1,484 matches
-
care se naște în marginea Istoriei de care se îndepărtează. Și poate că marinarul cu cercel în ureche are în comun cu inițiatorul revoltei din deșert, ciudatul colonel Lawrence, gustul pentru descoperirea universului care se află dincolo de orizont. Atunci când va asalta, alături de ciudatul beduin El Oxford și de Cush, solitarul fort Turban, ocupat de turci, spre a-l elibera pe prințul-copil din familia șerifului de la Mecca, Corto participă, poate împotriva voinței lui, la mișcarea tectonică ce străbate Arabia, spre a deștepta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
civilizații afro-islamice ce își are rădăcinile înfipte în solul miturilor păgâne. Ca și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești. În fortul turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
african queen la Shout at the devil. Alchimia onirică a lui Pratt modifică substanța narativă, până la nerecunoaștere. Corto plonjează, din nou, în ochiul misterului, acolo unde îl așteaptă alte revelații și alte morți din care va renaște. Căci oamenii-leopard ce asaltează vasul german aban donat sunt soldații germani deghizați, aflați în căutarea aurului ce revine armatei lui von Lettow. Ceea ce ar trebuit să fie o misiune militară secretă devine un carnagiu, atunci când un sergent trădător își lichidează camarazii, dispărând odată cu tezaurul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fatale. În mănăstirile cu incunabule sau în vechiul cartier evreiesc al orașului, Corto urmărește manuscrisul din piele umană pe care un supraviețuitor a înscris drumul către ținutul comorilor fără de nume. Un război teribil vuiește în jurul Veneției, iar cetatea dogilor este asaltată de austrieci și de germani. Din acest abur gnostic al Veneției se hrănește și femeia pe care marinarul cu cercel în ureche o va reîntâlni, la fel de enigmatică și de ucigașă ca și în insula caraibiană. Venexiana Stevenson este, asemenea lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dincolo de care se întinde Edenul morții. Nebunia lui Robinson se naște din acest moment al luării în stăpânire a fortului populat de cadavre. Logica carteziană se prăbușește sub povara deșertului. Traseul este jalonat de succe siunea de fantome care îl asaltează pe Robinson, toate desprinse din repertoriul gnostic al lumii de graniță. Preferința lui Pratt pentru ocult este vizibilă și aici. Ca și în aventurile lui Corto, fantasticul este parte din substanța existenței. Pe măsură ce părăsește Europa sa, Robinson se adâncește în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ei. Hotărât lucru, acest Turgheniev mă face să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto și aerul nopții marine îl învăluise, ca un sarcofag înmiresmat. În zilele în care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează să curgă, Corto rămânea cu volumul de Nerval în fața sa, iar lumea înconjurătoare se îndepărta de el, ca și cum între
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Puterea este voința sa de a ne dărui mântuirea. Tatăl Nostru: o școală de viață Pornind de la final, rugăciunea Tatăl Nostru se conturează ca o școală de viață pentru creștin. Suntem eliberați de rău, și întăriți în ispitele care ne asaltează. Putem primi iertarea păcatelor, atâta timp cât iertăm la rândul nostru. Astfel ne pregătim să primim în fiecare zi sfințenia lui Dumnezeu în noi, și să corespundem tot mai fidel voinței lui Dumnezeu. În acest fel, împărăția sa se apropie tot mai
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
chirpici pe care nu le văzuseră niciodată de aproape. Nu îndrăzneau să se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi. Și nu m-a surprins când, după prima mea vizită în cătun, m-au asaltat cu întrebări. "Cum a fost? E adevărat că există văduve care tremură de bucurie când apare un străin?" "Și pescarii ce fac? Stau chiar așa, în fața cafenelei, fără să scoată o vorbă?" "Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?" "Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Filip m-a privit cu reproș. "Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrîn." Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doctorul Rieux în dimineața în care se ducea în strada Faidherbe, pentru a asista la ancheta asupra tentativei de sinucidere a lui Cottard. Dar această impresie i se părea lipsită de temei. O atribuia enervării și preocupărilor de care era asaltat și admise că se impunea urgent să facă puțină ordine în ideile sale. Când a ajuns, comisarul nu era încă acolo. Grand aștepta pe coridor și s-au hotărât să intre întâi la el, lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că această invazie brutală a bolii a avut ca prim efect obligația pentru concetățenii noștri de a se comporta ca și cum n-ar fi avut sentimente personale. În primele ore ale zilei în care hotărârea intră în vigoare, prefectura a fost asaltată de o mulțime de solicitanți care, la telefon sau adresându-se funcționarilor, expuneau situații la fel de justificate și, în același timp, la fel de imposibil de cercetat. Ce-i drept, a fost nevoie de câteva zile pentru ca să ne dăm seama că ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mobilizeze cu adevărat dreapta. —Era în stare să-și sacrifice viața? Da, era. Prim-ministrul rostise primele două cuvinte de când începuse ședința. Până acum stătuse deoparte, ascultând dezbaterea. Ăsta era stilul lui. Mai întâi asculta argumentele subordonaților săi. Apoi îi asalta cu întrebări. „Deci cum ar trebui să replicăm? Ce părere aveți?“ Membrii cabinetului se pregătiseră pentru așa ceva. În schimb, prim-ministrul se aplecase pur și simplu să mai spargă o sămânță, fără să spună nimic. Până la aceste cuvinte: „Da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ignatius. Doamne Sfinte, a mai fost cineva vreodată atât de hăituit și de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești? Să fie poate miasma de Muscat ieftin care îmi asaltează nările? — Am hotărât. Trebe să-ți cauți o slujbă. Vai, ce feste de prost-gust îi mai juca în ultimul timp Fortuna! Arest, accident, slujbă. Va lua oare vreodată sfârșit ciclul acesta îngrozitor? — Înțeleg, spuse calm Ignatius. Știind că ești incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești bucata de sandviș pe care nu o mai poate mânca domnișoara Trixie? — Nu, mulțumesc. Ar fi bine să o accepți. Altminteri șobolanii ne vor asalta en masse. — Da, Gomez, ia bucata asta, spuse domnișoara Trixie, lăsând să cadă jumătatea umedă de sandviș deasupra hârtiilor de pe biroul șefului ei. — Uite ce-ai făcut, idioată bătrână! strigă domnul Gonzalez. A naibii să fie doamna Levy! Era darea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră și mă asaltă (aproape literalmente) cu niște exemplare unsuroase ale volumelor Oameni și mase, Acum, Baricade sfărâmate, Răscoale și revolte și tot felul de manifeste și pamflete aparținând organizațiilor a căror membră foarte activă era: Studenții pentru Libertate, Tineretul pentru Sex, Negrii Musulmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în fabrică, Gonzalez, spuse domnul Levy. Iau eu legătura cu Reilly. — Da, domnule. Făcu o plecăciune adâncă și ieși ca din pușcă din birou. Domnul Levy ținea ușa deschisă. — Ajunge să te apropii de Levy Pants și ești pe dată asaltat de tot felul de plictiseli și aspecte deprimante. Locul ăsta nu poate fi lăsat fără supraveghere nici o clipă. Dacă cineva vrea s-o ia mai încet și să nu-i pese, e mai bine să se lipsească de o companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
față disciplinei ăleia și fără jalnicele Îndrumări profesionale ale altora. După ce a luat acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit În mijlocul mesei, astfel Încât toată lumea să poată ajunge cu ușurință la ele. Între timp, Armanoush era asaltată de o mulțime de gânduri. Îl urmărea pe chelnerul deșirat, cu figură rătăcită, luând comenzile tuturor și era oarecum surprinsă să vadă atât de mulți oameni bând. Și-a amintit comentariul ei general din seara trecută despre musulmani și alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe Govorov. L-ați însărcinat pe comisionar cu o a doua sarcină, un bilețel fals de amor către Boria, din partea Annei Alexandrovna, cerându-i să vină în Parcul Petrovski chiar în noaptea aceea. În camera dumneavoastră de hotel l-ați asaltat pe Goriancikov și l-ați sufocat cu o pernă. I-ați pus corpul în geamantanul lui Govorov, înștiințându-l dinainte să îl lase gol. Fiindcă nu puteați închide geamantanul cu Goriancikov cu shuba pe el, i-ați scos-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
va fi, pozitiv sau negativ, reticent, îl va amâna, însă ce i-a alungat complet somnul timp de câteva ore a fost o idee care i-a răsărit în minte pe la miezul nopții și care, ca toate cele care ne asaltează în ceasurile moarte ale insomniei, i se păru extraordinară, magnifică, și, în cazul de față, o adevărată lovitură a unui talent de negociere demn de toată lauda. Trezindu-se după cele două ore de somn neliniștit, cât reușise trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chirpici pe care nu le văzuseră niciodată de aproape. Nu îndrăzneau să se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi. Și nu m-a surprins când, după prima mea vizită în cătun, m-au asaltat cu întrebări. „Cum a fost? E adevărat că există văduve care tremură de bucurie când apare un străin?” „Și pescarii ce fac? Stau chiar așa, în fața cafenelei, fără să scoată o vorbă?” „Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?” „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Filip m-a privit cu reproș. „Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrân”. Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi fost fals, l-ar fi dezvăluit. Timp de secole, căutarea acestui secret fusese liantul care Îi ținuse la un loc, fie chiar cu excomunicări, lupte intestine, Întrajutorări. Acum, ei erau cât pe ce să-l cunoască. Și au fost asaltați de două spaime: că secretul ar putea fi de natură să-i dezamăgească și că - devenind cunoscut tuturor - n-ar mai rămâne nici un secret. Ar fi fost sfârșitul lor. Exact În momentul acela Agliè a intuit că, dacă Belbo ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît o provincie fără ecou a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi în mediul cosmopolit, subversiv și antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta apoi Parisul și Berlinul (unde mișcarea se politizează, însă, în sens revoluționar) pentru ca „exhibiția” să se stingă, din nou, la periferia Europei Estice (Boemia), după ce energiile îi vor fi fost preluate și disciplinate de Suprarealismul francez și de constructivismele central-europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îmbrac cămașa... Bineînțeles că mințea, dar Takamori știa din experiență că mai avea câteva minute până ce sora lui va urca în cameră și va trage pătura de pe el, obligându-l să iasă din așternut. În fiecare duminică dimineața, Tomoe îl asalta de vreo trei ori. Mai întâi un asalt asupra timpanului: țipa la el de jos, din hol. Încă pe jumătate adormit, nu-i deslușea cuvintele. Atacul acesta putea fi parat cu un simplu „da, da“ sau „îhî“. A doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu un zâmbet sarcastic în timp ce el încerca să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]