1,340 matches
-
de propoziția Q (aducînd concluzia non-C) în spațiul locutorului. În cazul în care enunțătorul și locutorul coexistă în concluzia non-C ("a nu mai putea rămîne"), asumarea propozițiilor introduce direct elementul declanșator al povestirii: DAR și ATÎT DE anunță o concluzie argumentativă superioară celei prezentate în primul paragraf. Ea este oferită de punctele de suspensie și de auxiliarul de aspect la forma negativă, marcînd începutul procesului (propoziția narativă 2: complicarea): "nu întîrzie să" = "începe să" (începerea procesului). Această concluzie superioară este eliptică
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Observăm, prin exemplificare, că efectul textului trebuie să fie abordat lingvistic în funcție de două dimensiuni complementare: a) Secvențialitatea, în care progresia și reluarea-repetarea textuală sînt analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea și orientarea argumentativă). Orientarea configurațională a textului Ea se manifestă astfel: Consideră cea de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă a textului (proprie ultimei coperte) reprezintă funcția unei secvențialități, în cazul de față, narative. Consideră izotopia
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea și orientarea argumentativă). Orientarea configurațională a textului Ea se manifestă astfel: Consideră cea de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă a textului (proprie ultimei coperte) reprezintă funcția unei secvențialități, în cazul de față, narative. Consideră izotopia farmecului și a seducției drept fundament al organizării unei reprezentări ("macrostructură semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile nu sînt asumate de către locutor. Consecința directă a acestei polifonii enunțiative este prezența implicitului și a subînțelesului (decriptate de cititor, ele trebuie să incite la lectură). Orientarea argumentativă Să povestești pentru a convinge, iată miza textului. Actul discursului (care reiese de aici) realizat de text și care îi rezumă orientarea pragmatică este cel al persuasiunii. De fapt, un text este obiectul unui tratament, lectura-înțelegerea căutînd să identifice o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
orientarea pragmatică este cel al persuasiunii. De fapt, un text este obiectul unui tratament, lectura-înțelegerea căutînd să identifice o intenție a textului sau chiar a autorului. Recunoașterea codurilor romanului sentimental este importantă în acest demers. În cazul de față, orientarea argumentativă este evidentă; începutul povestirii, diferitele descrieri care nu au alt scop decît trimiterea spre o concluzie dublă: pe de o parte, o concluzie în ceea ce privește jocul relațiilor previzibile dintre personajele în cauză; pe de altă parte, o concluzie generală asupra cărții
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care, începînd din acel moment, devine complet; argumentul adus apare ca un supliment (O. Ducrot, 1980). Prin urmare, a doua regulă de folosire a lui ÎNSĂ este consolidarea unei ocurențe contextuale manifestată mutual (P7', P7''). Cele două caracteristici descriu folosirea argumentativă a conectorului analizat. Să luăm un alt exemplu pentru descrierea lui ÎNSĂ: sloganul campaniei "Febra lecturii" (21-22 octombrie 1989), organizată de Departamentul pentru Carte și Lectură: (5) [P1] Toate răspunsurile se găsesc în cărți [P2] Însă și toate întrebările. ÎNSĂ
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
celor generale. [P7] Și, [P7'] pentru început, unul este consacrat teatrului, [P7''] al doilea muzicii [P7'''], și al treilea, în mai, colecției de cărți de buzunar care va fi lansată sub titlul Babel. [P6] este marca redacțională exemplară a aportului argumentativ al lui ÎNSĂ: pe de o parte, locuțiunea adverbială "de acum înainte" confirmă poziția rematică atribuită datelor temporale; catalogul avînd o nouă periodicitate, este normal ca noutatea să fie prezentată în segmentul cu cea mai mare densitate de informații. Pe
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ne facem, în egală măsură, o datorie de onoare din a persevera cu încredere în alegerile noastre editoriale. Remarcăm similaritatea perfectă între începuturile paragrafelor 2 și 3: "Acestei noi modificări"/" Acest demers". Reluare demonstrativă și, în egală măsură, schimbarea orientării argumentative, asigurată de conectorul DAR. Observăm logica argumentativă a paragrafului studiind raporturile sale cu paragraful precedent și jocul intern al celor trei operatori DAR [P10] ASTFEL [P12] IAR [P13]. După cum notează O. Ducrot (1980) în studiile sale despre argumentare, DAR, plasat
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de onoare din a persevera cu încredere în alegerile noastre editoriale. Remarcăm similaritatea perfectă între începuturile paragrafelor 2 și 3: "Acestei noi modificări"/" Acest demers". Reluare demonstrativă și, în egală măsură, schimbarea orientării argumentative, asigurată de conectorul DAR. Observăm logica argumentativă a paragrafului studiind raporturile sale cu paragraful precedent și jocul intern al celor trei operatori DAR [P10] ASTFEL [P12] IAR [P13]. După cum notează O. Ducrot (1980) în studiile sale despre argumentare, DAR, plasat între două enunțuri, indică faptul că primul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
paragraful precedent și jocul intern al celor trei operatori DAR [P10] ASTFEL [P12] IAR [P13]. După cum notează O. Ducrot (1980) în studiile sale despre argumentare, DAR, plasat între două enunțuri, indică faptul că primul (Prop P = [P8]) are un scop argumentativ (Concl C = [P9]) opus celui de-al doilea (Prop Q = [P10]/[P11]) și că locutorul nu și-l asumă personal decît pe cel din urmă (Concl non-C = [P12]) pentru un motiv bine stabilit ([P13]). Acest lucru denotă că prop Q
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu este, prin excelență, mai puternică decît prop P: "De fapt, singura constantă este că locutorul declară că nu ține seama de primul în argumentarea pe care o construiește și că se bazează doar pe cel de-al doilea forța argumentativă superioară acordată acestuia nu este decît o justificare a deciziei" (O. Ducrot, 1980, p. 9). În cuvîntul înainte, nu este vorba despre o opoziție clară între P și Q, ci mai degrabă despre o complementaritate (cf. valorii lui "și", "în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și", "în egală măsură"), chiar dacă aceasta orientează argumentarea într-o direcție precisă și diferită de cea din al doilea paragraf ("perenitatea fondului de carte ne interesează în mod deosebit"; emfaza gramaticală susține decizia). De acum înainte, DAR operează o redresare argumentativă, avînd o valoare concesivă în măsura în care poate fi parafrazat prin CU TOATE CĂ și TOTUȘI. Dispunem de mijloacele necesare pentru a descrie logica argumentativă a paragrafelor 2 și 3 și funcționarea acestui DAR, altfel decît în descrierea pe care o dă O. Ducrot
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fondului de carte ne interesează în mod deosebit"; emfaza gramaticală susține decizia). De acum înainte, DAR operează o redresare argumentativă, avînd o valoare concesivă în măsura în care poate fi parafrazat prin CU TOATE CĂ și TOTUȘI. Dispunem de mijloacele necesare pentru a descrie logica argumentativă a paragrafelor 2 și 3 și funcționarea acestui DAR, altfel decît în descrierea pe care o dă O. Ducrot. Al doilea paragraf: Propoziția p: [P8] Aceste noi modificări (reia conținutul primului paragraf) → comunică noul: ACTUALITATE. Propoziția q (extrasă din p
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Propoziția q (extrasă din p): importanța pe care am încetat să o acordăm fondurilor → uitarea fondurilor, a PERENITĂȚII. Al treilea paragraf: DAR Propoziția non-q ([P10]/[P11]): importanța pe care nu am încetat să o acordăm fondurilor: PERENITATE. Fie următorul parcurs argumentativ: DAR comentează astfel mișcarea textuală și permite explicarea tensiunii concesive: ACTUALITATE, dar și (mai ales?) PERENITATE. Precizăm mărcile argumentative locale ale redresării operate prin DAR în cel de-al treilea paragraf. Enunțul din [P10] marchează prezența negației ("importanța pe care
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
treilea paragraf: DAR Propoziția non-q ([P10]/[P11]): importanța pe care nu am încetat să o acordăm fondurilor: PERENITATE. Fie următorul parcurs argumentativ: DAR comentează astfel mișcarea textuală și permite explicarea tensiunii concesive: ACTUALITATE, dar și (mai ales?) PERENITATE. Precizăm mărcile argumentative locale ale redresării operate prin DAR în cel de-al treilea paragraf. Enunțul din [P10] marchează prezența negației ("importanța pe care nu am încetat să o acordăm fondurilor"). Această propoziție negativă ajută descifrarea aserțiunii pe care o neagă ("importanța pe
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cristalizat" (1980, p. 50). Astfel, enunțul negativ permite ca două voci antagoniste să se exprime simultan (E1vs E2); poate fi considerat ca o enunțare conținînd atît aserțiunea, cît și respingerea ei. Fără îndoială, simpla aserțiune este caracterizată printr-o forță argumentativă superioară. Notăm că negația este adusă de un NOI (editor) care nu apăruse în cuvîntul înainte, ci numai în concluzia indusă în al doilea paragraf [P9]. Faptul că este omniprezent în al treilea paragraf arată că este asigurată o noutate
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unui nou demers în analiza cuvîntului înainte: orientarea lui configurațională. Acțiunea constă în completarea dimensiunii secvențiale a textualității, distingînd trei planuri de analiză: referința (însăși structura semantică a discursului), enunțarea (nivelul de asumare a propozițiilor implicat de analiza secvențială), orientarea argumentativă și ilocuționară a textului. Efectul textului din cuvîntul înainte (dinamica lui) va fi abordat în funcție de cele două demersuri complementare. Orientarea configurațională a textului Dimensiunea enunțiativă și argumentativă a textului Am indicat că una dintre funcțiile esențiale ale unui cuvînt înainte
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a discursului), enunțarea (nivelul de asumare a propozițiilor implicat de analiza secvențială), orientarea argumentativă și ilocuționară a textului. Efectul textului din cuvîntul înainte (dinamica lui) va fi abordat în funcție de cele două demersuri complementare. Orientarea configurațională a textului Dimensiunea enunțiativă și argumentativă a textului Am indicat că una dintre funcțiile esențiale ale unui cuvînt înainte la un catalog este de a informa în linii mari cititorul despre politica editorială. Apariția anuală a catalogului (chiar semestrială, în cazul de față) este un prilej
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în textul informativ, sînt frecvente alunecările spre argumentare: Bineînțeles, în principiu, este posibil să informezi fără să argumentezi; în realitate, prezentarea este adesea furnizare de informații și, în același timp, explicare, de unde rezultă justificarea, probarea, tot ceea ce trimite la strategii argumentative: este dificil să fixăm limita între a ști și a crede. Invers, sînt frecvente cazurile în care un text, în mod intenționat și evident argumentativ, conține pasaje informative menite să susțină demersul persuasiv prin argumente "obiective" și indiscutabile (1988, p.
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
informații și, în același timp, explicare, de unde rezultă justificarea, probarea, tot ceea ce trimite la strategii argumentative: este dificil să fixăm limita între a ști și a crede. Invers, sînt frecvente cazurile în care un text, în mod intenționat și evident argumentativ, conține pasaje informative menite să susțină demersul persuasiv prin argumente "obiective" și indiscutabile (1988, p. 7). B. Combettes și R. Tomassone nu se opresc la "aceste probleme de politipologie care aparțin, după părerea noastră, unui alt nivel de analiză" (1988
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu se opresc la "aceste probleme de politipologie care aparțin, după părerea noastră, unui alt nivel de analiză" (1988, p. 7). Vom ține cont de ele în măsura în care manifestă diferite asumări enunțiative la locutor și definesc una sau mai multe orientări argumentative. În această privință, sîntem de acord cu M. Mouillard și J.-F. Tétu privind munca ziaristului: [El] nu se limitează niciodată la un "a ști" constituent al informației; el conține întotdeauna măcar un "a-i face pe ceilalți să creadă
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
1989, p. 176). Vom folosi aceste idei pentru a vedea în ce fel jocul subtil al formelor de echilibrare se dezvoltă în textul nostru privind cuvîntul înainte. Pentru aceasta, vom ține seama de asumarea enunțiativă a enunțurilor și de orientarea argumentativă globală a textului. Dacă locutorul (L = editorul = H. Nyssen) se poate angaja sau desprinde, asumîndu-și sau nu propoziția enunțată, atunci un enunțător (E) se află mereu la originea propoziției pe care locutorul o poate prezenta ca validă sau nu în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
spațiul locutorului (R); dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu (M chiar contra-factual ipotetic I); dacă E = Ø: propoziția este dată ca validă în ordinea lucrurilor (1989, p. 197). Din această cauză, orice expresie lingvistică este marcată argumentativ și enunțiativ: prin enunțarea unei propoziții, există (co)construire a unui spațiu semantic de către destinatarul-interpretant. El operează pe baza diferiților marcatori care garantează că, într-un spațiu semantic, o propoziție are valoare de argument pentru o concluzie. Este ceea ce descrie
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
funcția de asumare: 1) Marcatorii referențiali (care prin proprietățile lor trimit la indivizii-obiect) analizați în progresia tematică și în formele anaforice din text: "această", "viitoarea", "unul", "al doilea", "al treilea", "aceste modificări", "îl"... 2) Marcatorii sau conectorii analizați în utilizările argumentative: "și", "dar", "astfel", "iar". Faptul că asumarea enunțiativă este relativ omogenă nu ne va surprinde într-un text în care rolul scriptorului este de a-l conduce pe cititor, cît mai bine cu putință (din punctul lui de vedere), la
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un text în care rolul scriptorului este de a-l conduce pe cititor, cît mai bine cu putință (din punctul lui de vedere), la înțelegerea originalității și a specificului politicii editoriale de la Actes Sud. Cuvîntul înainte subliniază faptul că pertinența argumentativă constă în enunțarea și în valoarea locutorului-enunțător (EU-VALID) și implicit în co-enunțători (NOI-VALID); acest ultim aspect este sensibil la punerea în lumină a unei validități a propozițiilor așteptată de "partenerii" editorului (librari, bibliotecari, ziariști, cititori: "ei să aibă acces..." [s. n
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]