1,821 matches
-
realizase o nouă traducere din Cer nou de Ioanichie Galeatovski. Cea mai importantă tipăritură prefațată și patronată de S. este Critil și Andronius (1794), traducere după romanul El Criticón de Baltasar Gracián y Morales, făcută, după un intermediar grecesc, de arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași. În prefață S. consideră această nouă formă de „divan”, ce amintește de Dimitrie Cantemir, o scriere simbolică, în care Critil semnifică judecata, în timp ce Andronius reprezintă bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă rațiunea, tânărul are
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
spectacolului” funebru era, însă, valabil și pentru înhumările celor cărora li se întâmpla să moară în scaun” și aveau și soții în preajma lor. Dimitrie Cantemir spune că așteptarea de după expiere durează „până ce se adună la Iași, toți dregătorii, boierii, episcopii, arhimandriții și stareții tuturor mănăstirilor, călugării chiar, măcar aceia care sunt vestiți prin sfinția vieții lor, și preoții cei mai de frunte” (poate mai mult de trei zile), precizând că trupul neânsuflețit (după ce, dacă este vară, a fost îmbălsămat) „este ținut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
SCRIBAN, Romulus (24.VIII.1838, Burdujeni, azi Suceava - 29.X.1912, Iași), publicist și autor de versuri. Nepot de frate al cărturarilor Neofit și Filaret Scriban, S. este tatăl arhimandritului Iuliu Scriban, al profesorului August Scriban și al juristului Traian Scriban. A învățat mai întâi la Iași, frecventând cursurile Seminarului de la Socola și cursul superior al Academiei din Iași (fosta Academie Mihăileană). În 1860 pleacă la Torino, continuându-și studiile
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
rector, mult timp, al Seminarului de la Socola (1842-1860), reorganizează disciplinele de studiu, redactează numeroase manuale, instruiește profesori, punând, astfel, bazele învățământului teologic superior din Moldova. Continuă să predea, între 1860 și 1863, la Facultatea de Teologie a Universității din Iași. Arhimandrit (1843) și arhiereu de Stavropoleos (1852), a fost, concomitent, egumen al mănăstirii Socola (1843-1862). Ecleziast și om de cultură, S. a participat la evenimentele politice ale vremii. Unionist ca și fratele său Neofit Scriban, a fost deputat în Divanul Ad-hoc
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
TRIBUNA, cotidian apărut la Sibiu de la 14 aprilie 1884 până la 29 aprilie 1903. Un grup de intelectuali și negustori din Sibiu și Brașov, printre care arhimandritul Nicolae Popea, Nicolae Cristea, Ioan Bechnitz, frații Aurel și Eugen Brote, Diamandi Manole și Ioan Slavici, a avut inițiativa editării unui cotidian românesc în Transilvania. Mai întâi, în 1883, ei propun redactorilor de la „Gazeta Transilvaniei” să li se alăture, modificând
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
Al. Macedonski dă multe cronici literare. Versurile le aparțin acum lui Iuliu I. Roșca, Petru Vulcan, Oreste, Alfred Moșoiu, N. Mihăescu-Nigrim, N. Vulovici; în anii următori li se alătură Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, N. Davidescu, Cridim (Christea N. Dimitrescu) ș.a. Arhimandritul Iuliu Scriban este, în 1911, autorul unei serii de considerații privind religia, intitulată Caractere creștine. Din Paris, între 1909 și 1915, Léo Claretie susține o „Cronică pariziană”; Eugen Porn și Vico Mantegazza trimit din Italia, primul „Scrisori romane” (1911-1912), cel
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
București, 1883, seria E, t. I: Novele, cugetări, foiletoane, bibliografii, varia, București, 1883, seria B, t. II: Memorii prezentate Academiei Române în 1887-1888, București, 1889, t. III: Memorii prezentate Academiei Române în 1888-1889, București, 1890; Schițe de istoria literaturei române, București, 1885; Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (1720-1780), București, 1889; Autografele lui Varlaam mitropolitul, București, 1889; George Asaki, București, 1890; Legende române, București 1891; ed. 3, cu ilustrații de Jiquide, București 1896; ed. 4, vol. I-II, București, 1904; ed. îngr. Ion Horia Rădulescu, București
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Eustatievici, a unui catehism, urmând versiunea germană făcută de Teodor Iancovici, traducere apărută la Viena, într-o ediție trilingvă (din 1776 sau 1777), intitulată Catihisis mic sau Scurtată pravoslavnică mărturisire a legii grecești neunite pentru treaba pruncilor celor neuniți. Împreună cu arhimandritul sârb de la Vârșeț, Földvari, transpune, după o ediție bilingvă (sârbă și germană), o lucrare de metodică a lui J. Felbiger, sub numele Cartea de mână a dascălilor, apărută la Viena în 1785. Cu scop didactic erau și două prelucrări, azi
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
leneș, de Ion Creangă <ref id="61"> 61 Ibidem, f. 25.</ref>. În luna august a aceluiași an au trecut prin cenzură Carte de citire cu științe din gramatica moldovenească <ref id="62"> 62 Ibidem, f. 33.</ref>, alcătuită de arhimandritul Gurie, și Calendar moldovenesc pe an 1911, alcătuit de C. Popescu <ref id="63"> 63 Ibidem, f. 94. </ref>. Toate aceste cărți, În baza aprecierilor făcute de Gh. V. Madan, au fost admise de către autorități pentru a fi difuzate <ref
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
1969; Studii de folclor și artă populară, București, 1970; Flaut pentru o frumoasă, București, 1971; Istoria literaturii române, I-II, Târgu Mureș, 1971; De vorbă cu Marco Polo, București, 1974; Trec printre oameni, București, 1978; Mănăstirea Nicula (în colaborare cu arhimandritul Cleopa Nanu), Cluj-Napoca, 1985; De ziua inimii noastre, îngr. Constantin Mohanu, pref. Șerban Cioculescu, Craiova, 1987. Ediții: Ion Pop-Reteganul, Amintirile unui școlar de altădată, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Serafim Duicu). Culegeri: Basme armenești din Transilvania, București, 1967
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
un moment dat, dorise pentru sine tronul Moldovei. Prestigiul ascendenței voievodale, sprijinul nobilimii poloneze, solida sa cultură umanistă cu deschideri occidentale și legăturile privilegiate cu mitropolitul Iov Borețki de la Lavra Pecerska din Kiev au determinat alegerea sa, în 1627, ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Ilfov), cronicar, autor de versuri și traducător. Este unul dintre copiii protopopului Bucur, a cărui familie de ascendență ardeleană se strămutase în Muscel. Pentru învățătură, în limbile română și greacă, este trimis la București. Luat pe lângă sine în 1776 de arhimandritul mitropolitan Filaret, în 1780 îl însoțește pe acesta la Episcopia Râmnicului, ca diacon. În 1784 va îmbrăca rasa monahală la mănăstirea Hurez. În 1788, în timpul războiului austro-turc, pribegește în Transilvania, în suita episcopului Filaret. Cunoaște locul străbunilor de la Jina Sibiului
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
și pe G. Murnu, Mia Frollo (traducători din autori clasici și din poezia italiană) sau pe Dragoș Protopopescu (cu poezia Far off Memory). Victor Eftimiu este prezent cu fragmente din piesa Ringala, iar Mihail Sorbul cu scene din Patima roșie. Arhimandritul Iuliu Scriban este cel care, prin articolele De la Triumf la Golgota și Destin și viață, imprimă un accent religios revistei. Ovid Densusianu publică pagini din cursul Literatura nouă la popoarele romanice. Ultimul număr, închinat lui Panait Cerna, cuprinde, în afara unor
POEZIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288869_a_290198]
-
numele de Andrievici (care îi fusese impus în școală, după un înaintaș al său cu numele de Andrii) în acela de Morariu. În 1873 se călugărește, luându-și numele de Silvestru și este hirotonit arhimandrit. Urcă toate treptele ierarhiei bisericești - arhimandrit diecezan și vicar general al Mitropoliei, arhiepiscop al Cernăuților, mitropolit al Bucovinei și al Dalmației (din 1880). Este membru al Dietei din Bucovina și deputat în Parlamentul din Viena. Figură centrală a vieții bisericești din Bucovina, M.-A. a considerat
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
al maladiilor ei. O reflecție asupra politicului își poate găsi locul într-o inspirată vecinătate cu meditația monastică. Este o descoperire făcută pe cont propriu, parcurgând câteva scrieri ale unor autori duhovnicești din vechime (e.g., Evagrie Ponticul) sau contemporaneitate (e.g., arhimandritul Sofronie din Essex și arhimandritul Emilianos Simonopetritul). Complementar, am inclus câteva „Stații teologice” care trec în revistă condiția lui Zaheu înaintea Crucii Domnului, problema reprezentării vizuale a Patimii lui Iisus, statutul lecționarului biblic și câteva glose despre metafizică și teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asupra politicului își poate găsi locul într-o inspirată vecinătate cu meditația monastică. Este o descoperire făcută pe cont propriu, parcurgând câteva scrieri ale unor autori duhovnicești din vechime (e.g., Evagrie Ponticul) sau contemporaneitate (e.g., arhimandritul Sofronie din Essex și arhimandritul Emilianos Simonopetritul). Complementar, am inclus câteva „Stații teologice” care trec în revistă condiția lui Zaheu înaintea Crucii Domnului, problema reprezentării vizuale a Patimii lui Iisus, statutul lecționarului biblic și câteva glose despre metafizică și teologice în opera lui Christos Yannaras
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dar niciodată suficient pentru epuizarea talanților ascunși în textura realului și a condiției istorice a umanității. Din acest motiv, gazetele culturale cu rubrici religioase ori revistele de orientare teologică n-au lipsit niciodată din istoria presei românești. Deja în 1839, arhimandritul Dionise Romano (1806-1873) lansa Vestitorul bisericesc, iar în 1853, mitropolitul Andrei Șaguna (1809-1873) fonda Telegraful român. De atunci încoace, activitatea gazetărească a excelat cel puțin în cantitate, dacă nu întotdeauna și în calitate. În perioada interbelică, Nichifor Crainic (1889-1972) scria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ales cetățenii străini), în timp ce viața de studiu și rugăciune se diluează cu repeziciune. S-au înmulțit asemenea ciupercilor mănăstirile și seminariile teologice în care Boccaccio ar fi găsit nenumărate teme de caracterizare pentru un Decameron „ortodox”. Poate nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vizita Papei Ioan Paul al II-lea la București în vara anului 1999, eveniment supralicitat adesea și în mediile ierarhiei bisericești. Fără a subestima importanța acestui contact între Răsărit și Apus inițiat de PF Teoctist (1915-2007), putem bănui totuși că arhimandritul Teofil Părăianu (n. 1929) de la Mănăstirea Constantin Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus, Brașov) avusese dreptate când a spus: „Mă bucur că Papa vine, dar mă bucur și că pleacă...”. Prezența Suveranului Pontif nu a rezolvat problemele de adâncime ale Bisericii naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părtășia noastră la „taina fărădelegii” să aibă nevoie de o permanentă pocăință. Contemplarea răutății săvârșite în istoria umanității poate deveni un imbold către o mai adâncă rugăciune, pentru sine și pentru întreaga lume. Nu este deloc lipsită de importanță relatarea arhimandritului Sofronie despre experiențele sale duhovnicești din timpul celor două războie mondiale. Cruzimea nemaiîntâlnită a acestor două conflagrații au adus în sufletul acestui călător experiența plânsului neîncetat. Despre puterea disperării de a izvorî buna îndrăzneală și rugăciunea cu lacrimi ne vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
convingere pentru că este trăire; de aceea, chiar și atunci când rostește banalități el rămâne spumos și pregnant. În cazul părintelui Teofil, repetiția este nu atât un semn al consecvenței cu sine, cât un indiciu al simplității evanghelice. Mereu egal cu sine, arhimandritul Teofil nu complică existența dar nici nu se pripește în răspunsuri. Cuvintele sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
născut și a crescut printre noi pentru a întări înțelepciunea Bisericii drept-măritoare. Infinitului pneumatic al ortodoxiei i-a corespuns mereu diversitatea în ipostasuri: de la pildele lui Antonie cel Mare până la scrierile cuviosului Siluan ori de la predicile părintelui Cleopa până la mărturiile arhimandritului Andrei Scrima străbați, într-un anumit fel, aceeași albie. Pentru ortodocșii aflați cu un pas dincolo, alteritatea e o bucurie, iar diferența un permanent mister. În această minunată felurime se cuvin citite și cele mai insolite afirmații ale părintelui, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ce spun eu despre mine? - acesta este titlul cărții părintelui Teofil Părăian, aflat în conversație cu mitropolitul Antonie Plămădeală 1. Mitropolitului Antonie Plămădeală îi revine meritul de a fi inițiat, în cursul anului 2003, o suită de convorbiri inedite cu arhimandritul Teofil Părăian, în care domină aspectul autobiografic. Mai mult decât în alte împrejurări, gândul părintelui se dezlănțuie pe aproape fiecare filă, dând la iveală detalii nemaiștiute din viața sa: istoria vizitei făcute de copilul Ioan Părăian, la numai șase ani
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și-ar lua toți cât au așezat în mine prin ajutorul pe care mi l-au dat, nu știu ce ar mai rămâne din mine” (p. 148). Mesagerul bucurieitc "Mesagerul bucuriei" Aceasta este o carte excepțională despre viața unui monah excepțional. Un arhimandrit fericit să asculte Bach și Vivaldi, să-l citească pe Dostoievski sau Coșbuc, fiind convins că „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iacov 1, 17). Părintele Teofil vine ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Aflat în tinda acestui sanctuar, părintele Teofil a deschis ușa cuvântului „spre a vesti taina lui Hristos” (Coloseni 4, 3) - „taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinților Săi” (Coloseni 1, 26). Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianostc "Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos" Citește continuu și cu nesaț din cărțile învățătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Isaac Sirul Ereditatea misticii bizantinetc "Ereditatea misticii bizantine" Alături de Iosif Isihastul, Paisie Aghioritul sau părintele Porfirie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]