4,476 matches
-
îi spuse vasalului de la vâsla bărcii lui Muneharu. Bordajele celor două vase se atinseră ușor. Apoi, Mosuke spuse, pe un ton demn: — Am un mesaj de la Seniorul Hideyoshi. Pacea ar fi fost imposibilă, fără consimțământul dumneavoastră în această problemă. Îndelungatul asediu trebuie să vă fi obosit, iar Seniorul Hideyoshi ar dori să acceptați această ofrandă ca pe un mic simbol al sentimentelor lui. Nu trebuie să vă îngrijorați dacă soarele urcă prea sus pe cer. Vă rog să vă luați tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu Akechi. Dar, conform unui zvon pe care l-am auzit pe drum, o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei din Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui asediu, așa că, în caz de urgență, plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dată când se uita la el. — Când de dincolo de lac și din cetate se bate toba sunteți gata de atac. Sper că ne veți face onoarea de a-l poziționa pe fiul meu în avangardă, începu Fujitaka. — Te referi la asediul Castelului Nagahama? replică Hideyoshi; părea să vorbească pe lângă subiect, dar apoi răspunse cu un alt glas. Atacăm atât de pe uscat, cât și de pe mare. Dar, adevăratul centru de atac e în interiorul castelului, nu în afară. Sunt convins că vasalii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie uciși toți ostaticii din familia Seniorului Nobutaka, ceea ce arată cu câtă hotărâre s-a repezit ticălosul spre Gifu. Și nu e numai atât. Ieri, avangarda lui a încendiat mai multe locuri și a început să se pregătească pentru asediul Castelului Gifu. „Ziua pe care o așteptam se apropie,“ își spuse Katsuie, lingându-și buzele. Genba era de aceeași părere. Aceleași gânduri îl munceau și pe el, chiar mai fierbinte. Se ivise o ocazie - o ocazie fără pereche. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avusese doar două țiitoare, dar, după ce se mutaseră în Castelul Osaka, până să se dezmeticească ea, Hideyoshi avea una și în fortăreața a doua și alta în a treia. Era greu de crezut, dar Hideyoshi, la înapoierea sa triumfală din asediul de la miazănoapte, le adusese pe cele trei fiice orfane ale lui Asai Nagamasa și le creștea, cu drag, în fortăreața a doua. Pe doamnele care o serveau pe Nene - adevărata soție a lui Hideyoshi, la urma urmei - le îndurera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Ucrainei”<footnote Nicolae Costin, op. cit., p. 12 footnote>. Prestigiul lui Duca Vodă îi permite să mijlocească negocierile dintre ruși și turci, finalizate prin pacea de la Redzin, la 11 februarie 1681. În prealabil, ,,oastea moldoveană condusă de Jora participă la asediul și cucerirea Cehrinului, în 1679”<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 112 footnote>. Dar cea mai însemnată acțiune militară în care sunt implicați moldovenii lui Duca rămâne asediul Vienei, în 1683, la care Duca este obligat să participe personal. El
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
11 februarie 1681. În prealabil, ,,oastea moldoveană condusă de Jora participă la asediul și cucerirea Cehrinului, în 1679”<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 112 footnote>. Dar cea mai însemnată acțiune militară în care sunt implicați moldovenii lui Duca rămâne asediul Vienei, în 1683, la care Duca este obligat să participe personal. El aduce în oastea sa și câțeva pâlcuri de cazaci, precum și un mare număr de mercenari. ,,Cu această oaste puternică, Duca părăsește Iașii la 20 aprilie 1683”<footnote Ion
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
căzut la rândul lor în robie”<footnote Ion Nistor, op. cit., p. 134 footnote>. Expediția a fost în sfârșit învinsă de armata turco-tătară, care se retrăgea de la Viena, în două ciocniri, la Tabac și la Reni. Duca Vodă se întorcea de la asediul Vienei în Moldova prin Ardeal, dar cum în jurul său rămăsese prea puțină oaste, s-a retras la Focșani, cu gândul de a-i cere ajutor lui Șerban Cantacuzino. ,,La Domnești, lângă Focșani el este capturat la 4 ianuarie 1684 de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
înainte ca Gheorghe Duca să ridice aici mănăstirea cu acest nume. ,, Cert este că mai târziu acesta a devenit o adevărată acropole a Iașilor”<footnote Idem, Istoria Românilor,vol. V, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. footnote>, unde voievozii au rezistat asediilor și nu de puține ori și-au salvat viața. Într-adevăr, dealul Cetățuiei ocupă o poziție dominantă în raport cu orașul, fiind lesne de apărat și totuși accesibil în același timp. La aceste lucruri s-a gândit Gheorghe Duca atunci când s-a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să le plătească în moneda cerută de bistrițeni”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 22 footnote>. O certitudine că lucrările de fortificație nu erau gata în 1670 este răscoala lui Hâncu și a lui Durac. „Duca vodă nu a putut suporta asediul la Curtea domnească și a purces în jos spre iazul Bahluiului, lăsând Iașii în stăpânirea Hânceștilor și refugiindu-se în cele din urmă peste Dunăre, unde și-a refăcut oastea sub comanda lui Alexandru Buhuș”<footnote Ion Neculce, Letopisețul Țării
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la un pas să se ia la bătaie din cauză că nu cădeau de acord de câte ori trebuie să te întâlnești cu partenerul și de câte ori să bați în retragere înainte să cedezi. Se pare că unul din ei confundase „Zidurile din Limerick“ cu „Asediul Ennis“-ului, așa cum se întâmplă de obicei... 5tc "5" Ideea de a mă culca cu Luke sau cu oricare din prietenii lui era de-a dreptul caraghioasă. Ba chiar de neimaginat. Dar ce știam eu pe atunci... Seara cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noii veniți. După ce Dawn bătuse la toate ușile închise ale birourilor, fiecare editor ascuns în spatele lor a scos capul pe ușă cu timiditate, mi-a strâns mâna, apoi s-a pitit înapoi în birou, de parc-ar fi fost sub asediu armat. Spre deosebire de colegii de la P și P, care stăteau la taclale pe holuri, personalul de la Grant Books părea să stea pitulat în birou pe parcursul întregii zile de lucru, ieșind afară numai după mâncare, apă și ca să meargă la toaletă. Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vreau să spun, când au... Dar Franco, dar Salazar? Mussolini, știu, primăvara, a fost primăvara, nu-i așa? Iar Führer-ul tot așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul feței de masă. Femeia se ridicase, cu coșul de pâine în mână. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare. Nu vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă. Curând, curând. Povestea de ieri va deveni povestea de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat, va găsi puterea. Mai ingenios, mai stăruitor, mai dement, va găsi puterea... Doamnă dragă, duduiță, coniță scumpă, să vedeți ce mi s-a întâmplat ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să își disprețuiască fiica vitregă pe parcursul marilor bătălii din acele zile de început. Tom nu i-a spus niciodată Aurorei, dar știa că, în adâncul sufletului, Zorn o considera vinovată pentru moartea mamei lor. Ea o supusese pe June unui asediu prelungit de necazuri și disperări, și unica răsplată pentru toate aceste suferințe fusese neașteptatul dar de a i se permite să își crească nepoata abia născută. Apoi și acest lucru îi fusese răpit, iar Zorn era convins că durerea despărțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jos în living. Dacă aveam ceva de învățat din acest contact cu mortalitatea, era că viața mea, în cel mai limitat sens al cuvântului, nu mai era a mea. Nu trebuia decât să îmi amintesc durerea care mă sfâșiase pe timpul asediului aceluia teribil ca să înțeleg că fiecare gură de aer care îmi umplea plămânii era un dar al acelorași zei capricioși, că, de acum înainte, fiecare bătaie de inimă îmi era îngăduită printr-un arbitrar gest de îndurare. Pe la zece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
maestru a lui Matei, Atac organizat pe flancuri diferite, de data asta Matei joacè cu albele, albul accelerând viteza, nebunul din f1 sè punè stèpânire pe diagonală b1-h7 și sè dirijeze ofensiva, declarând în mutarea 20, cu turnul la f6, asediul regelui negru care va fi încercuit și atacat pânè la capitulare, dezastrul devenind vizibil în mutarea 24, cu damă la e5, cănd încercuirea regelui e completè, în mutarea 26, ca sè-și salveze soarta, regele negru sacrificè damă mutând f7, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
al lui Traian Manu, academician, directorul Institutului de Cercetări Biologice al Academiei. 7. Victor Georgescu, văr cu Traian Manu. 8. Ralf Döring, tatăl Christei Manu, doctor În drept, avocat, dispărut În război. 9. Walter Döring, fratele Christei Manu, mort În timpul asediului Berlinului, În 1945. 10. Klara Döring, sora mai mare a Christei Manu, logodnica lui Hermann. 11. Giulia Mazzoni, studenta favorită a lui Traian Manu. 12. Antonio, soțul Giuliei, asistentul lui Traian Manu. 13. Niculaie Ispas, colonel SIE. 14. Vasile Gherghina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și că la voi apa proaspătă curge prin canale aflate sub pământ. Dacă Încercați să vă opuneți, canalele voastre se vor găsi În curând sub cerul liber, iar bărbații voștri se vor afla sub pământ“. Lăudăroșenii frecvente la ceas de asediu. Demnitarii din Nishapur se grăbesc, totuși, să capituleze, contra promisiunii ca locuitorilor să le fie lăsată viața, ca bunurile, casele, livezile și canalele lor să fie cruțate. Dar cât valorează făgăduielile unui Învingător? De Îndată ce trupele au intrat În oraș, Ceagrî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
caută, deci, un prilej de a-l Înfrunta față-n față, armată contra armată. Samarkandul e un teren nesperat. În primăvara anului 1089, o armată de două sute de mii de oameni se află În marș, cu elefanți și mașini de asediu. Puțin contează intrigile și minciunile care au stat la originea organizării ei, va Împlini ceea ce trebuie să Împlinească orice armată. Începe prin a cuceri Buhara, fără a Întâmpina cea mai mică rezistență, apoi se Îndreaptă spre Samarkand. Sosit la porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acestuia din urmă, Barkyaruk, În vârstă de unsprezece ani, Îi declară sprijinul lor. Îl Înconjoară, Îl sfătuiesc și Îl conduc În luptă. Primele confruntări se Întorc În avantajul lor, sultana trebuie să se retragă la Isfahan, care este imediat supus asediului. Dar Terken nu e femeia care să se dea bătută; ca să se apere, e capabilă de viclenii care vor rămâne celebre. Ea le scrie, de exemplu, câtorva guvernatori de provincii niște scrisori Întocmite astfel: „Sunt văduvă, am În grijă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vei despresura Isfahanul, vei intra aici ca un biruitor, Îți voi fi soață, toată puterea se va afla În mâinile tale”. Argumentul ține, emirii vin În graba mare, din Azerbaidjan, ca și din Siria și, dacă nu reușesc să ridice asediul capitalei, Îi Înlesnesc sultanei luni În șir de răgaz. Terken reia legătura și cu Hasan Sabbah. „Nu-ți făgăduisem oare capul lui Nizam al-Mulk? Ți l-am pus pe tavă. Astăzi Îți ofer Isfahanul, capitala imperiului. Știu că oamenii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
două coline. Dar fortificațiile nu i-au fost de ajuns lui Hasan. Chiar dacă asaltul era cu neputință, asediatorii ar fi putut să-i vină de hac fortăreței sale prin foame și sete. Așa se termină cea mai mare parte a asediilor. Și, În această privință, Alamut-ul este deosebit de vulnerabil, neavând decât slabe resurse de apă potabilă. Marele Maestru a găsit, așadar, modul de a para. În loc să-și extragă apa din râurile Învecinate, a săpat În munte o impresionantă rețea de cisterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-avea să fie pentru trupele noastre decât o plimbare până la Berlin».” Tata ar fi vrut să-l contrazică. Chiar dacă nu știa nimic despre forța comparată a francezilor și prusacilor, participase de curând la Războiul de Secesiune, fusese rănit la asediul orașului Atlanta. „Puteam să depun mărturie că nici un război nu este o plimbare, istorisea el. Numai că națiunile sunt atât de uituce, praful de pușcă e atât de Îmbătător, Încât m-am ferit să intru În polemică. Nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]