2,289 matches
-
decadent, în tradiția lui Paul Verlaine, Émile Verhaeren și Maurice Rollinat. Încercarea de a-l situa într-un context spiritual european este concretizată prin explorarea sistematică a universului său imaginar, într-un proces analitic în care efortul de definire a „arhetipurilor” liricii bacoviene recomandă cartea ca un important reper critic în domeniu. SCRIERI: Pagini critice, București, 1958; Tudor Arghezi, poetul, București, 1961; Profiluri lirice contemporane, București, 1963; Studii literare, București, 1966; George Bacovia, București, 1969; Traiectorii lirice, București, 1974. Traduceri: Jules
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
ajung” și în care, „ciudat” decolorate, au căzut toate lucrurile. Un strigăt surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându-se confunda sub o identitate androgină, la rândul ei configurată ca Înger
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
cerul se umple de tauri/ un vultur coboară în vecinătate/ și mă anunță de la primul telefon că vine să mă vadă // [...] Noi om și pasăre pe două jilțuri/ stăm îndelung de vorbă/ pe când iubita mea cu gesturi liniștite reînvie/ reconfortantul arhetip al nopții”. Copacul-animal inventează și un nume pentru noul discurs liric, căutat cu obstinație încă de la începutul carierei literare: acesta este „pohemul”, obiectul estetic ce reface unitatea pierdută a lumii, marcând în același timp diferența ce o separă de poezia
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
I, 41-45, 48; Chițimia, Probleme, 109-144; Ist. lit., I, 266-270; Pandele Olteanu, Contribuții la studiul literaturii omiletice în vechile literaturi bulgară și română, RSL, lingvistică, 1967; Zamfirescu, Studii, 69-183; Damian P. Bogdan, 13 file inedite din cel de-al doilea arhetip al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, RITL, 1968, 3; Al. Duțu, „Le Miroir des princes” dans la culture roumaine, RSE, 1968, 3; Cioculescu, Itinerar, 5-8; Ivașcu, Ist. lit., I, 78-83; Antonie Plămădeală, Cuprinsul teologic al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, „Studii teologice
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
-se gradat proverbe selectate sinonimic, în prelungirea cărora, ilustrativ, apar, într-o arborescență barocă, povestiri, fabule, cântece. În discuție fiind natura umană, „zidire” dar și „grădină” a lui Dumnezeu, sentințele se conformează unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte folclorică. Totul pare cunoscut, intrat în chip firesc în urzeala, în codul moral al umanității. Dar materialitatea portretelor, incisivitatea lor, dialogul dezinhibat cu prezentul, întreg spectacolul de
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
valoare fundamentală, ca autoafirmare a omului în lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind/ Fruntariile Romei ... Priam-bătrânul soare;/ Ei sunt statornicia, albastrele-mi ponoare” (Meteorii). O arheologie blândă, cu aer de fast și demnitate istorică transpare în aceste versuri corecte, cu trimiteri
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
se preface aici în chip de războinic, luptător, mesager de cultură, liant între epoci și culturi diferite, trimis civilizator. Lumea mitologică, de o arhaitate caldă, cuceritoare, se întrepătrunde cu lumea mirifică a începuturilor originare, pe care poetul o poartă în arhetipul său: „Pământ, din oseminte format și frământat/ Din sângele străbun și din sudoare,/ Ești trupul meu cel viu și-adevărat,/ Fără-nceput, nici margine sub soare.// Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Sunt prezente și în versurile din Desprinderea fiului (1976) și Trăind într-o rază (1982) jaloanele specifice acestei orientări: mitul jertfei pentru creație, peisajul puternic spiritualizat, fuga din contingentul mărginit în vis. Aceleași preocupări pentru o arheologie recuperatoare a unor arhetipuri o manifestă M. și în romanele sale. Vina este un bildungsroman al transformării unui tânăr țăran, Traian Laru, într-un om hibrid, navetist pe Marele Șantier, acest traseu fiind dublat de radiografia sentimentului culpabilității pe care personajul principal, un inocent
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
survenire sau dezvăluire a unui înțeles multă vreme ascuns în neștiință sau uitare (léthe). Plecând de la această percepție dinamică asupra adevărului, Gadamer analizează întâlnirea interpretului cu opera de artă. Experiența contemplației active și mereu reînnoite a obiectului de artă devine arhetipul tuturor celorlalte situații hermeneutice, care implică citirea și interpretarea unor semne. Precum într-o liturghie sacră, adevărul nu se constată, ci se descoperă. Adevărul nu se lasă consemnat, ci este atestat existențial la interstițiile jocului semantic dintre conștiința lucrativă personală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
momentele de beznă spirituală, degradare biologică ori năpastă materială cunoscute de lumea țărănească - Rusia facând aici o figură aparte. Gravitația către polul urban al societății nu este doar consecința unei dezertări antiascetice în fața lipsurilor vieții la țară. Orașul este un arhetip mistic și o marcă stilistică ce, în sine, nu are nimic împotriva personalismului viu al tradiției ortodoxe. Cetatea istorică trebuie mereu imaginată într-o tensiune a unei polifonii narativ-conceptuale. Nevoile economice se modifică, spațiul locuirii se lărgește, trepidația deplasărilor transfrontaliere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Chipul lui Hristos, învăluit în lumina Duhului, se va manifesta atunci ca icoană mișcătoare sau mozaic caleidoscopic în matricea unei Revelații perpetue. Dată fiind universalitatea acestor referințe, nu se mai pune problema unei restituiri subiective, de tip impresionist, a unui arhetip imaginar. Chipul lui Hristos, zugrăvit în culoare sau cuvinte, se va naște nu dintr-un exercițiu arbitrar al fanteziei, ci prin disciplina slujirii, prin rugăciune și ascultare. Astfel înțeleasă, „opera de artă” nu poate fi detașată de liturghia sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și aplicațiile de ordin disciplinar. După Uma A. Segal (1999, p. 216) există trei modele ale femeii indiene: primul este „Sita, eroina Ramayanei - care furnizează profilul femeii ideale a castei, soția care se sacrifică pe sine - , iar al doilea este arhetipul puternic al Mamei - care poate fi gentilă sau agresivă, educatorul suprem” - și al treilea, femeia dependentă - aflată întotdeauna lângă soțul ei. Plecând de la aceste aspecte, putem vedea cum se prezintă victimizarea femeii, avortul, abuzul exercitat față de persoanele în vârstă din
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cât liberalism există astăzi la Belgrad... Nici eu nu călătoresc, dar am prieteni care se deplasează frecvent acolo. Vladimir Tismăneanu: Mulți dintre noi am vrea să știm acea linie fină care desparte naționalismul liberal de cel radical. În termeni de arhetipuri, ele sunt separabile, lucru pe care eu l-am făcut În Fantasmele salvării. Nu sunt singurul, există o Înteagă literatură În acest domeniu. La nivelul ieșirii din arhetipuri și teoria abstractă și la cel al intrării În realitatea empirică, lucrurile
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
linie fină care desparte naționalismul liberal de cel radical. În termeni de arhetipuri, ele sunt separabile, lucru pe care eu l-am făcut În Fantasmele salvării. Nu sunt singurul, există o Înteagă literatură În acest domeniu. La nivelul ieșirii din arhetipuri și teoria abstractă și la cel al intrării În realitatea empirică, lucrurile devin mai complicate și mai tulburătoare. Koštunica are un trecut cunoscut. Se știe că el este cel care a tradus The Federalist Papers În limba sârbă. Mircea Mihăieș
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
titlul Basarabia, „provincie-model”. A luat titlul dintr-un raport făcut de o serie de ideologi ai perioadei Antonescu, prefer să nu dau nume: ideea era ca Basarabia să devină o zonă etnic pură, fără evrei, țigani, găgăuzi, nimic altceva decât arhetipul mitologic al românului pur. Nu știu ce Înseamnă român pur! Mircea Mihăieș: Am putea să-l Întrebăm pe Antonescu! Sau pe Mironov! Vladimir Tismăneanu: Dar nu e vorba numai de faptul că a avut loc un Holocaust sub controlul și cu participarea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ci cu Glossa. Este foarte util și se potrivește perfect climatului politic din România contemporană. Toată lumea se Întreabă de ce nu ajungem la normalitate. Nu există o stație pe linia de autobuz a tranziției care să se numească „Normalitate”: e un arhetip, ceea ce Max Weber ar fi numit un „tip ideal” de normalitate. Și În America există stridențe ale discursului politic. În momentul de față, sunt situații În care Îl citești pe Al Gore - spre deosebire de Bill Clinton - referindu-se la actualul președinte
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
temei enunțate în subtitlu, cu referire precisă la Constantin Brâncuși (Comentarii indiene la Brâncuși), Mircea Eliade (India în destinul cultural al lui Mircea Eliade), Lucian Blaga (Structurile antinomice la Lucian Blaga și accepția indiană a metaforicului) și Mihai Eminescu (Eminescu - Arhetipul). A. abordează subiectele alese prevalându-se de dubla lui competență de cunoscător al gândirii indiene și al culturii occidentale. Procedează la un demers hermeneutic comparativ, menit să pună în lumină nu deosebirile, ci convergențele, coincidențele, omologiile, similitudinile (tematice, de simboluri
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
zile. Romanul Dimineață pierdută (1983) transformă un simplu ax familial în carusel de istorie colectivă, întregind în câteva figuri/destine evoluția României de-a lungul veacului XX, sub privirea necruțătoare, plină de sarcasm plebeu, a unui raisonneur cu valențe de arhetip etnopsihologic: Vica Delcă. Tocmai aici se află, întâi de toate, forța autoarei: în cuprinderea epocii în doar câteva personaje. Fără să fie nici pe departe ceea ce, tradițional, se numește „o frescă istorică”, Dimineață pierdută conține un eșantion convingător din esența
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
nașterii erei mesianice”. Ghetto-ul din Praga devine și el celebru pe fondul acestor mișcări inițiatice. Golem-ul, statuia de argilă creată aici de rabinul kabbalist Juda ben Bezalel Liva (cunoscut și sub numele de Rabbi Löw), răspunde la fantasma originilor, este „arhetipul” (în limbajul lui C.G. Jung) aflat în inconștientul profund, individual și colectiv, care reunește toate ființele și toate culturile în afara timpului și a istoriei. Ghetto-ul din Praga este cadrul, de fapt, prizonieratul evreului între zidurile cenușii ale cetății medievalo-moderne, locul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
secretă (Kabbala tradițională). Promovează, în schimb, un misticism cu funcție socială. Descoperirile spirituale ale kabbaliștilor devin accesibile omului de rând. Succesul e imens, perioada eroică și creatoare fiind a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ciudatul mesianism, ca și „arhetipul” invocat sunt însoțite și de adevărate reflecții filosofice, unele ajungând la scepticism și ateism. Iubirea intelectuală a lui Dumnezeu profesată de Leone Evreul, mai târziu de Spinoza, e revelatoare. Pentru acel timp și pentru acea conjunctură însă, superstițiile și exaltările
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
1975). La fel ca Lucien Febvre, autorul distinge, folosind însă instrumentele sociologului, alienarea vieții conștiente și reducerea ei la un singur nivel, ceea ce a creat pentru primul secol postrenascentist o lume nouă: aceea a inconștientului, în care scena, eliberată de arhetipurile conștiinței individuale, este pregătită să îmbrățișeze arhetipurile inconștientului colectiv. Chinurile facerii Evului Mediu - spune Schaeffer - s-au caracterizat printr-un reviriment al vieții culturale și, în același timp, o trezită pietate. Spre sfârșitul acestei perioade, când distorsiunile doctrinei biblice s-
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]