1,017 matches
-
care tematizarea blagiană a antinomicului întâmpină gândirea contemporană. Cum bine observă un comentator, Blaga venea în direcția unui curent de gândire ce cuprindea toate domeniile și în care "investigația căuta un nivel de profunzime și de complexitate pentru care logica aristotelică și rațiunea carteziană Blaga consideră că și transcendentalismul kantian deveniseră insuficiente, improprii chiar. Noua problematică științifică, artistică, larg filosofică, avea nevoie de structurile gândirii antinomice"722. Din acest punct de vedere, filosoful din Lancrăm este considerat "unul dintre principalii defrișători
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fizica obiectului oarecare", adică are o ancorare în realitate, ceea ce înseamnă că legile ei nu sunt apriorice 786. Încercările de logică non-aristotelică pleacă, în opinia lui Bachelard, de la faptul că această fizică a obiectului oarecare, care stă la baza logicii aristotelice și logicii transcendentale kantiene, "este fizica unui obiect care a păstrat o specificitate (...) implicată atât în intuiție cât și în cunoașterea discursivă, atât în forma sensibilității externe cât și în forma sensibilității interne". Este vorba de "specificitatea localizării geometrice euclidiene
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai urmează legile clasice ale obiectului, înseamnă că "obiectul oarecare" al logicii clasice se referă la o clasă restrânsă, că regulile stabilite de Kant în logica transcendentală sunt doar suficiente, nu și necesare 788. Obiectul stabilizat, permanent, era domeniul logicii aristotelice. Noul spirit științific se confruntă, arată Bachelard, cu obiecte dinamice, "care n-ar avea, în repaus, nici o proprietate și în consecință nici o definiție conceptuală", obiecte care solicită o modificare a jocului valorilor logice și o multiplicare a logicilor 789. Trei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
După Bachelard, Oliver L. Reiser, într-un articol din 1937 intitulat "Non-Aristotelian Logic and the Crisis in Science", încearcă să demonstreze că postulatele și principalele caracteristici ale fizicii newtoniene sunt o consecință necesară a postulatelor și principalelor trăsături ale logicii aristotelice și că adoptarea unei fizici non-newtoniene reclamă adoptarea unei logici non-aristotelice790. Punctul de plecare al acestei demonstrații îl constituie, se pare, o serie de antinomii din știința nouă791, care ar dovedi că principiul de identitate, care este fundamentul logicii aristotelice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aristotelice și că adoptarea unei fizici non-newtoniene reclamă adoptarea unei logici non-aristotelice790. Punctul de plecare al acestei demonstrații îl constituie, se pare, o serie de antinomii din știința nouă791, care ar dovedi că principiul de identitate, care este fundamentul logicii aristotelice, devine desuet în fața anumitor obiecte științifice cu proprietăți ce se verifică prin tipuri net opuse de experiențe, solicitând o logică non-aristotelică. Această logică nu este incompatibilă cu logica aristotelică, doar că este mai generală decât aceasta. Paulette Février a mers
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care ar dovedi că principiul de identitate, care este fundamentul logicii aristotelice, devine desuet în fața anumitor obiecte științifice cu proprietăți ce se verifică prin tipuri net opuse de experiențe, solicitând o logică non-aristotelică. Această logică nu este incompatibilă cu logica aristotelică, doar că este mai generală decât aceasta. Paulette Février a mers, în opinia lui Bachelard, mai departe decât Reiser, încercând chiar, prin 1937, o astfel de logică non-aristotelică. Este o logică în acord cu fizica lui Heisenberg a microobiectelor și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de a compune dubla precizie referitoare la starea geometrică și la starea dinamică", spune Bachelard 792. Nu voi intra în prezentarea sa. Important mi se pare că această logică este una cu trei valori, desprinzându-se astfel de cadrul logicii aristotelice și asociindu-se cu noul spirit științific, la care microfizica a contribuit substanțial. În sfârșit, Gaston Bachelard îl invocă pe americanul Alfred Korzybski, care, într-o lucrare masivă din 1933, intitulată Science and Sanity, An Introduction to non-aristotelian systems and
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
and general semantics, propune o reformă în sens non-aristotelic a mai multor științe și a gândirii în genere, pledând pentru o pedagogie non-aristotelică, ca o cale de a ieși din impasul în care ne poate conduce exacerbarea raționalismului de tip aristotelic. Non-aristotelismul înseamnă pentru el o ieșire din rectiliniaritatea sau determinismul cerebral, o educație în spiritul deschiderii, a non-elementarismului și non-identității, a pluralismului semantic și conceptualizării arborescente, libere, deschise. Numele Paulettei Février este legat de proiectele timpurii de logică a mecanicii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de depășirea logicii. Însă, gândirea antinomică pe care o promovează, în special prin metoda antinomiei transfigurate, pare să deschidă către o nouă logică. Chiar dacă este doar prefigurată, aceasta este o logică non-aristotelică. Metoda antinomiei transfigurate scoate intelectul din canoanele logicii aristotelice. Însă, structura metodei însăși pare să comporte o logică din categoria logicii contradictoriului sau a terțului inclus, exersată de Ștefan Lupașcu. De asemenea, metoda lui Blaga poate fi asociată într-o anumită măsură cu ideea logicilor paraconsistente, prin anumite trăsături
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o metalogică în care contradicția să nu mai fie exclusă. Logica clasică este necesară, dar insuficientă gândirii. Ea nu poate supune legilor ei mișcarea dialogică a gândirii, buclele recursive, complexele hologramatice, solidaritățile, organizările conceptuale 881. Pentru astfel de situații, principiile aristotelice devin limitative și este necesară înglobarea și transgresarea lor. În acest sens, Morin afirmă, contrar tradiției epistemologice, că logica trebuie să fie subordonată gândirii. Gândirea trebuie să transgreseze, în mișcarea ei, logica clasică, respectându-i însă exigențele în fiecare din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
organelor sale de înțelegere și, în sfârșit, a canoanelor sale principale cu privire la adevăr. Dincolo de toate complicațiile metodologice, ușor acceptabile, este zdruncinat chiar centrul de gravitație al subiectului rațional, ce a fost confundat mult timp și în mod exclusiv cu logica aristotelică"898. În cartea sa, Wunenburger se limitează să repereze câteva practici discursive unde se pot întrezări condițiile pentru o ieșire de sub jurisdicția canonului logico-gramatical clasic, în direcția unei tratări complexe, contradictoriale a realului. Există un determinism categorial al gândirii occidentale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a stărilor dinamice", rămânând în cadrele unei gândiri bivalente, ce "condamnă orice stare intermediară, mixtă, complexă", terță, prin care ar putea fi permisă luarea în considerare a coexistenței contradictoriilor 903. Forțând gândirea să se înscrie într-o idealitate formală, logica aristotelică a favorizat "dezvoltarea tendințelor analitice ale spiritului", legitimând, în același timp, "o vânătoare nemiloasă a contradicției"904. Contradictoriul a ajuns, astfel, să fie considerat o subversiune a raționalului, o experiență marginală ce ține de zona misticii și a poeticii, sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe baza unor principii și reguli, așa cum se întâmplă în etica deontologică de tradiție kantiană, dar și în teoriile contractualiste, fie pe baza unor valori, inclusiv de tip utilitarist, fie pe baza virtuților etice, caz în care vom recupera tradiția aristotelică, în fine, pe baza unor criterii ce au legătură cu limbajul moral și judecățile morale, așa cum se întâmplă în filosofia morală de tradiție analitică. Cred că cei mai mulți dintre eticienii mediului care s-au pronunțat în această privință par să susțină
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
altă amenajare, de exemplu, un parc de distracții dedicat contelui Dracula. Un răspuns care poate deschide o discuție ar putea fi acela că susținem că obiectele au tendințe naturale și că "vor" să își păstreze starea naturală. Dar această concepție aristotelică tocmai a fost respinsă mai sus ca lipsită de sens. Sober consideră că nu am avea nici o teorie acceptabilă rațional pe baza căreia să extindem conceptele de nevoie și de dorință la obiectele naturale. La fel ar sta lucrurile și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
antropocentrismului și înlocuirea lui cu ecocentrismului radical. Margolis, Lovelock și Clark au dezvoltat diverse aspecte ale ipotezei. După Lovelock, Gaia este un sistem în care noi suntem părți 113. După Clark, evoluția este orientată de o cauză finală de tip aristotelic, spre o stare de stabilitate și echilibru 114. Ipoteza este dezvoltată științific prin luarea în considerarea unor fenomene globale la nivelul biosferei. Din perspectivă etică, ipoteza Gaia presupune extinderea domeniului moralității prin includerea ecosistemului planetar însuși. Alte accente vizează refacerea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este omenesc, oferindu-i privilegii în raport cu celelalte descrieri posibile 128. Putem să ne descriem pe noi înșine și fără a face apel la categoria de om, plus că această categorie este inclusă în altele. De exemplu, putem să considerăm sintagma aristotelică zoon politikon. Putem să folosim descrieri mai cuprinzătoare sau mai restrictive. Astfel, putem spune că suntem primate sau vertebrate, caz în care nu mai ajungem la concluzia că nu putem cuprinde în sfera eticii și alte ființe decât oamenii. Sau
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
asupra tuturor ființelor vii. Din perspectiva concepției biocentrice libertatea se deosebește de liberul arbitru, de ideea autonomiei și de ideea de libertate în sens sociopolitic. Libertatea unei ființe vii constă în posibilitatea de a-și realiza binele propriu. În sens aristotelic, viața bună pentru un organism constă în desăvârșirea naturii sale. Alții consideră însă că singura libertate posibilă constă în separația totală față de natură. Etica biocentrică presupune respectul față de natură și viață conform regulilor derivate dintr-o asemenea atitudine. Aceasta duce
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
conștientă spre un scop. Totuși, după Varner 153, acest înțeles este presupus de teoreticienii drepturilor animalelor, așa cum ar fi cazul lui Regan sau Frey154. Cred însă că intenționalitatea nu trebuie atribuită doar pe baza analogiei cu schema unui silogism practic aristotelic sau a raționamentului practic așa cum îl concepe Anscombe 155. Am ajunge astfel să atribuim intenționalitate și unor mecanisme cu feed-back, așa cum ar fi un termostat. Este necesară o cercetare complexă, bazată pe știință. Mai întâi, trebuie analizat comportamentul animalelor, al
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în grade diferite, fie agenții morali au valoare intrinsecă în mod egal. Susținerea primei posibilități presupune formularea unor criterii pe baza cărora să diferențiem agenții morali. Criterii precum bogăția, rasa sau sexul nu sunt acceptabile. Ar putea fi atractivă etica aristotelică a virtuților, dar aceasta ar duce la o teorie perfecționistă a dreptății după care indivizii cu mai puțină valoare intrinsecă, mai puțin virtuoși sau mai puțin talentați, ar trebui să se pună în slujba intereselor și nevoilor celor mai virtuoși
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
noi, să ne pună într-un orizont de creștere? Acest ceva inaparent care începe să miște și să pună pe drum, exprimând capacitatea de schimbare, de transformare sau felul de a fi al ființei, nu determină din afară - în termeni aristotelici - categoria "lucrurilor făcute" (poioúmena), ci este arheul mișcării pe care îl poartă în ele "lucrurile crescute" (physei onta)93. Întrucât natura este "ceva ca un punct- de-pornire" și "elementul originar" al mișcării și nemișcării unui lucru, natura lucrului dispune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pitești, 2012, pp. 166-231. Am prezentat in extenso punctele de vedere expuse sintetic în aceste pagini introductive, inclusiv bibliografia aferentă, în Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului, Editura Paideia, București, 2015. 3 În legătură cu termenul diafan, îl folosim în sensul său aristotelic de mediere luminoasă, mediul translucid sau transparența, diaphanês (lat. diaphanum, transparens) reprezentând ceea ce transpare prin, aparența manifestă, ceea ce e luminos, o întâlnire particulară a luminii, a corpurilor și a energiei iluminative. Despre semnificațiile complexe ale diafanului, cf. interpretările Ancăi Vasiliu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
titlul "De la théologie négative à la phénoménologie de l'inapparent" în Jean-Luc Marion. Cartésianisme, phénoménologie, théologie, dir. Sylvain Camilleri & Adam Takacs, Archives Karéline, Paris, 2012, pp. 121-135. 19 Un amplu comentariu despre locul-receptacol, cu referire inclusiv la diferența față de diafanul aristotelic, în Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală, subcapitolul V. 2. "O "khôra" diafană?", ed. cit., pp. 258-281. Cităm un scurt pasaj cu caracter sintetic: ""Al treilea gen" prezintă imaginea în toate dimensiunile ei: deopotrivă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cognitivism: metafora conferă claritate vorbirii. Iată observația lui Umberto Eco, în acest sens: ,,[...] cea mai mare contribuție adusă de Aristotel la teoria metaforei a constat în sublinierea valorii cognitive a acesteia". (U. Eco, 2009: 89). Posteritatea nu a reținut ideea aristotelică a metaforei ca operator cognitiv. Explicația vine din aceeași sursă: Dar fiindcă suntem obișnuiți să considerăm Evul Mediu ca fiind epoca redescoperirii și aproape a canonizării lui Aristotel, va fi interesant să ne întrebăm dacă Evul Mediu a receptat în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Dar fiindcă suntem obișnuiți să considerăm Evul Mediu ca fiind epoca redescoperirii și aproape a canonizării lui Aristotel, va fi interesant să ne întrebăm dacă Evul Mediu a receptat în vreun fel și a făcut să dea roade această inspirație aristotelică. Vom anticipa imediat că imboldul de a cerceta ne-a fost dat de convingerea că răspunsul este negativ". (U. Eco, 2009: 89). Prin conceptul de translatio, Quintilian continuă teoria comparației formulată de Aristotel: ,,[...] metafora este asemănare prescurtată. Deosebirea constă în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
reprezentat dintotdeauna pentru gândirea umană, modele preconceptuale de reprezentare a lumii ideilor, de abstractizare prin raționamente, metafore conceptuale/ terminologice. În acest demers, extralingvisticul este eliminat de facto din lingvistică, imaginea abstractă rămânând să fie desemnată prin limbă. Dintr-o perspectivă aristotelică, ontologia - în calitate de parte a filozofiei are drept obiect de studiu existența ca atare, "existența ca existență" (Aristotel, 1965), pe care N. Hartmann o percepe ca pe o structură organizată "în straturi" (neorganic, organic, sufletesc, spiritual etc.). Perspectiva teoretică privind esențele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]