4,701 matches
-
Cîntării Cîntărilor, cărților lui Iov, Ieremia, Baruh, Iezechiel și Daniel, pentru care nu e atestată existența nici unui comentariu al lui Chiril; cele despre Iezechiel par să aibă corespondent în unele pasaje consacrate aceluiași profet, atribuite lui Chiril într-un manuscris armean din Biblioteca Bodleian din Oxford, însă această atribuire e falsă. Noul Testament Dintr-un vast Comentariu la Evanghelia după Ioan, în douăsprezece cărți, s-au păstrat cărțile I-VI (despre Ioan 1, 1-10, 17) și IX-XII (Ioan 12, 19-21, 25); pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aluzie la cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril. Mai ales în catenarii se găsesc fragmente din comentarii la Epistola către Romani, la 1 și 2 către Corinteni, la Epistola către Evrei. Cu referire la ultima epistolă avem și fragmente latine, armene și siriece, din care ultimele, parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba despre un comentariu veritabil, împărțit în cărți (este menționată cartea a șasea) și în parte elaborat, în versiunea siriacă, sub forma unor omilii. Alte fragmente referitoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare că în prima carte era atacat Diodor, iar în celelalte două Teodor. în trei din cele patru manuscrise care conțin Despre întrupare există și un dialog intitulat Cristos e unul, care ne-a parvenit și în traducere siriacă și armeană, dar și prin tradiție indirectă, destul de bogată, de altfel. Deși încă de la început apare numele lui Nestorie, polemica pare să fie orientată mai ales împotriva lui Diodor din Tars și Teodor de Mopsuestia: Chiril citează pasaje extrase din operele lor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trup la sfîrșitul vremurilor. Scrierea e dovada unei doctrine mature și sigure și a unei exprimări pe măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem vechea traducere în latină a lui Marius Mercator, o versiune armeană și una siriacă. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu explicarea numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
219-231 (fragmentele grecești); ACO I, 5, 1, pp. 184-215 (trad. lat. a lui Marius Mercator); F.C. Conybeare, The Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on Easter, London, 1907, pp. 95-143 (în armeană), pp. 168-214 (trad.). Versiunea siriacă a fost colaționată și citată în aparatul critic de Pusey, S. Cyrilli Alexandrini Epistolae tres oecumenicae, Libri quinque contra Nestorium, XII capitum explanatio (etc.), Oxonii, 1875 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles, 1965), pp. 498-579. Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și 8 (din anii 419 și 420), care au ca punct de pornire foametea și grindina ce devastează cîmpurile, provoacă sărăcie și duc la apariția banditismului, căruia patriarhul încearcă să-i pună stavilă. în 1907, F. Conybeare a publicat versiunea armeană a unei scrisori a lui Chiril către Theodosius al II-lea, care avea anexat și un calcul pascal pentru anii 403-512, stabilit de Chiril însuși la cererea împăratului; calculul s-a pierdut însă. Acest lucru confirmă informația furnizată de Dionisie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decît cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriacă, armeană, etiopiană, coptă (în documentele conciliului de la Efes; autenticitatea lor e foarte îndoielnică). Amintim aici doar unele dintre ele, cu o semnificație particulară. Scrisoarea adresată călugărilor din Egipt (Epist. 1, în PG; ACO I, 1, 1, pp. 10.23), de la începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se termină cu un fel de enciclopedie a științelor, o compilație alcătuită de monahul isihast Iosif Filosoful, care a activat la Constantinopol și a murit la Tesalonic către 1330. Tradiția îi atribuie lui Chiril și liturghii în coptă, siriacă și armeană, de altfel destul de diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată fără îndoială în Egipt în epoca lui Chiril, însă nimic nu dovedește că el ar fi introdus-o. în ce privește tratatul Contra pneumatomahilor, atribuit lui Chiril în PG 76, 1451-1454, e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
textelor sale au fost adesea stimulate de răspîndirea tendințelor monofizite. Astfel, traducerile în siriacă au început chiar din timpul vieții lui Chiril, cu colaborarea lui Rabbula din Edesa; din aceeași epocă, sau dintr-o epocă puțin mai tîrzie, datează versiunile armene, legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stimulate de răspîndirea tendințelor monofizite. Astfel, traducerile în siriacă au început chiar din timpul vieții lui Chiril, cu colaborarea lui Rabbula din Edesa; din aceeași epocă, sau dintr-o epocă puțin mai tîrzie, datează versiunile armene, legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. în latină, multă vreme au circulat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
definirea frontierelor și de căutarea de alianțe, și în primul rînd epistola, de la Chiril la Acaciu de Bereea, de la Ioan de Antiohia la Eutherius de Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine un adevărat tratat, ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin un instrument de propagandă doctrinală în rîndurile maselor; așa se întîmplă cu predicile lui Teodot din Ancira, ale lui Proclus din Constantinopol și foarte multe dintre predicile lui Sever. Firește, există
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori, în parte fragmentare, și alte cîteva ce-i sînt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină, în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriacă și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și numită în mod curent Tomus ad Armenios. în 435, cîțiva clerici din Armenia îi ceruseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriacă - o expunere despre credință prin care să condamne doctrina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cîteva ce-i sînt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină, în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriacă și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și numită în mod curent Tomus ad Armenios. în 435, cîțiva clerici din Armenia îi ceruseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriacă - o expunere despre credință prin care să condamne doctrina lui Teodor de Mopsuestia, în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1); proclamă un singur ipostas, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl disociază de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci cînd modifică, în Tomul către armeni, formula apolinaristă reluată de Chiril în „un singur ipostas al Dumnezeului Logos întrupat” (și nu „întrupat”, referitor la ipostas), face un pas spre o clarificare a ipostasului înțeles mai degrabă ca persoană a Logosului întrupat decît ca natură proprie a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă la moartea sa (31 iulie 477). Adversar înverșunat al doctrinei celor două naturi, a compus, probabil în exil, o Confutație a doctrinei stabilite la conciliul de la Calcedon (sau Contra celor care susțin doctrina celor două naturi), păstrată în traducere armeană; din acest text au rămas și cîteva fragmente grecești (citate de Iustinian) și o versiune siriacă prescurtată. într-o primă secțiune este expusă doctrina Sfinților Părinți, în a doua este combătut Tomul lui Leon I din 13 iunie 449, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e vorba despre exilul și moartea lui Nestorie la Tebaida. Bibliografie. J. Lebon, Le monophysisme sévérien, J. van Linthout, Louanii, 1909, pp. 93-111; H.G. Opitz, (Timotheos) Ailuros, PRE 2. R., 12. Halbbd, 1937, coll. 1355-1357. Ediție (fără traducere) a versiunii armene a Confutației doctrinelor de la Calcedon: K. Ter-Mekerttschian, E. Ter-Minassiantz, Timotheus Eluros, des Patriarchen von Alexandrien, Widerlegung der auf der Synode zu Chalcedon festgesetzten Lehre. Armenischer Text, Leipzig, 1908. Edițiile celorlalte texte sînt indicate în CPG III, nr. 5475-5491. 14. Petru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la corpusul pseudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări, chiar în greacă, ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană, slavă veche; foarte bogată este tradiția discursului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu ușurință teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină, o predică despre înălțarea la cer a Mariei; îi mai sînt atribuite patru omilii despre Naștere, în armeană. Antipater a compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. 000-000); s-au păstrat unele fragmente din prima carte, citite la Niceea în 787, și altele, mult mai numeroase, incluse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
derivă din funcția sa (21); în epoca lui Iustinian s-a realizat statul ideal preconizat de Platon, unde vor domni filozofii sau vor filozofa regii (17); și așa mai departe. Faima însemnată a operei e dovedită și de versiunile în armeană (sec. VII) și în slava veche (sec. X). Bibliografie. Ediții: PG 86/1, 1164-1185. Trad. it. în S. Rocca, „Un trattatista din età giustinianea: Agapeto Diacono”, în Civiltà Classica e Cristiana 10 (1989), pp. 303-328. Studii: R. Frohne, Agapetus Diaconus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slava veche și sogdiană. Bibliografie. Indicații precise despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, nr. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fapt de o scriere a lui Rufin, însă Festugière a demonstrat că textul grec e original și că versiunea latină a lui Rufin este o traducere. Istoria a fost tradusă și în siriacă; unele părți s-au păstrat și în armeană, coptă, georgiană și slava veche. Din majoritatea manuscriselor și din Istoria Bisericii a lui Socrate (IV, 23) rezultă că autorul Istoriei Lausiece se numește Palladius; o parte din manuscrise i-o atribuie lui Heraclid din Cipru, care a dus o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sînt cele cinci variante în siriacă, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decît cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; există apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atît de un text sau de o culegere de texte, cît mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet), ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
răbdători în fața nenorocirilor, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel ce ne rănește trebuie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne vindece de suferințele noastre. Există și versiuni în armeană, georgiană și arabă ale acestei opere. Bibliografie. Ediția din PG 78, 1680-1700 e bazată pe un manuscris incomplet. Ediție completă: Augoustinos Iordanites, „Tou hosiou patros hêmôn abba Zôsima kephalaia pany ophelima”, în Nea Siôn 12 (1912), pp. 697-701; 854-865; 12
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a păstrat doar în această limbă, în două manuscrise. A fost utilizată apoi de diverși autori siriaci monofiziți, și o regăsim și în Cronica lui Mihail Sirul în secolul al XII-lea și într-un rezumat al acesteia în armeană. Există, de asemenea, unele fragmente în traducere coptă. Adesea îi este atribuită lui Ioan, însă probabil fără temei, o Viață a lui Petru Ibericul care a fost compusă cu siguranță în greacă, însă s-a transmis numai într-o fidelă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
transmis un corpus format din patru tratate și zece scrisori atribuite lui Dionisie Areopagitul (conform unora dintre manuscrise, episcop al Atenei); la acestea se adaugă 16 manuscrise ce conțin numai unele dintre aceste scrieri și traducerile corpusului în siriacă, latină, armeană, georgiană și slava veche. Tradiția unor tratate separate este o excepție: corpusul a fost transmis întotdeauna ca un tot. Să-i parcurgem rapid conținutul. Tratatul despre Numele divine, împărțit în 13 capitole, este cel mai lung din acest corpus. Totalmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]