un tânăr dispărut într-o catastrofă, care a dorit să facă opera poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
doua, adăugită și revizuită, la numai treisprezece ani de la publicarea primei ediții și în pregătirea anul acesta a celei de a treia ediții, care se află sub tipar. În teoria naratologică propusă de Mieke Bal impresionează claritatea discursului, logica și argumentația convingătore a expunerii și gîndirea sistemică, ea stabilind trei niveluri narative și stabilind permanent corelații și corespondențe între ele. Aceste trei niveluri sînt definite în introducere: textul narativ (în care un agent spune o povestire prin intermediul limbii, al imaginii, al
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
măcar poate fi perceput și interpretat ca fiind narativ. Pe lîngă faptul incontestabil că genurile narative predomină în literatură, se pot alege la întîmplare o mulțime de locuri și situații ce prezintă aspecte narative: procese, imagini vizuale, discurs filosofic, televiziune, argumentație, discurs didactic sau istoric. În curtea de justiție, de pildă, două părți adverse povestesc despre "ceea ce s-a întîmplat cu adevărat". Este vorba despre două redări opuse ale aceluiași eveniment: pentru cei familiari cu practicile juridice, ideea că narațiunea este
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unei imagini, neofertantă din punct de vedere analitic. Pe de altă parte, dacă o așa de mare parte a culturii ține de domeniul naratologiei sau, dimpotrivă, prezintă numai un "aspect narativ", atunci fiecare evocare a termenului nu provoacă, oare, o argumentație circulară implicînd problema specificității? De aceea, în mod tradițional, naratologia a fost folosită pentru a diferenția "tipurile" de narațiune sau de situații narative și "moduri" ale spunerii: auctorial versus personal (Stanzel), hetero-diegetic versus homodiegetic (Genette), naratori creditabili versus necreditabili (Booth
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu asperități și exprimări confuze anunță insolit asocierea prin „impetuozitate” a unor coechipieri „uniți sufletește, deși cu laturi diferite și oarecum adverși în atitudini”, dar „având cu toții același ideal” și „expunând licăririle unor suflete care se înțeleg destul de bine”. Sub argumentația precară, se vede ambiția de a nu intra pe drumuri bătute, de a oferi opinii diverse și de a rezista întâmpinărilor sceptice. Pe parcursul primului an de existență, revista (corelată și cu un cerc literar omonim) s-a păstrat, potrivit editorialului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
din 1941 și ulterior perpetuată și bine consolidată până în deceniul al optulea al secolului XX (exemplificat prin Eugen Simion) se deschide și studiul despre Slavici din Istoria critică din 2008 a lui Nicolae Manolescu. O treime din articol e alocată argumentației prin care criticul își propune și reușește să demonstreze, cu o judecată sigură și susținut de farmecul stilistic cu care ne-a obișnuit, contrariul celor spuse de G. Călinescu în pofida publicistului Slavici, omului Slavici: "Cenzura morală aplicată și în posteritate
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
adreseze împreună cu soțul său guvernului o cerere de grațiere. Slavici refuză. El consideră că e nepotrivit să adreseze guvernului o cerere de grațiere când acesta putea să facă un raport în acest sens și fără a o primi. Cu certitudine, argumentația refuzului e eronată. De fapt, Slavici e la capătul unui drum prin care obținea definitiva confirmare de sine doar dacă punea totul în joc. Reputația, cariera literară, prietenii, familia toate fuseseră deja sacrificate. Tribuna e cea mai vie dovadă în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
până la a deveni utopie deci până a avea efecte asupra comportamentului de grup și a se opune, astfel, ideologiei ordinii prezente doar o "dorință fantastică". În Ideologie und Utopie, Mannheim nu vrea să sublinieze importanța individului și, pentru a menține argumentația pe aliniamentul ideii că gândirea este determinată social, susține că, "chiar și atunci când un individ aparent izolat dă formă utopiei grupului său, la o analiză atentă aceasta poate fi în mod corect atribuită grupului la al cărui impuls colectiv individul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nivel global arată însă că, în vreme ce unele state sunt activ integrate în procesul de globalizare, altele nu fac decât să recepteze pasiv mesajele globalizante pe care actorii prin-cipali le emit pe scena internațională. Odată ce am ajuns în această etapă a argumentației, putem observa că modalitatea pe care o urmăm în analiza normativă a unui fenomen procesual precum globalizarea depinde de pre-comprehensiunea pe care o avem asupra conceptului ca atare. Relația dintre explicație și înțelegere este așa cum arăta von Wright întotdeauna biunivocă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
afectivă (e cazul și al altor texte din volumul publicat În 1930, precum Despre miracol, Între mine și mine, De profundis etc.). PÎnă și o simplă recenzie la cartea unui confrate, - bunăoară „Poeme În aer liber” de Stephan Roll - transformă argumentația propriu-zisă a adeziunii Într-un fel de rescriere, de continuare și amplificare a textelor comentate, utilizate mai degrabă drept catalizatori ai propriei imaginații creatoare. Textul „critic” se impune astfel ca un nou poem, paralel cu poemul-reper, Într-o redundanță semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în folclor.”4 Primul studiu monografic consacrat lui Vladimir Streinu este cel semnat de Serafim Duicu în 1977. Acesta are toate caracteristicile studiului de tip pozitivist - universitar, menținând dihotomia viață - operă, autorul cercetând cu minuțiozitate sursele documentare, înaintând treptat în argumentație și invocând la fiecare pas opinia de autoritate, folosind cu mare generozitate citatele pentru susținerea argumentării, păstrându-se în 1 Istoria literaturii române. Studii, coordonator științific Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, Editura Academiei R.S.R., 1979 2 idem, p.265 3 Dicționar cronologic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
românești, Arta criticului, Poetul, Argument final. I-am reproșa monografistului o anumită cantonare în factologie, articularea unui studiu cam stufos și prolix pe alocuri, lipsa unui ax ideatic mai pregnant, abundența citatelor care prin exces își pierd adesea valoarea de argumentație, absența unui portret final sintetic, în temeiul căruia cititorul să înțeleagă mai exact personalitatea criticului analizat, rolul acestuia în dezvoltarea criticii literare românești, în promovarea culturii naționale. Monografia rămâne însă meritorie, având și ascendentul pe care îl conferă pionieratul în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a unui romantism enorm.”1 Cu o rară fervoare intelectuală, Vladimir Streinu a participat la ampla mișcare de idei a timpului său. Eseurile de structură teoretică dezvăluie un spirit profund și mobil, asociativ disociativ, comprehensiv, înalt-speculativ, de o eleganță a argumentației ce n-a încetat să fie prețuită de mai toți comentatorii operei sale. Am spune că în câmpul vast și multiform al ideilor Vladimir Streinu se simte întotdeauna în elementul său, găsind repede făgașul fertil al discuției estetice, punând fenomenele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sînt discursuri, ele formează o unitate completă, chiar dacă nu sînt constituite decît dintr-o singură frază. Discursurile, în calitate de unități trans-frastice, sînt supuse regulilor de organizare în vigoare într-un grup social determinat: reguli care guvernează o narațiune, un dialog, o argumentație etc.; reguli care se referă la planul textului (un fapt divers nu poate fi împărțit în același mod ca și o disertație sau un ghid de utilizare etc.), la lungimea enunțului etc. Discursul este orientat El este orientat nu numai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]