1,401 matches
-
țării cu duioșia și dorul neamului nostru, dar le-am cântat mărturisirea noastră de credință și au plecat foarte decepționați. Închisoarea, prilej de mântuire sau de cădere Închisoarea îți creează condiții aparte. Celula devine chilie de rugăciune, hrana, prilej de asceză, izolarea, lepădarea de bunurile și bucuriile vieții, prilej de trăire în sărăcie, curăție și feciorie. Necunoscutul, prilej de încredințare în purtarea de grijă și în voia lui Dumnezeu. Ascultarea cere un superior (duhovnic) căruia să i te supui și Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celorlalți (vezi Jurământul legionarilor și al gradelor legionare). Cultura creștină se spunea că este o formă de încântare a celor ce trăiesc în huzur, desprinși de suferința maselor, dar nu cunoșteau roadele educației prin artă și transfigurării ființei umane prin asceză și contemplație. Pentru că legionarii nu se prăbușeau din atitudinea lor de constanță în rezistența împotriva reeducării, s-a recurs la ultima armă a perfidiei, atacul la persoană, la demolarea „idolilor”. Dar șefii și conducătorii legionari n-au ocupat în sufletele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
parcursă, cât la schimbarea perspectivei asupra drumului căutat în cultură. Primul jurnal (scris între 21 martie 1978 și iulie 1981 din ipostaza de discipol al lui Constantin Noica) avansează „un model paideic în cultura umanistă”, ipoteza ascensiunii spirituale prin exercițiul ascezei filosofice. Finalul acestei narațiuni paideice - singulară în cultura română - echivalează cu rezolvarea în cheie deceptivă a discipolatului: L. schițează aici gesturile unei despărțiri simbolice de Noica, înghețată totuși, convenabil, la stadiul de preliminarii, de incertitudine tensionată. Un ecou al acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
Întoarcerea din rai și Huliganii, romanele lui Mircea Eliade, pusă acum în concepte. „Istorismul prin resemnare” reprezintă un fel de boicot al istoriei, un refuz de a folosi valorile spiritului ca mijloace de parvenire politică, în cele din urmă o „asceză a vieții sociale”. Dacă aceasta este atitudinea ideală a intelectualului, nu mai pare posibilă „fapta”. E curios că, vorbind de „experiență”, „autenticitate”, „adevăr”, „pesimism eroic”, „fundamentarea unui stat cultural”, unii tineri moraliști din anii ’30 recomandă o atitudine ambiguă față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
un elogiu ardent iubirii divine, dezvăluind, unele, o mistică a luminii (Racla de lumină, Iubire, împărăteasă, Balada nunții, Taină, Rouă etc.) Ultimele versuri ale lui T., emoționante, se ating de realitatea, din ce în ce mai apropiată, a morții, trădând, pe de-o parte, asceza, pe de altă parte combustia interioară, dorința de a nu pierde comuniunea de iubire cu divinitatea: „asemenea apei/ odihna/ asemenea nopții/ mai sus, mai adânc// fața ta pâlpâie în ochii mei/ și nu o văd/ pe buzele mele sunt cuvinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând din prim-planul hărților întocmite de panoramele critice, se numără printre cei mai originali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
și orice înălțime cerească”. Au avut loc și botezuri ale unor copii născuți în închisoare de către deținute ce fuseseră arestate pe perioada sarcinii. 1.3.3. Postul și rugăciunea Ceea ce s-a întâmplat în temnițe a fost aplicare practică a ascezei creștine și anume împletirea postului cu rugăciunea. Înălțimea duhovnicească la care au ajuns mulți dintre martiri și mărturisitori ne arată o dată în plus, și asta în perioada contemporană, că învățăturile creștine propovăduite încă din perioada apostolică sunt mereu actuale. Sigur
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Maica Domnului le-au fost mângâiere, nădejde și întărire. Poezia scrisă în închisori este mai ales rugăciune”. O explicație despre ceea ce s-a întâmplat ne dă doamna Aspazia Oțel Petrescu: „În toiul urii dezlănțuite, noi am luptat să ne disciplinăm asceza impusă și să oprim efectele de imbecilizare, prin metodele noastre de rezistență. Am înțeles că slujirea unui ideal sfânt se face prin jertfă, iar jertfa este voluntară și se face prin iubire. Cea mai apropiată formă de iubire și la îndemâna
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
material și aplecați cu toată energia spre sensibil și imediat, ideea sfințeniei și a performanței în domeniul ascetic e redefinită în raport cu acest viciu de fond. Așa se face că scopurile cele mai înalte ale monahismului apar imaginate în expresiile grotescului. Asceza radicală e cultivare deliberată a murdăriei (D. Micu), iar adâncirea în lumea spiritului, pentru că trebuie arătată, nu poate îmbrăca decât expresiile burlescului. Memorabile sunt paginile grotești dedicate protosinghelului Macarie sau protosinghelului Visarion, caracterizat scurt și nemilos: Nu-i plăcea să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
onoarea eromenos-ului, iar relația de iubire devine relație cu adevărul. Aristofan este, din nou, pus la colț: „nu jumătatea sa o caută individul în celălalt, ci adevărul cu care ființa sa e înrudită”. Ca artă gândită a iubirii, erotica e asceză și acces comun la adevăr. Căci acolo unde doi sau trei se vor fi adunat în numele adevărului, acolo va fi și adevărul cu ei. Am făcut aici o parafrază după Matei 18, 20, tocmai pentru că înaintea pericopei amintite aflăm pilda
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
binele și veracitatea, și nu plăcerea estetică. „Platon condamnă arta în măsura în care ea este incapabilă să atingă adevărul sau, și mai grav, ne îndepărtează de adevăr. Dacă vrem să ajungem la adevărata imagine a divinului, nu trebuie aleasă această cale, ci asceza corpului, a sufletului și a inteligenței.” Revine aici acea asemănare pe care Platon o vede între pictor și sofist. Ambii sunt producători de idoli înșelători. În sens originar eidolon însemna „fantomă a mortului din Hades”) Pictorul, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
textul lui Vaclav Belohradsky „Sur le sujet dissident”, publicat în Le Messager Européen, nr. 4/1990, Ed. Gallimard. Cf. Michel Foucault, Istoria sexualității, Ed. de Vest, Timișoara, 1995, p. 272. Erotica filosofică substituie curtării și onoarei problematica adevărului și a ascezei. Cf. Banchetul, 183d-e și Phaidros, 231a-233a. Cf. Banchetul, 192a. Explicarea pasiunii amorului: jumătatea masculină rezultată din tăierea androginului iubește femeia; jumătatea feminină iubește bărbatul. Cele care-au rezultat din tăierea femeii nu dau nici o atenție bărbaților, iar cei care provin
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate judeca, cu care nu e în raport direct, ci de mijlocire, de traducere a semnelor astrale. De aceea el este situat într-un "interval"(dintre lumi), "dincolo de Bine și dincolo de Rău" (Nietzsche) în care se poate menține prin "rugăciuni asceze". În acest caz, stânca/muntele, ca promontoriu greu accesibil oamenilor de rând are și atribute de epicentru al puterilor divine unde G. Bachelard plasează "contemplarea monarhică", dar putem vorbi și de legătura cu transcendentul: "ochiul sau privirea sunt întotdeauna legate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește carărușile găsite A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun." E o privire pe care magul și-a dobândit-o prin asceză, un alt fel de a vedea lumea, o privire măsură cu care gândește/socoate lumea în raport cu cerul. Trebuie să-1 așezăm în acest "mare ochi" pe însuși poetul "conștiință integrală a lumii" (A. Machado), așa cum se conștientizează adeseori Eminescu: "să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Universul s-opintește. Omul e-o-ntrebare? Fiecare om e-o-ntrebare pusă din nou spiritului Universului" (ms. 2262, f. 42). Să reținem însă: avem doar urcușul pe munte, până la mag. După întâlnirile iluminatoare avem doar imaginea retragerii magului "în asceze gândind la Dumnezeu", în tăcerea și mușchiul pietrei care-l acoperă. Nu există drumul întoarcerii la M. Eminescu finalurile sunt tăiate razant: Luceafărul nu mai coboară la fata de împărat după întâlnirea cu Hyperion. Cuvintele lui din final sunt un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tumul, dom, turn, clopotniță, boltă, schele, arcuri.11 Toate aceste geometrii sacre sunt verigi ale ciclului etern, "sigilii" ale faptei umane. Ridicarea lor, conviețuirea lângă ele, meditația, conferă după același Călinescu personajelor (regi, magi) "propria forță și slăbiciune, titanismul și asceza, damnarea și harul creației": cetate: "Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
literă, orice carte își așteaptă "magul", "înțeleptul" să o tălmăcească. Inițierea este sinonimă cu credința. De aici galeria de sihaștri care ocrotesc mersul lumii socotind, cu aspră măsură, faptele ei și păstrându-se și ei înșiși în puritate ("în rugăciuni asceze"), dar și veghind idealul unei patrii mitice (Dacia), condusă după legile inițierii în tainele universului. Astfel este văzut regele dac Decebal (erou principal al mai multor cicluri Decebal, dramă; Legenda Daciei 31). El nu are nimic din aura titaniană a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, dar, spre deosebire de Eminescu, societatea aceasta este analizată în toate instituțiile ei. Opera scriitorului e o arhivă a unui popor primitiv ireal: dragoste, moarte, viață agrară, viață pastorală, război și asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligență de mare creator, scriitorul a fugit de document, ridicându-se la o idee generală. Dacă Sadoveanu n-a creat oameni, a creat însă un popor de o barbarie absolută, pus într-un decor sublim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pare să Își fi atins, În epoca respectivă, obiectivele de asanare morală pe care și le-a propus. Dimpotrivă, de-a lungul Întregului interval de timp avut aici În vedere, numeroase mărturii scrise, care s-au păstrat În arhive, zugrăvesc asceza afișată la Blaj ca pe o mască filistină, În spatele căreia se ascundea un climat de profundă imoralitate. Desigur - orice istoric o știe - mărturiile respective Își au limitele lor, pot adeseori să exagereze sau să disimuleze, camuflând partizanate și subiectivități. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
promatrimonială țărănească, fundamentată pe o justificare creștină, Își asociază acum și o motivație ideologică modernă, de inspirație laică. Un alt absolvent blăjean din acești ani, Ioan Rusu XE "Rusu" , mărturisea și el, În versurile din anii studenției, dorința Îndepărtării de la asceza studiilor și propensiunea spre un ideal matrimonial sau cel puțin afectiv: Cărți iubite și științe, Mai mult nu-s harnic de voi, Văd că-i peste-a mea putință Să slujesc singur la doi. Avut-ați a voastră parte Pân-
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vălului în islam ................................................. 111 IX.8. Statutul social al femeii în islam ..................................................... ..... 112 IX.9. Căsătoria, divorțul și educația copiilor în islam ................................... 113 Capitolul X. Hinduismul ..................................................... ..................................... 117 X.1. Hinduismul. Aspecte generale ..................................................... ......... 117 X.2. Cosmogoniile indiene ..................................................... ...................... 118 X.3. Asceză și căi soteriologice în hinduism ............................................... 119 X.4. Texte de bază ale hinduismului ..................................................... ....... 120 X.5. Zeii religiei hinduse ..................................................... ......................... 121 X.6. Castele în societatea hindusă ..................................................... .......... 124 X.7. Practici religioase în familia hindusă ................................................... 126 X.8. Avortul ..................................................... ............................................. 127 Capitolul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
capitalismului. Are în atenție nu atât actul religios, cât mai ales condițiile sale istorice și sociale. Totodată, Weber încearcă să înțeleagă cum o mentalitate economică (capitalistă) poate fi condiționată de gândirea și practica protestante. Răspunsul dat este următorul: printr-o asceză intramundană și prin interpretarea muncii ca o vocație, iar a rezultatelor ei, ca un semn al elecțiunii divine. Ideea este unică în protestantismul ascetic european. Totuși, susține Weber, anumite practici orientate spre câștig au existat în multe religii, inclusiv în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
vindecării. un element comun celor șapte taine creștine este, printre altele, practicarea postului în diferite ipostaze conștient asumate de către credincios. V.3. Postul în creștinism și în alte religii În toate marile religii ale lumii, postul este un ritual de asceză spirituală și fiziologică, având un scop multiplu: purificarea, comemorarea unei divinități, intrarea în comuniune cu ea, provocarea extazului. A se observa așadar faptul că igiena trupului și relaxarea stomacului sunt elemente secundare ale postului. Esențiale sunt componentele sale spirituale: reculegerea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Adică Purușa era, totodată, victimă sacrificială și divinitate a sacrificiului; c) creația plecând de la o unitate- totalitate care era deopotrivă ființă și nonființă. „Nu era decât principiul nediferențiat «unu» (neutru).” respira fără suflare, mișcat din sine însuși. căldura provocată de asceză, tapas, a dat naștere „unu”-lui potențial sau embrionului „învăluit de vid” (ape primordiale). Din acest germene se va dezvolta Dorința, sămânța dintâi a conștiinței. Creația fenomenală rămâne o enigmă. Zeii s-au născut după, deci nu sunt autorii creației
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pe Dragonul primordial slujește drept model unor acțiuni atât de deosebite cum sunt zidirea unei case, ori un duel oratoric.” Plecând de la aceste scenarii cosmogonice vechi hinduse, putem înțelege mult mai bine soteriologia și ritualurile sociale din hinduism. X.3. Asceză și căi soteriologice în hinduism Tapas este termenul folosit de hinduși pentru a desemna „căldura mistică”, „asceza”. Rădăcina tap se traduce prin „a se încălzi” sau „a fierbe”. Fenomenul este universal. Încălzirea practicată prin diverse tehnici psihofiziologice și printr-o
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]