3,682 matches
-
în „Propășirea”. În 1861 pleda Pentru științe, litere și arte. Lucrări de compilație sunt Omul fizic și intelectual (1866) și Pământul și omul (1884). A scos și manuale practice pentru ingineri, comercianți și agricultori. S-a îndeletnicit, un timp, cu arheologia, trimițând în 1861, la „Revista română”, studiul Dacia veche, clădit pe ideea, cu atâta rezonanță printre contemporani, a unității patriei străbune. A redactat, în franceză, o istorie a românilor, cu lacune, dusă până la finele secolului al XVIII-lea. În manuscris
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Lecture, London Tismăneanu, Vladimir, 1992, Reinventing Politics, Eastern Europe from Stalin to Havel, The Free Press Tismăneanu, Vladimir, 1998, Fantasies of Salvation. Democracy, Nationalism and Myths in the Post-Communist Europe, Princeton University Press, editie romanească Polirom, 1999 Tismăneanu, Vladimir, 1996, Arheologia terorii, Allfa, București Toffler, Alvin, 1983, Al treilea val, Editura Politică, București Toffler, Alvin, 1991, Powershift. Knowledge, Wealth and Violence at the Edge of the 21st Century, Bantam Books Trebici, Vladimir, 1979, Demografia, Editura Științifică și Enciclopedică, București Treptow, Kurt
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
magna cum laude pentru filologie clasică). Angajat în învățământul universitar, din pricina originii sociale ca și a atitudinii sale politice este dat afară din facultate în 1952, rămânând o vreme șomer. Spre sfârșitul anilor ’50 va fi cercetător la Institutul de Arheologie din București, dar în urma unui denunț cu privire la opiniile sale anticomuniste, în 1961 se vede implicat într-un proces politic, sub acuzația de „încercare de lovitură de stat”; împreună cu prietenul său Edgar Papu va fi condamnat la închisoare pe viață. Eliberat
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
După ce-și trece, în 1900, examenul de bacalaureat, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta. La absolvire, în 1904, primește din partea societății Astra o bursă de studii la Berlin, unde audiază cursurile profesorului de arheologie U. Wilamowitz Möllendorf, ginerele lui Theodor Mommsen. Murindu-i tatăl, este nevoit să-și întrerupă studiile și se întoarce la Sibiu, unde va fi secretar la Astra. Debutase cu poezii în revista „Tribuna” în 1897, colaborând apoi la „Tribuna literară
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
membri deplini și 93 de corespondenți. Primul președinte fusese Miron Constantinescu, urmat de Mihnea Gheorghiu și apoi de Dumitru Ghișe, Ceaușescu fiind președinte de onoare. La Început, Academia era alcătuită din opt secții: științe economice, filosofie și logica, istorie și arheologie, științe juridice, științe politice, psihologie și pedagogie, sociologie, teoria și istoria artei și literaturii. În 1971, statutul universitar al școlii superioare de partid era Întărit și el prin schimbarea denumirii În Academia de Studii Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu”. Durată
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În acel moment decît candidată la UE, ceea ce limită accesul la unele programe și rețele rezervate doar țărilor membre. Programul GE-NEC, al Fundației Getty (patru bursieri români pe an și invitarea de cercetători specialiști din domeniul artelor vizuale, al arheologiei, studiilor culturale), programul asupra integrării europene din perspectiva religiilor și studiilor religioase, finanțat de Fundația Bolzmann. Cf. interviurile cu Nikolai Guénov, Liliana Deyanova, Svetla Koleva, Ivaylo Ditschev la Sofia, Cezar Barzea, Vintilă Mihăilescu și Andrei Hoisie-Corbea la București și la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și militantul politic. Istoriograful, spirit ce cocheta cu enciclopedismul, reușește uneori să pătrundă dincolo de suprafața fenomenului cultural, aducând în glosele și comentariile sale referințe inedite, rezultate din cercetarea atentă a manuscriselor și a documentelor. Începute în 1917 sub titlul generic Arheologie literară, cercetările lui L. prind mai întâi forma unor articole de revistă, pentru ca ulterior să fie tipărite în broșură. În afara unor volume mai degrabă neînsemnate de studii politice și sociale -printre ele, Anton Bacalbașa (1924) și Ioan Păun-Pincio (1948) -, publică
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
Bianu) și de filologie (Hasdeu, Lazăr Șăineanu, Ioan Bogdan, Ioan Paul). Caracterul enciclopedic al revistei este susținut nu numai de o foarte diversă rubrică de note bibliografice și informații științifice, ci și prin contribuții în varii domenii: geologie (Grigore Ștefănescu), arheologie (Al. Ștefulescu), sociologie (Radu Rosetti) ș.a. Literatura rămâne totuși segmentul cel mai bine reprezentat. Nu se poate vorbi de o direcție literară, fie și pentru că scriitorii prezenți aici veneau din cercuri diferite („Literatorul”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”), dar și pentru că orgoliosul
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
cursuri primare la Școala „Spiru Haret” și liceale la Școala Medie Tehnică de Comerț (1942-1951), fiind apoi licențiat al Facultății de Filologie-Istorie, secția istorie, a Universității „Al. I. Cuza” (1957). Din 1958 lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, iar după 1989 la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană. Publică numeroase studii de specialitate în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și în publicațiile Societății de Științe Istorice din București. Ca scriitor, debutează
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
Al. I. Cuza” (1957). Din 1958 lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, iar după 1989 la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană. Publică numeroase studii de specialitate în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și în publicațiile Societății de Științe Istorice din București. Ca scriitor, debutează editorial cu volumul de versuri 77 dedicații pentru statornica demnitate, apărut în 1977, semnat I. Saizu-Nora, ca și celelalte cărți de poezie. O exemplară linearitate a
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
în colaborare cu Florin Bănescu), Mașinuța, Nădlac, 2002 (în colaborare cu Florin Bănescu); Ján Lenco, Cronica didactică a dinastiei de Hohenzollern, Nădlac, 2000; Herbarium pannoniensis. 5 poeți slovaci din Voivodina, îngr. și postfața trad., Nădlac, 2000; Petre Stoica, Krotká archeológia [Arheologie blândă], postfața trad., Nădlac, 2001; Zelené mlieko roviny. 5 rumunsk’ych básnikov z Vojvodiny [Laptele verde al câmpiei. 5 poeți români din Voivodina], Nădlac, 2001; Ján Ondrus, Înghițind firul de păr, postfața trad., Nădlac, 2001; Ladislau Tazký, Morminte dunărene, Nădlac
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
Olender desface, atent și cu răbdare, firele încurcate ale acestui ghem de tensiuni și contradicții reprezentat de investigația lingvistică. Olender nu oferă, la rîndul lui, propria sa variantă referitoare la un limbaj originar, ci e mai curînd un studiu de arheologie, în sensul foucaltian, a căutării înseși. Care sînt reflexele mentalitare ale unei investigații aplecate asupra unei asemenea probleme, ce fel de premise teoretice sau ideologice presupune ea, precum și care e mecanismul de gîndire ce articulează eventualele obiecții - acestea sînt direcțiile
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
Antonescu, I.A. Rădulescu-Pogoneanu, C. Rădulescu-Motru ș.a., care vor alcătui ultima generație, „neojunimistă”, oarecum deosebită de cele anterioare; activitatea lor s-a desfășurat mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, în diverse domenii (estetică, filosofie, filologie clasică, arheologie). Societatea s-a străduit să câștige partizani și în Transilvania, cei mai însemnați dintre aceștia fiind I.G. Meșotă și G. Munteanu (la Brașov), E. Brote și I. Bechnitz (la Sibiu). După dispute aprinse, avea să dobândească adeziunea majorității membrilor Societății
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
va urma a 9- carte, a 10a...carte! Inserez și această mărturie, pentru posteritate, ține-o Doamne, cât mai departe! Pentru că puțini sunt cei ceși frig degetele prin dogoarea și duhoarea veacurilor apuse și care fac acum o muncă de arheologie socială. 10 august 2007 - Postfață la lucrarea „Bârladul în presa vremurilor - de la revista „Păreri - la ziarul „Steagul roșu” de Ion N.Oprea, Editura PIM Iași, 2007;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
revista „Stenograful” (1906-1907), unde inserează și pertinente caracterizări ale oamenilor politici ai vremii, plecând de la discursurile rostite în Camere, dar și de la înscrisurile lor. Se ocupă de problemele stenografiei, abordând și domenii limitrofe, precum expertiza documentelor olografe, grafologia, paleografia și arheologia. Profesor la Școala Superioară de Război și la alte școli militare, ține cursuri despre metodele de scriere rapidă, despre „cum se vorbește”, precum și despre istoria Țărilor Românești ori despre cea universală. Concomitent, face loc și preocupărilor publicistico-literare. Însemnări de călătorie
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
2000 Ordinul „Profesor Marin Drinov” din partea Academiei Bulgare de Științe. Ca scriitoare, debutează în presă cu câteva traduceri din poezia bulgară (1961), iar editorial cu romanul polițist Cei trei „A”, apărut în 1975. Colaborează la „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Balcania”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Convorbiri literare”, „Destin românesc”, „Dilema”, „Literaturna istoriia”, „Literaturna misăl”, „New Europe College Yearbook”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine d’histoire”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Studia
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
Speranța”, 1912; C. Negru, Viața femeii române din trecutul foarte depărtat până azi, București, 1939. 21. Precum cea semnată de I. Grămadă: Femeia în Evul Mediu, Iași, 2003. 22. S. Gh. Iftimi, Curtea Doamnei, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A.D. Xenopolț”, Iași, XXXII, 1995, pp. 423-440, XXXVII, 2000, pp. 81-103; Idem, Sigilii de Doamne și domnițe ale Moldovei, în „Arhiva genealogică”, II, 1995, nr. 1-2, pp. 291-304; Idem, Sigilii ale Doamnelor din țara Românească (secolele XVI-XVIII), în „Arhiva genealogică”, V
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al XVII-lea, în „Studii”, XXIII, 1970, nr. 1, pp. 55-80; Șarlota Solcan, Familia în secolul al XVII-lea în țările Române, București, Editura Universității București, 1999; M.M. Székely, Femei ctitor în Moldova medievală, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A.D. Xenopolț”, Iași, XXXII, 1995, pp. 441-457 (cu minime modificări, textul a fost republicat în „Magazin istoric”, nr. 3, martie 1999, pp. 70-72); Idem, Structuri de familie în societatea medicală moldovenească, în „Arhiva genealogică”, IV, 1997, nr. 1-2, pp. 59-117
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vreme cu fiul lui Hmelnițki cazacul 310. A fost acest lux al veșmintelor domnești de Curte - de ceremonie îndeosebi - un dat ab initio al modei aulice românești (depistabil chiar în restituirile sărace pe care ni le poate pune la dispoziție arheologia costumară) sau a reprezentat - în condițiile împrumuturilor ce se făceau de la o „curte” la alta, de la o zonă la alta, și ale transferurilor de sugestii într-ale îmbrăcăminții, cu explicații satisfăcătoare în supravegherea politică - o achiziție treptată, o acumulare în timp ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
altfel, și Nicolae Iorga) Calea (Cala) Calomfirescu, fiica lui Radu Calomfirescu, căpitanul lui Mihai Viteazul (vezi N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, vol. II, București, Fundațiile Regale, 1942, p. 97). Generalul P. Vasiliu Năsturel (Genealogia Năsturelilor, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, tom. XI, partea 1, 1910, p. 57) a arătat că soția postelnicului Năsturel a fost „nobila doamnă Despina”, înmormântată în biserica din Fierești. Vezi și Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători..., p. 214. 13. Nicolae Iorga, op. cit., p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în „Revue roumaine d’histoire”, 1983, nr. 4; Dan Pleșia, Neamul Doamnei Stanca a lui Mihai Viteazul, în „Arhiva genealogică”, I (VI), 1944, nr. 1-2, pp. 1-13. 16. Vezi Sorin Iftimi, Doamnele și puterea, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A.D. Xenopolț”, Iași, XXXIX-XL, 2002-2003, pp. 103. 17. Despre Maria din Mangop vezi I.C. Filitti, Marie Paléologue (1477), épouse d’Etienne le Grand, prince de Moldavie, București, 1937; Nicolae Iorga, întinderea spre Răsărit a Moldovei lui Ștefan cel Mare. Cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, 1989, p. 22. 282. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., pp. 21, 22. 283. Nicolae Iorga, Inscripții din Bisericile Românei, fasc. I, pp. 85-86. 284. Vezi și Elie Nicolescu, „Din descendența Craioveștilor”, în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, IX, 1903, pp. 200-212. 285. Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu Șerban”, în Studii, XXIII, 1970. nr. 3, pp. 469-491. Vezi și tabelele genealogice anexate de Constantin Rezachevici la vol. I al Cronologiei. 286. Vezi Nicolae Stoicescu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
libertate, nevoia de schimbare, prin căutare, dorința de a evada din realitate În necunoscut, dorința de a experimenta activități noi. Aventurierul este orientat către acțiune, fiind mereu În mișcare, pe când descoperitorul este orientat asupra obiectelor, căutând și insistând asupra amănuntelor (arheologii, cercetători etc.Ă. 4. Tipul idealist cuprinde tipurile psihomorale eroului și sfântului. Aceste tipuri sunt caracterizate prin devotamentul pentru scopuri Înalte, pentru Îndeplinirea unor idealuri imediate (eroulă sau a unor idealuri transcendente (sfântulă. Ambii sunt dominați de pulsiunile ideale, morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să te gândești că nu a resimțit nici o rușine traversând zeci de kilometri În deșerturile afgane „În costumul lui Adam”... 76. După alți 35 de ani, abia ajuns În preajma piramidelor, Bolintineanu atacă mâhnit (și destul de ciudat pentru un romantic) relevanța arheologiei: „Aici ne preîmblarăm două oare prin sânul mormintelor subterane. Oriunde se lasă ochii, se lasă pe multe săpături, unde locuitorii țării și călătorii streini au săpat, ca să afle lucruri interesante. Când vedem șacalul scobind mormintele cele proaspete (...) un simțiment de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
călătorie spre frontiera afgană și mănăstirile din Himalaya. Anticiparea nuvelei din 1940 e deja prezentă („mai am multe de scris În aceste memorii. Dar pe nimeni nu am Întâlnit care să știe unde se află Agarttha...”), ca și interesul pentru arheologia zonei, după ce era arestat, cu Arthur Young, la 7 noiembrie 1930, În gara din Lahore: „Toate acestea erau de-a dreptul obositoare. Am plecat din Amritsar hotărâți să ne apropiem cât mai repede de frontiera nord-vestică. Punctul nostru central era
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]