941 matches
-
mult dureros, Părea c-așteaptă-în aer pe umbra lui iubită S-o vadă, astfel ochiu-i țintea întunecos. 640 Magul pe-o piatră seacă din luntre se coboară. Pe-a valurilor fugă el drumu-apoi îi dă - Pe-o stînc-apoi se suie - pe-ascetul îl măsoară Cu ochiul. Ca geniul văsduhului el stă. Călugărul îl vede, arfa scapă din mână, 645 Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar, El stânca lui o lasă, la mag încet el vine Și mâna lui o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se coboară. Pe-a valurilor fugă el drumu-apoi îi dă - Pe-o stînc-apoi se suie - pe-ascetul îl măsoară Cu ochiul. Ca geniul văsduhului el stă. Călugărul îl vede, arfa scapă din mână, 645 Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar, El stânca lui o lasă, la mag încet el vine Și mâna lui o prinde - și-ntreabă cu glas rar: - "Ce-ai mai făcut părinte... iar ai venit la mine. Crezi tu c-o să mă mângâi pe mine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tu, îi zice magu-atuncea, Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând apa mării amară în negrele spelunce - Ca să domini în tine ispita, geniul rău!... " 660 - "Ispită neagră dînsa?, un geniu rău, o, nu el Răspunse trist și dulce fantasticul ascet. De-ar veni ceriul însuși aceasta să mi-o spue, De-ar spune-o dânsa însăși - eu totuși nu o cred. Aș crede mult mai iute că vrea să mă înșele, 665 Că vrea să-mi cerce-amorul adânc însă fatal
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îi refuză. Au fost numiți „dandy În zdrențe”, o contradicție În termeni, câtă vreme una dintre marile mize ale dandy-ului e tocmai eleganța. Și totuși, freneticii se apropie de dandysm prin aroganța lor afișată. Chiar dacă mor de foame, asemenea asceților, ei au forța de a sfida o lume. Marginali absoluți, se refugiază În propriile fantasme și În paginile unei literaturi „negre”, Îmbibată de fantastic, de voluptatea răului și morții, amestec ciudat de grotesc și sublim. Așa cel puțin Îi descriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spunem „metafizic” - nu seamănă câtuși de puțin cu autenticele proiecte spirituale, din simplul motiv că temeiurile, dar și țintele celor două experiențe sunt cu totul diferite. Orgoliul exacerbat care-i Însingurează pe dandy nu are nimic comun cu singurătatea marilor asceți, deschiși, În elanul lor divin, iubirii atotcompătimitoare pentru ceilalți. E drept: dandy-ul Își asumă singurătatea cu un anumit eroism, uneori tragic. El are curajul de a Înfrunta o lume Întreagă, refuzând să se Înscrie În normă, să cadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În cel mai Înalt grad: o formă poate genera efecte, iar efectele trebuie gândite. Prin urmare, o haină ar fi un „obiect tratat”, și nu un simplu obiect executat. Demonstrația lui Barthes are logica sa, chiar dacă ținta finală a unui ascet (oriental sau nu) este radical diferită de a dandy-ului: „Dandysmul nu e prin urmare doar o etică ș...ț, ci și o tehnică. Dandy-ul realizează fuziunea lor, dar se vede limpede că tehnica e garantul primeia, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
orice drum poate simboliza "calea vieții" și orice mers un "pelerinaj", o călătorie spre Centrul Lumii.15 Dacă faptul de a avea o "casă" înseamnă asumarea unei stări stabile în Lume, cei care au renunțat la casele lor, pelerinii și asceții, își arată prin "mers", prin neîncetata lor mișcare dorința de a ieși din Lume, respingerea oricărei stări în Lume. Casa este un "cuib" și, așa cum spune Pancavimsha Brahma1a (XI, XV, 1), "cuibul" înseamnă turme, copii și un cămin, adică simbolizează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era prea tare pentru ca să-i turbure credința. Nici o criză nu dura prea mult ca să-i zădărnicească echilibrul. Iubea cartea, pentru că știa că atât inteligența cât și geniul sunt daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de absolut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poate verifica pretutindeni în producție că bucuria, buna dispoziție, fericirea de a trăi înalță calitatea și cantitatea muncii. Familia e cel mai curat izvor al factorilor morali ai producției". Apologia familiei e un leit-motiv al cuvântărilor lui Salazar, ale acestui ascet care trăiește una din cele mai solitare și mai severe vieți pe care le cunoaște lumea moderna. Ca un paradis pierdut i-a apărut întotdeauna căminul părintesc din Santa Comba. Salazar nu poate uita, nici pe treapta cea mai înaltă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
studiile manifestării) · Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari · Părintele Nicolae Grebenea, Amintiri din întuneric · Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării · Părintele Liviu Brînzaș, Raza din catacombă · Radu Gyr, Poezii/Pesme, ediție bilingvă · Constantin Papanace, Mica antologie aromânească · Fritjof Tito Colliander, Calea Asceților · Ivan Ostrumov, Istoria Sinodului Ferara - Florența · Firmilian Gherasim, Ion Vlăducă, Ortodoxia și eroarea evoluționistă · Părintele Cleopa, Predici la Duminicile de peste an · Fritjof Tito Colliander, Credința și trăirea Ortodoxiei ÎN PREGĂTIRE LA EDITURA SCARA · Nae Ionescu, Constantin Papanace, Destinul unei generații
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de întâmplarea asta. „Veșnicia îl cuprindea pe cel ce n-a știut nimic despre viață“, conchide Salmon. * De realitatea pe care și-a creat-o, omul nu se va putea despărți decât dacă reinstaurează precaritatea, sărăcia generală, dacă redescoperă deșertul asceților și pădurile înțelepților. Numai starea de precaritate generală ne va mai putea reda calmul spiritual și va retroceda prostia eternului ei natural. Tot ce vom fi acumulat se va decanta; după atâta evoluție, vindecarea in extremis: delirul, căruia ne-am
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de când întâmplarea asta îmi dă frisoane - și nu am descoperit-o în vreun tom academic: hinduistul în cauză nu avea drept țel în viață altul decât aflarea adevărului; această obsesie, fatală în cele mai multe dintre cazuri, l-a purtat pe tenacele ascet până în pragul nebuniei; și al lucidității, fără doar și poate, fiindcă într-o noapte, pe la patru dimineața, ia o hotărâre capitală: dacă până la răsăritul soarelui nu va reuși să întrezărească măcar o licărire de adevăr, își va pune capăt zilelor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care speră să supraviețuiască doar prin agresivitatea titlurilor. Nu toți scriitorii găsesc socluri libere. Cu timpul, naivitățile devin iluzii. Speranța că rațiunea ar putea salva omenirea rămâne o emoționantă utopie. Dacă vrei să te gândești la fructul oprit, fă-te ascet! Ne acomodăm cu vidul? Perfect. Înseamnă că am devenit cosmici. Nu alerga după elogii. Ele îți vor aduce în grabă cohorte de denigratori. Dimensiunea cosmică a marilor artiști nu poate fi deturnată de pigmei. Nu căuta obiectivitatea în preajma podiumului de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vremurilor lui. Este foarte greu de condus un popor care are o singură grijă : cea a zilei de mâine. Marile bătălii între națiuni ar trebui să se desfășoare numai în laboratoare, fabrici, biblioteci, muzee. Nepusă în brazdă, inteligența generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut.. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste revitalizări. Ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
post-mortem. Despre unii oameni nu știm dacă au venin în sânge ori invers. Lipsa de timp este avocatul suveran al comodității. În ultimul timp, frumoasa jună pozează unui romancier. Dacă vrei să te gândești numai la fructul oprit, fă - te ascet ! Față de greșelile mărunte, oamenii au fost întotdeauna foarte vigilenți. Principala boală a parveniților este amnezia. Gelozia nu este decât o schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă de bani. Dar și de singurătate. Fiecare își regizează propria - i năruire. Orice noră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Amantul imbecil și transfugul troglodit nu uită să - și spurce matca. Ne învățăm cu minciuna precum plantele cu aerul poluat. Bizantin : un cuvânt înnobilat inițial în artă, apoi compromis în morală. Plăcerile nelimitate ne - ar transforma , în scurtă vreme, în asceți. Uneori, nu te iartă nici cei care te înțeleg. Lingușitorii pot face un dictator din cel mai blând conducător. Umilința metamorfozează coloana vertebrală într-o salcie plângătoare. Conjunctural, unii creatori de artă au îngurgitat fecale cu pumnul. Alții - cu lingurița
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ispite. Cea mai multă energie o consumăm pentru regizarea aparențelor. S - ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatură. Cel mai rapid liant între oameni rămâne viciul. Și desfrânații și - au bătut joc de plăcere. Dar și asceții. Au existat întotdeauna scriitori mari, mediocri și cei care fac trotuarul literaturii. Mascota haitei este ciolanul. Secretul viciului : știe să - și aleagă ambalajul. La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea. Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. Plătește
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al justiției. Este foarte greu de condus un popor care are o singură grijă: cea a zilei de mâine. Marile bătălii între națiuni ar trebui să se desfășoare numai în laboratoare, fabrici, biblioteci, muzee. Nepusă în brazdă, inteligența generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Utopia rămâne un ingredient esențial în toate marile proiecte ale omenirii. Singurătatea poate fi olimpiană, ori cumplit de stresantă. Excesul de zel poate compromite și cea mai bună intenție. Fără perseverență, celelalte calități mor de inaniție
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă. Încerc senzația unei profanări, a violării unei zone interzise. El Însuși nu s-a dezvăluit nimănui niciodată. Nimeni nu știe exact ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în domeniul artelor, finlandezul Tito Colliander, putem afirma că fără inspirația creatoare divină ”artistul și savantul se străduiesc îndelung pînă să ajungă la deplinătatea artei sau științei lor, și tot nu ajung niciodată la desăvârșirea dorită”<footnote Tito Colliander, Calea asceților, Humanitas, 2003, p. 78 footnote>, iar ”lenea spirituală îl caracterizează pe iubitorul surprinzător de neprețios al kitsch-ului”<footnote Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 252 footnote>. Psihologul american, de origine cehă, Stanislav Grof afirmă
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
imagini de demult, de o grație tenebroasă. Trage cu coada ochiului spre custode. Îi vede picioarele plinuțe și strâmbe până deasupra genunchilor cărnoși. Halatul saltă, la fiecare pas, până spre pulpele bronzate, bustul se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el atunci, traversând gineceul, cum a văzut toate concubinele dormind dezgolite, în fel de fel de posturi grotești și impudice, și această ultimă, supremă viziune a Eternului Feminin i-a fost de mare folos lui Siddharta, când prințul a devenit ascetul Gautama... - Văd că ți-a rămas și ție bine întipărită în minte viața lui Buddha, îl întrerupse Lorinț. - Dar cui nu i-a rămas, din toți prietenii și colegii lui? ne-a repetat-o până la exasperare. - Și fetele de pe covor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
într-o comunitate de Ihikuni. Învățase gramatica sanskrită, logica și metafizica mahayana. Faptul că memorizase peste 50.000 de sutra îi crease un prestigiu de care aflaseră nu numai instructorii și studenții faimoasei universități din Nalanda, dar mai mulți maeștri, asceți și contemplativi. Când împlinise 40 de ani, devenise discipola faimosului filozof Chandrakirti. Petrecea mai multe luni pe an într-o peșteră, meditând și transcriind operele maestrului ei. Acolo se afla când, dezlănțuindu-se o furtună, auzi trăsnetul căzând deasupra, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
spun că sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]