17,527 matches
-
care G. Călinescu îl găsește ca firesc în imposibila delimitare categorică dintre cele două sfere ale noțiunilor. Ioanide e un spirit clasic proiectat pe un fundal baroc de imprevizibil, complicații epice, contorsionări ciudate, pitoresc social abundent, deformări bizare ale umanului. Arhitectul se confruntă cu tot ce vine din contingent și din prezent (evenimentele politice, amantele tinere, protagoniștii mediului universitar, salonul Saferian Manigomian, Mișcarea legionară, moartea copiilor săi afiliați Mișcării), ca și cum ar fi surprizele unei existențe inevitabil baroce. Prezentul, irațional și dezordonat
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
degradarea Bucureștilor o șansă oferită scriitorilor citadini. La urma urmelor, multe dintre zonele pe care le îndrăgim le-am întâlnit, pentru prima oară în câte-o carte. Pornite din literatură, unele se vor întoarce - din păcate - pentru totdeauna, acolo. De la arhitectul Peter Derer a pornit remarca potrivit căreia, paradoxal, nu de specialiști are nevoie Capitala, nu de arhitecți care să aprobe sau să inoveze, ci de o solidarizare civică și (obligatorie această conjuncție) instituțională. Bucureștilor le lipsesc bucureștenii. Adică acea categorie
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
le-am întâlnit, pentru prima oară în câte-o carte. Pornite din literatură, unele se vor întoarce - din păcate - pentru totdeauna, acolo. De la arhitectul Peter Derer a pornit remarca potrivit căreia, paradoxal, nu de specialiști are nevoie Capitala, nu de arhitecți care să aprobe sau să inoveze, ci de o solidarizare civică și (obligatorie această conjuncție) instituțională. Bucureștilor le lipsesc bucureștenii. Adică acea categorie definită de Ioana Pârvulescu după un cu totul alt criteriu decât buletinul de identitate: acela al iubirii
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
auditivă publicate de editurile Humanitas și Cartea Românească, Cometa Hale-Bopp, de Daniel Vighi, este prima carte editată la noi, ilustrată cu un filmuleț documentar. Iar rezultatul este unul de toată isprava. Daniel Vighi este un excelent stilist și un iscusit arhitect al textului. Fiecare povestire semnată de el poate face subiectul unui studiu naratologic. Schimbarea continuă a perspectivelor - inclusiv în plan temporal - și a vocilor narative, finețea observațiilor și sentimentalismul retro care îi irigă în permanență textul, sensibilitatea de a descoperi
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
aparțin cu aproximație deceniului trei, din punct de vedere al înțelegerii formei și al esteticii implicite sînt mai degrabă încadrabile sfîrșitului de sec. XIX, în imediata vecinătate a lui Grigorescu și a lui Andreescu. El este aici mai curînd un arhitect al imaginii, un constructor de forme, și în foarte mică măsură, sau chiar deloc, un temperament exploziv și un regizor dezlănțuit al materiei cromatice, așa cum avea să devină. Chiar și după ce descoperă, într-o etapă ulterioară, voluptățile culorii și energiile
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
Pentru că ai proporții rafaelice!, spuse băiatul o replică dintr-un roman de dragoste citit recent. Asta ce mai Înseamnă? E de rău sau de bine? Cred că Începi să-ți bați joc de mine! Nu! Rafael a fost un mare arhitect și pictor de pe la 1500 care picta madone, femei și fete tinere a căror corp era bine proporționat și de care te puteai Îndrăgosti foarte ușor. Poate sunt Îndrăzneț, dar vreau să spun că și liniile și formele corpului tău sunt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
niciunul n-a fost prins definitiv în năvodul justiției. Au alunecat mereu și s-au întors în mările negre ale României. Desenul-cheie al filmului îl execută cu măiestrie Dinu Patriciu pe o coală albă de hârtie. Din câteva mișcări precise, arhitectul desenează în trei imagini evoluția originalului capitalism românesc: rechin, balenă, caracatiță. Sunt, în fond, cele trei metamorfoze suferite de oligarhia românească. Rechinăreala în ape tulburi din zorii anilor ’90, balenizarea capitalului și, în fine, gestionarea și apărarea lui cu ajutorul sistemului
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
stele ale teatrului austriac - Agatha Bârsescu, Mihai Popescu, artiști și teatrologi ai Franței ultimelor decenii (soții Boruzescu, Pintilie, Iulian Negulescu, Petrică Ionescu, George Banu, Mirela Nedelcu-Patureau). Un renascentist de talia lui Ciulei Însă, n-am mai avut. El a fost arhitect, scenograf, actor de teatru și film, regizor de teatru și film, manager, profesor și traducător. A fost premiat, decorat, omagiat, stimat. Era un brand de țară (infinit superior celor tip Dracula sau Nadia). În peste patru decenii de montat pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care distribuie accentele în funcție de niște reguli subtile, aplicabile pe un material mai imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în lume, din bătătura curții la planeta întreagă. Nici povestirile din volumul de față nu fac excepție de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Poate că nu merita viața austeră de la țară... Totuși, aerul curat îi va folosi, cel puțin așa speră Sinica, în timp ce frunzărește ziare sau almanahuri ca să vadă ce se mai întâmplă în lume. La Timișoara a început construirea teatrului sub îndrumarea arhitectului Duiliu Marcu. Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. Am simțit nevoia să revin asupra notelor care amestecau biografia femeii cu tăieturi din ziare sau puneri în context în funcție de evenimentele culturale ale acelor ani. Al cincilea caiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
posibilitatea îmbogățirii și schimbării continue. Ø Posibilitatea deschiderii către cei care vor veni cu informații, idei, contribuind la reușita unui Web cu informații la zi, dar și cu implicarea unui număr cât mai mare de persoane la această creație colectivă. Arhitectul este acela care va depersonaliza informația, iar împreună cu Comitetul Editorial Internet va hotărî ce să fie trecut pe Web. Ø Este o posibilitate de a „stăpâni” literatura gri, prin crearea unor „subdocumente” destinate unor seminarii, întâlniri profesionale, blocuri de informații
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dimineața despre care vorbim, în timp ce se pregătea să plece pe șantier, unde mai erau câteva probleme de rezolvat în vederea predării la cheie a noului edificiu. Era mândru de această nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ina, așa cum făcea din principiu atunci când pornea o nouă construcție: începea cu turnarea fundației și continua cu restul lucrărilor. Dorea ca aceasta, căsătoria lui, să fie durabilă, cu ferestre mari, luminoase, plină de căldură, el asumându-și atât rolul de arhitect cât și de constructor. Nu bănuise niciodată că începând de la fundație și până la ridicarea zidurilor această construcție poate fi atât de complicată. Dar el era hotărât să ridice acest edificiu. Era de fapt împlinirea celui mai de seamă țel al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apoi cu pași zoriți și se îndreptă spre noul lui șantier. Pe drum se întâlni cu mai mulți cunoscuți și se salutară reciproc. Cu unii dintre ei, ar fi legat un dialog ad-hoc, dar era prea grăbit. Aștepta proiectanții și arhitecții din Capitală cu planșe, proiecte și soluții de reabilitare a unei clădiri care punea mari probleme constructorului. Ajunse în biroul său improvizat de la parter. Tocmai atunci veni maistrul șef, pufăind cu sete dintr-o țigara abia aprinsă. Inginerul Georgescu se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
este un veritabil creuzet al istoriei. A avut o mare șansă atunci când - cu decenii în urmă, mai exact în anul 1958, la inițiativa generalului De Gaulle - sediul NATO a fost strămutat de la Paris. Este anul în care Le Corbusier, celebrul arhitect și urbanist elvețian, inaugura sediul Expoziției Universale, construcție vizionară pentru inaugurarea căreia compozitorul franco-american Edgard Varese a realizat un spațiu sonor electronic la fel de vizionar cu caracter ambiental. Realizate într-o strânsă interdependență muzica și arhitectura rămân în continuare drept un
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
țări membre ale U.E. cu o luminare prioritară a valorilor celor două țări recent admise, a României și Bulgariei. Concertul a avut loc în marele complex pe care îl reprezintă Palais des Beaux-Arts, un spațiu cultural multifuncțional creat de celebrul arhitect belgian Victor Horta în deceniile de început ale secolului trecut; aparține perioadei marcate de curentul Art Nouveau, de concepția inovatoare a relației cu natura, atât de modernă în epocă. Concertul în sine... a fost, poate, corect din punct de vedere
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
dar și cu bun gust gazetăresc pe care, neîndoielnic, însuși remarcabilul jurnalist care a fost Mihail Sebastian l-ar fi apreciat ca atare. Paginile de mijloc ale revistei sunt în schimb unele aniversare. Sărbătoritul este B. Elvin, cunoscutul teatrolog și arhitect al revistei Lettre Internationale, prezență mai degrabă discretă în lumea noastră literară. Ieșirea lui la rampă, forțată cumva de aniversarea rotundă, e cu atât mai prețioasă. Interviul luat de Avram Croitoru, sub titlul Fericirea de a fi trist când înțelegi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
pentru ziua aceea, horoscopul Îi prezisese că va cunoaște un domn manierat, cu preocupări artistice - despre mine era vorba - așa că am invitat-o la o cafea, Într-un bar din apropiere. Mi-a spus mai tîrziu că soțul ei este arhitect, aveau un hotel și cîteva case de vacanță undeva pe lîngă CÎmpina, Însă a evitat să intre În detalii, ceea ce mă determină să cred că, dacă nu cumva mințise, În spatele afacerii se afla altcineva, poate chiar grangurul cu care urma
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asta? Mai sunt și de nații diferite, cred. — Așa se pare, răspunse Georgie. Au aceeași mamă, o scoțiană, care s-a măritat mai întâi cu Anderson și apoi cu Klein, după moartea lui Anderson. — Despre Anderson am mai auzit. Era arhitect sau cam așa ceva, pe jumătate danez, pe jumătate american. Dar celălalt tată? — Emmanuel Klein. Ar trebui să-l cunoști și pe el. A fost profesor de limbi clasice și nu era rău deloc. Evreu de origine germană, firește. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cerut plăcintă cu brânză la desert. Amândoi au băut câte o cafea. La ora nouă s-au dus la o petrecere la galeria Chambers, unde, după cum au declarat martorii, cuplul a discutat cu câțiva oameni, printre care proprietarul galeriei și arhitectul care le construiește casa. Au băut câte un pahar din vinul casei. La zece și jumătate s-au întors la hotelul Pressman, în apartamentul 17F, unde locuiau de aproape o lună, de când se căsătoriseră. Centralistul de la hotel zice că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iaz! Trebuia taluzat malul! Cînd?! Am primit sarcină să-l dau gata în vară. Drum internațional, trafic, loc frumos. I-am făcut o inaugurare!... Păcat că n-ai fost! A, da..., erai în spital. Cum merg fracturile? Se prind murmură arhitectul, rotind bastonul cu capătul sprijinit pe covor. Păcat! E, cred, cea mai bună lucrare a mea. Dacă eram sănătos, nu vă lăsam s-o dați așa... Țin la ea... Proiectasem numai blocuri stas, impersonale, de la care întorc privirea cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sală de mese, chelneri grăbiți, pahare, băutură, limbi amestecate, plescăituri, rîgîituri, ochi beți urmărind ospătarele, fufe etalîndu-și goliciunea, camere cu regim de hotel, uși trîntite, zgomot de mașini... Cînd pleci? întreabă directorul, dornic s-o termine. Mulțumesc de cafea! arată arhitectul spre masă, ridicîndu-se. Păcat că nu ne-am înțeles! Trecînd prin Iași, mi-am zis să vă spun, e-o aberație ce s-a făcut! Cum să lași netaluzat un mal din care mușcă apa?! Toată construcția e chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe un titirez. Se-ntețește arată țăranca spre fereastră, desfăcîndu-și larg sumanul, în interiorul căruia se vede blana deasă de moșar. Pînă la primăvară om ajunge acasă răspunde țăranul cu calmul omului de munte, pornit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face o haltă de cîteva minute. Dorește cineva să oprim? Nuuu răspund în cor pasagerii. Da, eu vreau... murmură neconvingător arhitectul, răsucindu-și gîtul să mai privească spre clădirea ce se pierde în urmă, în albul tot mai dens. Aici se bea o bere!... face Lazăr un gest de admirație. Vin cîteodată, vara, cu șefu', la un pește... Zău?! se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]