881 matches
-
Trifun "Trifko" Grabež (sârbă: "Трифко Грабеж") (n. 28 iunie 1895 - d. 21 octombrie 1916) a fost un sârb bosniac, membru al organizației militare secrete Mâna Neagră, implicat în asasinarea de la Sarajevo a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei. Grabež a murit la 21 octombrie 1916 de tuberculoză, la vârsta de 21. s-a născul la în Pale, un mic orășel din estul Bosniei și Herțegovinei. Tatăl său, Đorđe Grabež a fost un preot ortodox
Trifko Grabež () [Corola-website/Science/333716_a_335045]
-
el a intrat în organizația secretă Mâna Neagră. Următorii doi ani el a petrecut cea mai mare parte din timpul sau liber cu alti naționaliști care doreau o uniune între Bosnia și Herțegovina și Șerbia. Când s-a anunțat că Arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, avea de gand să viziteze Bosnia și Herțegovina în luna iunie a anului 1914, Dragutin Dimitrijević, șeful Departamentului de Informații a armatei sârbe și conducătorul organizație Mâna Neagră, a trimis 7 oameni, pe Grabež
Trifko Grabež () [Corola-website/Science/333716_a_335045]
-
Čubrilović, Cvjetko Popović, Danilo Ilić, Muhamed Mehmedbašić și Gavrilo Princip la Sarajevo pentru a-l asasina. Fiecăruia i-a fost dat un revolver sau o bombă și o mică fiola de cianură. Ei au fost instruiți să se sinucidă după ce arhiducele Franz Ferdinand v-a fi ucis. Pentru colonelul Dimitrijević era important că ei să nu aibă posibilitatea de a mărturisi cine a organizat asasinatul. Grabež, Nedjelko Čabrinović și Gavrilo Princip sufereau de tuberculoză și conștientiza că nu vor mai avea
Trifko Grabež () [Corola-website/Science/333716_a_335045]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Alexandru conte Wassilko de Serecki (n. 2 februarie 1871, Castelul Berhomet - d. 21 iulie 1920, Bârlad) din familia Wassilko, a fost un ofițer de cavalerie din Armata Comună a Austro-Ungariei cu gradul de locotenent-colonel, cămărar imperial, camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana și agent de contrainformații al Austro-Ungariei. După anul 1918, a devenit ofițer în Armata Română. Alexandru a fost nepotul baronului Iordachi (1795-1861) și al treilea fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki (1827-1893) - mareșal al Ducatului
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
august 1897, s-a transferat la regimentul de dragoni boemian „Fürst von Liechtenstein” nr.10, unde a figurat oficial până la căderea monarhiei. Avansat pe 1 noiembrie 1907 la gradul de căpitan, ofițerul fost numit la 7 decembrie 1907 camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana. El l-a însoțit pe acesta până la izbucnirea războiului, fiindu-i alături la München, Salzburg și Viena. Conform baronului von Wedel, a fost cooptat în același an în serviciul de contrainformații al Austro-Ungariei, unde a lucrat
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
ca spion pentru Rusia. Pentru serviciile sale deosebite, a fost decorat la 23 iunie 1913 cu Crucea de Ofițer a Ordinului Franz Joseph I.. În timpul Primului Război Mondial, Alexandru Wassilko de Serecki la-a însoțit mai întâi ca ofițer de ordonanță pe arhiducele Heinrich Ferdinand pe front în Bucovina și Galiția, în timpul serviciului acestuia în cadrul Armatei a 4-a (aflată sub comanda Arhiducelui Joseph Ferdinand de Habsburg-Lorena). A luptat printre altele în ultima bătălie de cavalerie din istoria lumii - la Râul Sanna și
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
Ordinului Franz Joseph I.. În timpul Primului Război Mondial, Alexandru Wassilko de Serecki la-a însoțit mai întâi ca ofițer de ordonanță pe arhiducele Heinrich Ferdinand pe front în Bucovina și Galiția, în timpul serviciului acestuia în cadrul Armatei a 4-a (aflată sub comanda Arhiducelui Joseph Ferdinand de Habsburg-Lorena). A luptat printre altele în ultima bătălie de cavalerie din istoria lumii - la Râul Sanna și Jarosław la est de Zolociv, precum și în apărare împotriva forțelor țariste în 1914/1915 în timpul Asediului Przemyślului Ulterior acestuai, a
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
în captivitate franceză, din care a fost eliberat prin canale diplomatice. O onoare deosebită pentru el a fost audiența privată la împărat, urmată de un "dejeuner" la 14 februarie 1917. În anii 1917/1918 Wassilko de Serecki l-a însoțit arhiduce (avansat la comandant de grupă și scurt timp după aceea la gradul de general major), pe frontul din Carintia. După demisia lui Heinrich Ferdinand a căpătat permisiunea de a lupta mai departeîmpotriva inamicului. Pentru angajamentul său, ofițerul a fost promovat
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
Gheorghe (n. 20 mai 1908 - d. 14 iunie 1982), șef de direcțiune la „Prodexport București”, apoi jurnalist și redactor economic la Radio Europa Liberă. De-a lungul războiului Eva a trăit cu copiii în Rezidența de la Salzburg, care a aparținut arhiducelui Heinrich Ferdinand. Ofițerului au rămas sub numele de familie 3 nepoți: Alexandru (n. 17 august 1947), Mihai (n. 14 martie 1951) și Ștefan (n. 22 aprilie 1952).
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
la Universitatea Germană din Praga. În anul 1897 a intrat în serviciul diplomatic, pe un post la Legația austro-ungară de la Paris. În anul 1905 a publicat studiul "Oesterreichisches Wahlrecht und Parlament", despre sistemul electoral austriac, studiu care a atras atenția arhiducelui Franz Ferdinand, interesat de o reformă a imperiului. În perioada următoare a intrat în cercul de apropiați ai arhiducelui Franz Ferdinand, ca specialist în problemele balcanice. În data de 27 iunie/10 iulie 1909 a început vizita arhiducelui Franz Ferdinand
Ottokar Czernin () [Corola-website/Science/333064_a_334393]
-
de la Paris. În anul 1905 a publicat studiul "Oesterreichisches Wahlrecht und Parlament", despre sistemul electoral austriac, studiu care a atras atenția arhiducelui Franz Ferdinand, interesat de o reformă a imperiului. În perioada următoare a intrat în cercul de apropiați ai arhiducelui Franz Ferdinand, ca specialist în problemele balcanice. În data de 27 iunie/10 iulie 1909 a început vizita arhiducelui Franz Ferdinand la Sinaia, considerată o reușită. În memoriile sale, Czernin a caracterizat simpatia arhiducelui față de români în felul următor: În
Ottokar Czernin () [Corola-website/Science/333064_a_334393]
-
atras atenția arhiducelui Franz Ferdinand, interesat de o reformă a imperiului. În perioada următoare a intrat în cercul de apropiați ai arhiducelui Franz Ferdinand, ca specialist în problemele balcanice. În data de 27 iunie/10 iulie 1909 a început vizita arhiducelui Franz Ferdinand la Sinaia, considerată o reușită. În memoriile sale, Czernin a caracterizat simpatia arhiducelui față de români în felul următor: În octombrie 1913 a fost numit ambasador la București. La București a luat act de proiectul politic al fostului primar
Ottokar Czernin () [Corola-website/Science/333064_a_334393]
-
intrat în cercul de apropiați ai arhiducelui Franz Ferdinand, ca specialist în problemele balcanice. În data de 27 iunie/10 iulie 1909 a început vizita arhiducelui Franz Ferdinand la Sinaia, considerată o reușită. În memoriile sale, Czernin a caracterizat simpatia arhiducelui față de români în felul următor: În octombrie 1913 a fost numit ambasador la București. La București a luat act de proiectul politic al fostului primar Nicolae Filipescu. Acesta, ca și Aurel Popovici, a fost un adept al ideii ca România
Ottokar Czernin () [Corola-website/Science/333064_a_334393]
-
Graz, în landul Styria (Austria meridională). Colegiul iezuit a fost fondat în 1573 și a devenit universitate în 1585. În 1773, a trecut în mâinile puterii civile, când Compania lui Isus a fost suprimată. Numele său latin: "Carola-Franciscea" provine de la arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria, care i-a fost fondator. Arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria a avut inițiativa fondării unei instituții de învățământ de calitate la Graz. El a invitat în ducatul său iezuiți care
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
și a devenit universitate în 1585. În 1773, a trecut în mâinile puterii civile, când Compania lui Isus a fost suprimată. Numele său latin: "Carola-Franciscea" provine de la arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria, care i-a fost fondator. Arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria a avut inițiativa fondării unei instituții de învățământ de calitate la Graz. El a invitat în ducatul său iezuiți care au deschis la Graz un colegiu. Municipalitatea orașului, dominată de protestanți, a fost
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
o garanție de 300.000 de lire sterline, și urma să fie onorat în patru ani și jumătate. Proiectul a fost realizat de Giovanni Milani, iar piatra de temelie a podului a fost pusă la 25 aprilie 1841, în prezența arhiducelui Ranieri, vicerege al Regatului Lombardia-Veneția (1818-1848). Lucrările de construcție au fost conduse de inginerul Andrea Noale, iar de realizarea armăturilor s-a ocupat inginerul Bermani. Pe parcursul executării lucrărilor, antreprenorul Antonio Busetto a fost asistat din prietenie de inginerul Pietro Modulo
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
Luis Antonio Tomás Fernández de Portocarrero, iar Prințul Georg s-a întors în Austria. Aici, a primit ordin de la împăratul Leopold să negocieze o alianță cu Anglia și Portugalia pentru a susține dreptul la tronul Spaniei a fiului împăratului Leopold, Arhiducele Carol.
Georg de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/334740_a_336069]
-
Prințesei Christine Louise de Oettingen-Oettingen. Therese Natalie a fost verișoară primară a Arhiducesei Maria Theresa a Austriei, regină a Ungariei și Boemiei. Ea a fost cumnata regelui Frederic al II-lea al Prusiei. Eforturile de a o căsători cu un Arhiduce de Austria sau cu un prinț francez nu au reușit pentru că ea a fost dispusp să se convertească la credința catolică. În noiembrie 1750 a fost numită membră a Mănăstirii Gandersheim. Elisabeta de Saxa-Meiningen, stareța mănăstirii, a murit îm 1766
Therese de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334732_a_336061]
-
Ferdinand Carol (17 mai 1628 - 30 decembrie 1662) a fost Arhiduce al Austriei Anterioare, inclusiv a ținutului Tyrol, din 1646 până în 1662. A fost fiul cel mare al Arhiducelui Leopold al V-lea și a Claudia de Medici. La vârsta de patru ani și-a succedat tatăl după moartea acestuia, în
Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria () [Corola-website/Science/334744_a_336073]
-
Ferdinand Carol (17 mai 1628 - 30 decembrie 1662) a fost Arhiduce al Austriei Anterioare, inclusiv a ținutului Tyrol, din 1646 până în 1662. A fost fiul cel mare al Arhiducelui Leopold al V-lea și a Claudia de Medici. La vârsta de patru ani și-a succedat tatăl după moartea acestuia, în 1632, sub regența mamei sale. A preluat îndatoririle guvernamentale când a devenit major, în 1646. Pentru a-și
Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria () [Corola-website/Science/334744_a_336073]
-
Juárez (1858-1871) a fost întrerupt de conducerea monarhiei habsburgice din Mexic (1864-1867). Conservatorii și mulți din nobilimea mexicană, au încercat să reînvie forma monarhică de guvernământ (a se vedea: Primul Imperiu Mexican), atunci când au ajutat la aducerea în Mexic a Arhiducelui Maximilian Ferdinand, sau Maximilian I al Casei Regale a Austriei. Franța a avut diverse interese în această afacere mexicană, cum ar fi căutarea reconcilierii cu Austria, care a fost învinsă în timpul Războiului franco-austriac din 1859, a contrabalansa puterea protestantă americană
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
priveliștea din ,,Cuibul Princesei” și alți oaspeți, printre care cei mai importanți au fost surorile Mariei, prințesele Victoria Melita, Alexandra, Beatrice, fratele principesei, Alfred de Edinburg, marii duci ai Rusiei Boris și Andrei, Ferdinand al Bulgariei cu soția sa Maria-Louisa, arhiducele Franz Ferdinand și Sofia Chotek, Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul von Beck . Însuși regele Carol I aprecia în mod deosebit această casă de basm a principesei: ,,Unchiul îndrumă pașii musafirilor lui, fie că erau regi, arhiduci sau episcopi, generali
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
soția sa Maria-Louisa, arhiducele Franz Ferdinand și Sofia Chotek, Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul von Beck . Însuși regele Carol I aprecia în mod deosebit această casă de basm a principesei: ,,Unchiul îndrumă pașii musafirilor lui, fie că erau regi, arhiduci sau episcopi, generali sau miniștri, spre cuibul înalt al nepoatei lui, iar eu, cu veselia mea ce n-o putea nimic înăbuși, serveam ceaiul în ceștile mele pictate cu maci și tot soiul de bunătăți mai puțin învechite decât sandviciurile
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
cu Johann, Elector de Saxonia, încheiată la Gotha la 27 februarie 1526 el a arătat că a făcut pași pentru organizarea unei alianțe protectoare a tuturor prinților protestanți. Încă din primăvara lui 1526 el a căutat să prevină alegerea catolicului Arhiduce Ferdinand ca Sfânt Împărat Roman. La Dieta de la Speyer din același an, Filip a militat în mod deschis cauza protestantă, făcând posibil ca predicatorii protestanți să-și propage punctele lor de vedere, și, ca și urmașii săi, fără a ține
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]