5,287 matches
-
târască prin întuneric) atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe spate și Istrate începu să-și plimbe amândouă mâinile - deși îl dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
nu care-cumva să-l enerveze mai tare pe domnul director. - Câți au murit până la urmă, Barbule ? - Cincisprezece mineri, șefu’! Iar zece sunt grav răniți. Ăștia din urmă au fost trimiși la Spitalul de Arși din București. Patru dintre ei au arsuri pe trei sferturi din suprafața corpului. Medicii de aici le-au dat șanse minime de supraviețuire. - Mama lor de proști ! De ce dracu’ nu i-au scos afară tâmpiții ăia de gazatori dacă au văzut că - la măsurători - concentrația de metan
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
cum ți se preling cristalizate printre falange tristețea are privirea străină bucurie căzută sub umbra durerii - viața din mine s-a scurs în sus ieșind din propriul zălog din propria matrița cu șase colțuri tristețea îmi toarnă în căușul pleoapelor arsura absenței tale de azi, de ieri și de mâine neatinsul meu * simt oboseala până sub unghii ca pe un ciob ascuns între pleoape ca pe un măcel, că pe o neiertare simt oboseala până în miezul nimii ca o cătușă de
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
noaptea în cuvinte. Unul îmi pune verbul la încercare Celălalt așează iubirea-n vers, Cînd unul gândește,celălalt pe-o cărare Metafore coboară din univers. Când fac schimburi de căldură C-o muză rătăcită pe orbită Celălalt simte epitetul ca arsură Și noaptea-n zori e înălbită. Nici-unul nu-i de celălalt răspunzător, Ne credem,separați,nemuritori, Cînd amîndoi ne-ntoarcem dintr-un zbor In mine priveghiul se termină în zori. El este acela care scrie, Cel ce dictează este un
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri. Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el cu amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri.,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el cu amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Și că de zborul vremii, nebunesc, Aripa frântă-n ger cu teamă se agață... Tu iartă-mă, iubitul meu de taină Că îmi doresc tot ce poți tu visa, Că mă adăpostesc sub a iubirii haină Și cu-n sărut, arsura inimii s-o pot pansa... Tu, dragul meu, mă iartă că te strig Cu-atâta dor, la ceas târziu în noapte. Cu sărutarea ta arzânda, cănd mi-e frig, Aprinzi pe umeri goi, tăciunii unor șoapte... Tu să mă ierți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
o viață,Si ca de zborul vremii, nebunesc,Aripa frântă-n ger cu teamă se agață...Tu iartă-mă, iubitul meu de tainăCă îmi doresc tot ce poți tu visa,Că mă adăpostesc sub a iubirii hainăși cu-n sărut, arsura inimii s-o pot pansa...Tu, dragul meu, mă iartă că te strigCu-atâta dor, la ceas târziu în noapte.Cu sărutarea ta arzânda, cănd mi-e frig,Aprinzi pe umeri goi, tăciunii unor șoapte...Tu să mă ierți, iubite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
învăluite de aerul dogoritor care a pus stăpânire peste ele, simțind că se sufocă. Regretau lipsa aerului condiționat din eleganta lor garsonieră, pusă la dispoziție cu generozitate de patronul Complexului. Nisipul frigea și orice contact cu el însemna o nouă arsură în talpă. Dalia fugi în apă constatând că și aceasta era caldă, dar preferabilă plajei. Se bălăcea mulțumită că în sfârșit este la mare, privind la forfota din apă și de pe plajă. Turiștii începuseră să se retragă spre hoteluri fiind
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
era prima dată când o făcea. Poate că nu era nici ultima. Ștefan s-a trezit pentru că-l durea gâtul de cum adormise în fotoliul din anticameră. A văzut sticla de whisky goală și și-a dat seama de ce are asemenea arsuri de ar goli un butoi de apă ca să le stingă. Nu-și amintea cum au ajuns pe masă farfuriile și tacâmurile cu resturi de mâncare în ele. Când comandase și când mâncase? Știa doar că îl doare capul îngrozitor de tare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
bei nimic? Vii la mine în vizită după atâta timp și eu te țin pe uscat? Eu aș bea o bere după o așa veste. Poate mai plec cu mașina pe undeva. - Și eu aș bea o bere că am arsuri de mă strânge stomacul ca o gheară. De ce crezi că am dat fuga la Vamă, că doar ieri s-a întâmplat minunea? - Și eu ce să-ți spun fratele meu. Știi cât țin la tine. Asta nu-i de joacă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în permanență celor din jur. Bineînțeles că nimeni nu i-a crezut povestea stranie prin care, chipurile, trecuse. Părul nu-i mai crescuse, iar cicatricile de pe trup dovedeau arsurile pe care le suferise. Într-o seară, fără nici un motiv anume, întră cu un topor în casa unuia dintre frații lui, aici aflându-se acesta, soția și cei doi copii, un băiat și o fată. Pierre Rossalle îi masacră pur
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
artistului e iubirea și dorul de mamă al tuturor! Mama e un subiect pur contemplativ universal, dar emoția în care-l înveșmântează textele cântecelor interpretului Ștefan Vlad și glasul său cald, melodios, alinător ca umbra mâinii doctorului pe rană și arsură e numai și numai a lui Ștefan Vlad! Poate că și inflexiunile tipice muzicii dobrogene conferă acestor cântece acea vibrație sensibilă, acea pernă de catifea, acel așternut de melancolie, dar în vocea interpretului Ștefan Vlad cântecul nu ia ființă pe timpul
ŞTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372629_a_373958]
-
mâncărimi"; sg. xarpibo "fărâmitura">pl. xarpibe "fărâmituri"; sg. hingeribo "hingherie">pl. hingeribe "hingherii"; sg. jijibo "viață">pl. jijibe "vieți"; sg. keribo "făcătură">pl. "keribe "făcături"; sg. laśaribo "laudă">pl. "laśaribe "laude"; sg. pućibo "întrebare">pl. "pućibe "întrebări"; sg. phabaripo/(bo) "arsura">pl. phabaripo/(bo)e "arsuri"; sg. phageribo "dărâmătura">pl. phageribe "dărâmături"; sg. śudribo "răceală">pl. śudribe "răceli"; sg. ulajibo "împărțire">pl. ulajibe "împărțiri"; sg. vazdibo "ajutor">pl. vazdibe "ajutoare"; sg. makibo "beție">pl. makibe "beții"; sg. lumajibo "lovitură">pl. lumajbe
MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372651_a_373980]
-
xarpibe "fărâmituri"; sg. hingeribo "hingherie">pl. hingeribe "hingherii"; sg. jijibo "viață">pl. jijibe "vieți"; sg. keribo "făcătură">pl. "keribe "făcături"; sg. laśaribo "laudă">pl. "laśaribe "laude"; sg. pućibo "întrebare">pl. "pućibe "întrebări"; sg. phabaripo/(bo) "arsura">pl. phabaripo/(bo)e "arsuri"; sg. phageribo "dărâmătura">pl. phageribe "dărâmături"; sg. śudribo "răceală">pl. śudribe "răceli"; sg. ulajibo "împărțire">pl. ulajibe "împărțiri"; sg. vazdibo "ajutor">pl. vazdibe "ajutoare"; sg. makibo "beție">pl. makibe "beții"; sg. lumajibo "lovitură">pl. lumajbe "lovituri"; Alte cuvinte carpatice s-
MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372651_a_373980]
-
volumul, ca o dedicație. Poetul trăiește mai multe vieți paralele: cele de aici și cele de dincolo. Lipsa acelor oameni are și efecte secundare: trupul meu este un adăpost pentru săraci/ .../ uneori e mult mai întuneric/.../ sentimentele insalubre/ .../ simt o arsură/ .../ aerisesc de trei ori pe zi/ .../ știu că e o aglomerare de lucruri acolo. Te întrebi despre ce aglomerare de lucruri poate fi vorba din moment ce s-a instalat un mare gol interior. Poate că aglomerarea aceasta este din temeri, neliniști
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
lansare fără autoritatea ta, măi, nu se poate așa ceva! Celălalt râse tremurându-și gușile și spuse: - Lasă vrăjeala și cheamă un pizdelnic d-ăsta, d-al tău, s-aducă ceva de băut, da’ nu inox d-ăsta, că-mi dă arsuri! Maestrul fluieră subțire și turma se năpusti cu ochii sticlind de dorința de a împlini poruncile sfântului. Peste două secunde în fața criticului se aflau sticla de whisky, paharul de cristal, castronașul cu linguriță pentru cuburile de gheață și limbile adulatorilor
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
pradă gândurilor ce-i frământau simțurile. O lumânare îi păta chipul cu umbre galben-roșiatice. O picătură de ceară a scăpat din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a Edwinei. La început a fost mai greu. A simțit arsura în toată ființa. Totul a început cu o picătură de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că provocau arsuri în timp ce se lipeau de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
lipeau de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea în suflet. Era atâta de firavă însă acestă fragilitate pârjolea fără milă fiecare colțișor al făpturii. A sângerat toată ființa ei sub povara primei arsuri. S-a revoltat pe îndrăzneala picăturii de ceară. După prima picătură de ceară au urmat altele. Acestea păreau niște gutui rătăcite în căutarea razelor de soare. Ar fi dorit să se coacă dar soarele refuza să le dăruiască desăvârșirea. Războinice
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]