2,292 matches
-
forța expresivă a cuvântului, printr-o întoarcere la cuvântul sensibil în el însuși, din al cărui sens se dezvoltă imaginea poetică, în planurile succesive ale expresivității poetice”. Așadar, prin mecanismele de reducție fenomenologică se devoalează „lumea” poetului, concentrată în jurul unor arhetipuri, ale căror semnificații simbolice transcend realitatea empirică, coborând în profunzimile sensurilor spirituale. Așa ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul, demonul, titanul, geniul) sau metaforele simbolice ori miturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodem completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali - deși aceștia sunt constituiți din atomi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
În sensul că ea functionează numai În direcția părinte - copil, fără nici un fel de reciprocitate; datoria este de o parte, dreptul de cealaltă. Această responsabilitate fără revenire este, În concepția lui Hans Jonas, „originea și modelul oricărei responsabilități”; ea este “arhetipul atemporal al oricărei responsabilități.” B. Paradigma responsabilității politice. Dacă luăm În considerare faptul că responsabilitatea pentru viitorul omenirii este de natură colectivă și că - din această cauză - trimite În mod necesar la puterea politică, trebuie să acceptăm și ideea necesității
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
încărcate cu sensuri multiple (divergente uneori pentru anumite categorii de cetățeni). Aceste rețele de semnificații se dezvăluie lumii treptat. Cunoașterea sensurilor lor se face gradual, pe măsura inițierii în tainele stabilimentelor carcerale. Pentru Carl Gustav Jung24, simbolul este energia unui arhetip, constelația conținuturilor conștiente ale psihismului prin care se produce procesul de compensare, adică de conștientizare într-o formă camuflată a altor conținuturi, rămase suspendate în subconștient datorită cenzurii. Această conștientizare se produce în trei feluri: 1. cînd sensul nu este
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sociale "corecte" dintre indivizi și grupuri". Peste tot în lume oamenii au tendința de a sacraliza climatul social-politic în care trăiesc, pentru a reduce rolul arbitrariului în gestiunea organizațiilor. Oricît de cruntă le-ar fi soarta, deținuții rămîn supuși, adaptîndu-se arhetipurilor 74 tradiționale ale vieții de zi cu zi din penitenciar, cu credința că acele arhetipuri sînt inevitabile. Cei mai mulți acceptă convențiile carcerale fiindcă ele sînt singurele realități posibile pe care le cunosc. Fiecare instituție are o mitologie proprie, care-i explică
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sacraliza climatul social-politic în care trăiesc, pentru a reduce rolul arbitrariului în gestiunea organizațiilor. Oricît de cruntă le-ar fi soarta, deținuții rămîn supuși, adaptîndu-se arhetipurilor 74 tradiționale ale vieții de zi cu zi din penitenciar, cu credința că acele arhetipuri sînt inevitabile. Cei mai mulți acceptă convențiile carcerale fiindcă ele sînt singurele realități posibile pe care le cunosc. Fiecare instituție are o mitologie proprie, care-i explică originea, îi definește identitatea, îi justifică activitățile și îi afirmă superioritatea. Miturile îi fac pe
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Turner, "The Forest of Simbols", 1967, în Dicționar de sociologie, editat de Gordon Marshall, Editura Univers Enciclopedic, Bucureșt, 2003, p. 520. 23 Georges Gurvitch, Traité de sociologie, vol. I, PUF, Paris, 1967, p. 11. 24 Carl Gustav Jung, În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul Literar, București, 1994. 25 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini și pînă în prezent, Editura Minerva, 1982, p. 120. 26 Peter L. Berger și Thomas Luckmann, op. cit., pp. 114-115. 27 Termenul l-am întîlnit prima dată în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
I. Kertzer, Ritual, politică și putere, Editura Univers, București, 2002, p. 22. 71 Ibidem, pp. 22-25. 72 Barbara Myerhoff, Secular Ritual, Van Gorcum, Assen, 1977. 73 Antonio Gramsci, Texte filozofice alese, Editura Politică, București, 1979. 74 Pentru Carl Gustav Jung, arhetipul este o figură fundamentală și primordială a imaginarului, pe care individul o descoperă în procesul de conștientizare a locului său în univers. El este element al unei structuri a inconștientului colectiv, model ordonat și ordonator înscris în inconștient și dotat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și primordială a imaginarului, pe care individul o descoperă în procesul de conștientizare a locului său în univers. El este element al unei structuri a inconștientului colectiv, model ordonat și ordonator înscris în inconștient și dotat cu un dinamism constitutiv. Arhetipul este o schemă, formă sau matrice transistorică și atemporală, al cărei rol este de a lumina o constelație de semnificații latente și dinamizante existente în viața socială. Vezi C.G. Jung, op. cit. 75 David I. Kertzer, op. cit, p. 26. 76
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cer”) și a identificării, prin visul de izbăvire, cu esența ei divină. Hermeneutica lui D. are solemnitate liturgică și o deosebită capacitate alegorică de a însufleți ideile. Pentru el, cartea reprezintă modelul și mijlocul de îndreptare morală după litera și arhetipul frumuseții eterne. SCRIERI: The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului, ed. bilingvă, pref. Leonard Cain, Oregon (SUA), 1989; The Icons. Theological and Spiritual Dimensions According to St. Theodore of Studion, Michigan (SUA), 1993; ed. New York, 2002; Lumina Cuvântului, pref. Virginia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
lui Petre Plugarul), care ne-au rămas, și cu cele optzeci și trei de manuscrise ale Povestirilor din Canterbury *12 ne duce, credem, la concluzii cât se poate de nefavorabile ideii că a existat vreodată un text revăzut sau un arhetip analog ediției definitive a unei opere moderne. Procesul de revizuire a unui text, adică de construire a unei stemma sau a unui arbore genealogic, trebuie deosebit de critica de text și de emendarea textului oare, desigur, vor fi bazate pe aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
cazul pieselor elizabetane s-ar putea să fim nevoiți să ajungem la concluzia că uneori n-a existat nici o versiune finală care să poată fi reconstituită. Ca si în cazul poeziei orale (în cazul baladelor, de exemplu), căutarea unui singur arhetip este zadarnică. A trecut vreme îndelungată înainte ca editorii de balade să renunțe la căutarea acestuia. Percy și Scott au "contaminat" diferite versiuni fără nici o reținere (și chiar le-au rescris), în timp ce primii editori care au folosit metode științifice, cum
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
către supranatural, ca tendință spirituală specifică omului (V. Franklă. Dumnezeu este, În acest caz, un model arhetipal suprem, absolut, rezultat din experiența colectivă a umanității, depozitat În Inconștientul colectiv și la care se face În permanență referință (C.G. Jungă. Aceste arhetipuri apropie și unifică persoanele Între ele, oferindu-le un reper comun. Apropierea formală, fizică, dintre persoane este un act de Întâlnire, În care corpul joacă un rol esențial. Sufletul este somatomorf, afirmă D. Stăniloae. Din această cauză, orice Întâlnire dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a biografiei care duce la cultul personalității unui individ, va sfârși prin a anula natura umană autentică a acestuia, Înlocuind-o cu imaginea simbolică a ficțiunii umane. Individul Încetează de a mai fi o persoană umană, devenind un simbol, un arhetip al conducătorului, al șefului sau al tatălui, care se va impune cu obligativitate celorlalți. Statutele și rolurile sociale vor depinde de această nouă configurație a separației rolurilor: șeful și subordonații sau liderul și masa. Comunicare este, În cazul acesta, unidirecțională
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și apărând În felul acesta ca un salvator mesianic. Din acest moment, individul respectiv Încetează de a mai fi o persoană umană obișnuită, un anonim, devenind un personaj eroic. El se va transforma Într-un mit uman, care va incarna arhetipul salvatorului. În plan moral, se va dezvolta dorința de autoritate, de putere, care va avea ca efect impunerea voinței liderului asupra maselor, fie printr-un mecanism de sugestie colectivă, fie printr-o acțiune carismatică, de inducție mobilizatoare, de contagiune colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale” care erodează sufletește o societate, Îi tulbură sau chiar Îi anulează starea de echilibru interior, prăbușind-o, În final, În anomie, În anarhie. În cazul totalitarismului asistăm la impunerea forțată a unui model arhetipal, inautentic, represiv. În democrație, orice arhetip este eliminat. Nici unul dintre cele două sisteme nu are „repere” psihologice sau morale autentice. Totul este redus, din punct de vedere formal, la diferite „scenarii politice”, care Își au originea În miturile despre care menționam mai sus. Trebuie subliniat faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viața interioară este cuprinsă și se afirmă prin valorile culturale, morale și spiritual-religioase din care persoana Își construiește propria sa plenitudine. Aceasta este condiția de a fi ea Însăși. Aceste valori mă raportează la un model suprem, suprauman, la un arhetip de care eu mă simt legat prin filiația valorilor care emană din el și pe care eu, preluându-le, mi le-am interiorizat. Omul problematic este cel care a pierdut orice filiație valorică cu modelul arhetipal, cel care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic și psiho-moral, toți membrii unei comunități umane se consideră descendenții sau fii aceluiași Tată unic, primordial, care incarnează simbolul arhetipului divin. Supra-Eului individual Îi este specifică o anumită conștiință morală individuală, sentiment al datoriei și responsabilității morale a persoanei față de sine, față de semenii săi și față de divinitate. Conștiința morală colectivă generează un sentiment moral de solidaritate interioară de grup. Conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
judecă, previn, amenință și anunță pedeapsa și mânia lui Dumnezeu care se va revărsa asupra oamenilor când aceștia se abat de la legea divină. Ei sunt glasul conștiinței colective a unui grup uman care, recunoscându-și filiația Într-un Dumnezeu unic (arhetipul Tatălui creator, primordială, este permanent legat de acesta, fiind astfel obligat să asculte și să nu se abată de la legile morale impuse de acesta. Orice ascultare implică o supunere. Abaterea este răzvrătire, iar În plan moral reprezintă păcatul. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a individului, care le elaborează și le impune acestuia. Ele se formează și sunt interiorizate de persoană prin educația morală, contribuind concomitent la formarea Supra-Eului individual. eă Ideile religioase sunt expresia relației dintre persoană și divinitate. La baza lor stau arhetipurile la care se raportează permanent Eul personal. Aceste idei nu se bazează pe experiență, ci se raportează la tendințele transcendente ale Eului individual, Într-o mare măsură, aceste idei sunt Înrudite cu ideile morale. fă Ideile politice și sociale au
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se leagă speranța salvării sale. Suferința care Închide existența, ca și mântuirea sau salvarea care deschide existența nu sunt În puterea omului, ci ele Îi sunt date acestuia de către Dumnezeu. Ele aparțin, ca atribute, unei instanțe morale supreme care incarnează arhetipul puterii supreme a Tatălui. Atât suferința, cât și mântuirea sunt situații ontologice complementare. Prima suprimă libertatea individului, Închizându-l În limitele unei existențe inacceptabile, iar cea de-a doua eliberează individul, deschizându-i perspectiva unei existențe edenice. În mod paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de vedere al creștinismului, Fiul nu se desparte zgomotos de tatăl său. Tatăl acceptă dorința fiului și, În mod simbolic, Îi dă la plecare partea ce i se cuvine. Ne aflăm În fața unei situații oedipene? Nu, pentru că desprinderea fiului de arhetipul patern va fi o experiență dureroasă, umilitoare, care va sărăci ființa acestuia, motiv pentru care fiul se reîntoarce la tatăl său. Reîntoarcerea fiului la tată este sărbătorită de acesta ca un act de regăsire, de reintegrare, de restaurare a ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale este diferită de cea a pulsiunilor primare apetențiale ale Inconștientului. Pentru a se afirma, forțele Inconștientului sacrifică și separă, cele ale Supra-Eului construiesc și apropie. Eu mă realizez, mă Împlinesc ca ființă morală prin integrarea și identificarea cu modelul arhetipului patern, nu negându-l și Înlocuindu-l. În cazul acesta competiția și anularea persoanei tatălui, din cazul lui Oedip, este Înlocuită cu comuniunea și integrarea prin iubire a Fiului (Iisusă În persoana Tatălui (Dumnezeuă. Din aceste motive, cred că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a lui Dumnezeu, este inseparabilă de divinitate, prin iubire. În creștinism, omul nu mai este singur, ci Într-o permanentă relație de comuniune cu Dumnezeu (arhetipul Tatălui creatoră. Iubirea este mai puternică decât păcatul. Din acest motiv, persoanei păcătosului i se deschide perspectiva mântuirii, a salvării și a purificării sale sufletești, morală și spirituală, pentru a-și putea redobândi starea sa originară. Omul nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceasta este, În primul rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii, maeștrii, șefii, alte personalități. Modelele de referință incarnează anumite arhetipuri, către care Eu tind, și această aspirație este dată de o nevoie interioară În care văd propria mea Împlinire. Cum trebuie să Înțelegem, din punct de vedere psihologic și moral, aspirația de a te identifica cu un model uman ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]