3,212 matches
-
mamaie?, se lumină doamna îmbrăcată cu haine elegante. Se întoarse către bărbatul înalt care o însoțea și-i spuse: - Costel, mai scoate, dragă, încă două pachete, să-i dăm femeii! Sofica se simți jenată și-și îndreptă privirea albastră în asfalt. - Mulțumesc, dar nu trebuie..., încercă ea să riposteze. - Stai liniștită, mamaie! Nu-i problemă. Că doar de asta am venit aici, să dăm de pomană... Să fie de sufletul fratelui meu, Mihai! Că tare a mai fost un om bun
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt, aterizând ca un covrig dincolo de zebră. O clipă timpul se opri în loc și o liniște dură se așternu pe bulevard. Câteva mașini din spate încetiniră și cineva începu să țipe. Un bărbat scoase repede telefonul mobil și formă 112. Circulația
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TOAMNA... Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. • Toamna... ciorile creionează
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
soarelui.• Cheia succesuluiBijuterie purtată în decolteu adâncde timp și lună,cu tine împart clipeleunui anotimp răsfiratîn fir gros din păr,tras din soare...... VII. TOAMNA..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. Toamna... ciorile creionează
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină arămie, timpul rămâne în urmă. Pleoapele ridicate-n nori în sunet de clopoțel arcuri pe retină pun. Citește mai mult Toamna...în asfaltul răcit binese aud tocuri.În pantofi de lac, negriiflecurile cântă rapsodiiîn re-major și re-minor.Vântul frunza-n foșneto adie și părul mi-l despică.Pământul ca un magnetatrage covor multicolor de frunze.• Toamna...ciorile creionează cerulîn puncte negre.Sinistru se
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VAPOR NAUFRAGIAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Din trupul trist o piatră se sparge pe asfalt, iluzie în destrămare și a mai rămas un vis, o stare din trupul trist se scaldă praf pe mare. Barca se pierde, corăbierii trudesc peste întinderea de sticlă din trupul trist o undă se mișcă văpaia văpăilor e tristă ca
VAPOR NAUFRAGIAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362980_a_364309]
-
cât de repede se sparg oglinzile când le apuci mai bine de colțuri le strângi centrul cu două degete sau cu două palme le scapi le lași să se răsfire sub pașii tăi le asculți scârțâitul tocul îl răsucești umpli asfaltul de praf de sticlă argint înnegrit și taberi pe propria-ți imagine dintr-un ciob cel mai mic mai colorat de răsăritul sau apusul soarelui în piață nimeni la fântâna arteziană nimeni nimeni în jurul tău și totuși de unde atâta tăcere
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
în ele cu voluptate, până aproape de identificare. Aceasta este Melania Cuc, jucându-se iscusit de-a cuvintele în fermecătoarele ei tablete-șotron. Fiecare săritură-ntr-un picior, o nouă ocazie de a descoperi viața întruchipată-ntr-un om uriaș, desenat pe asfalt, cu cretă albă. Care copil n-a jucat șotronul? E un joc de mișcare, de echilibru, de atitudine, vioi, dezinvolt. Poți să-l joci singur sau în grup. În orice caz, tabletele-poeme oferite de Melania Cuc în „Mersul pe apă
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
visul, tăindu-i elanul. Simte că poate și are energie și pentru altă rundă, dar gongul nu vrea să sune!... Hălcile de carne l-au interzis. Dar spiritul său de luptător încă mai caută spre suprafață precum firul ierbii străpungând asfaltul, iar privirea sa calmă și chipul blajin rămân neschimbate precum cele ale unui samurai. O viață trăită ca-ntr-un ring de box, cu victorii, dar și cu lovituri grele, poate prea grele, dar mentalitatea de luptător l-a întărit
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
rulează rar, la mare distanță, în sens unic. Dar nu e clar: înainte sau înapoi? De-o parte și de alta a străzii sunt parcate alte mașini, care, fierbinți, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, și care stă să-și răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un spațiu absurd
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
pocnit. Prima lovitură cu farul drept al mașinii în șoldul meu stâng, a fost atât de puternică, încât m-a proiectat pe capotă, unde am dat cu capul de parbrizul care s-a crăpat. De pe parbriz m-am rostogolit pe asfalt strivindu-mi cotul drept. Îmi imaginez un film de groază pentru ei când le-am apărut pe capotă. Au chemat salvarea... Când m-am trezit eram pe targă în „salvarea” pompierilor din Tinca în vreme ce un bărbat mă întreba dacă mă
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-auînjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă oîndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
bucium și laur între Dunăre și Marea Neagră. Nu știu cum să fac! Nu știu cum să-ți spun! Pașii mei de nicăieri vin. Crede-mă nu am soare carpatin și ceața din grădină! (Paris, 19 iulie 2009) Cad ploi Cad-ntruna ploi plescăie-n asfalt sonorități prelungi, zăpezile de pe la noi, mi-au rămas doar fenomene mirajul uliței din sat, îmi saltă dorul în poeme. Jăratecul din vatră, unde făceam grăunțe copate, mi-a rămas un rai de șoapte, când plină de mister, luna mă privea
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
de mari ar fi supărările, oricât de chinuitoare ar fi gândurile sau de grele poverile sufletului, când părăsim orașul și intrăm în sânul larg și măreț al naturii, simțim o ușurare, parcă o mână nevăzută ne ridică greutatea adusă de asfaltul încins, de furnicarul urban, de parcurile cu copacii și iarba uscate, și parcă niște brațe ne cuprind într-o dulce dezmierdare. „Rămas bun, casă tristă și de-ntuneric plină, De neagra ta-nchisoare mi-e groază și mi-e silă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
privesc din arinii ce-și aruncă umbrele de pe margine. Duminică frumoasă de primăvară timpurie. Românii satului își încarcă de energie trupurile vânjoase de munteni. Oare ce-or fi făcând cei de la oraș, închiși în „cutiile lor de chibrituri”, răbdând duhoarea asfaltului încins? Aici, la Domnești, în zi de sărbătoare, zărești, pe ici-colo, grupuri de bilari și țapinari, stând la taifas și punând la cale începerea sezonului de plutărit pe râul Doamnei Clara. Oameni vânjoși, ai căror mușchi se văd proeminenți prin
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
cu care eram serviți noi la vilă! Orașul stațiune Băile Herculane este străbătut de apele râului Cerna. Râu domol pe timp secetos dar învolburat atunci când timpul este ploios. Podurile peste râul Cerna sunt lăsate și ele să se autodistrugă, căci asfaltul ce ar trebui să le acopere e plin de gropi, grilajele din fontă turnată se pare sunt cu vopseaua coșcovită, iar capetele de pod care aveau vreodată niște statuete acum au numai soclurile goale unde le mai au și aceste
PLIMBĂRI PRIN BĂILE HERCULANE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360829_a_362158]
-
era al nostru, al satului, al tuturor. Când boala îl lega la pat, satului îi lipsea ceva, o rotiță nu funcționa. Și ce mult s-a bucurat acest truditor al satului când gropile și bolovanii străzii au fost acoperite cu asfalt în 1968. Putea să manevreze altfel roaba sa, înlocuind roata din fier cu spițe cu o roată pe care un binevoitor a aplicat un cerc din cauciuc masiv. Se mândrea cu obiectul muncii lui, îl îngrijea, ungea rulmenții, spăla bena
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
cețoasă și se lăsase un frig prea pătrunzător pentru un sfârșit de octombrie. În dosul casei îl izbise un miros de pământ reavăn. Grădinarul îi îngropase pesemne în după-amiaza aceea trandafirii. Bulevardul era pustiu și apăsase puternic pe accelerator, în pofida asfaltului umed. O vagă remușcare pentru întârziere îi dădea ghes să se grăbească. În memorie îi rămăseseră stăruitoare acordurile de început ale Recviemuluide Mozart. Ce bine și le aducea aminte! Ce muzică magnifică! Începuse să o îngâne abia auzit, apoi să
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
meritată. Și-au propus pentru a doua zi vizitarea stațiunii și renunțarea la ideea de a mai urca la cabana Susai. Se simțeau incapabili pentru a mai face și acest efort, așa că se mulțumeau doar cu o drumeție orizontală pe asfalt, până la cabana Trei brazi. Cum eliberaseră căsuțele definitiv, fiecare având întregul bagaj în rucsacurile din spate, puteau să dispună de timpul lor cum doreau, numai să nu uite să fie la ora potrivită în gară pentru procurarea biletelor de întoarcere
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
era al nostru, al satului, al tuturor. Când boala îl lega la pat, satului îi lipsea ceva, o rotiță nu funcționa. Și ce mult s-a bucurat acest truditor al satului când gropile și bolovanii străzii au fost acoperite cu asfalt în 1968. Putea să manevreze altfel roaba sa, înlocuind roata din fier cu spițe cu o roată pe care un binevoitor a aplicat un cerc din cauciuc masiv. Se mândrea cu obiectul muncii lui, îl îngrijea, ungea rulmenții, spăla bena
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
ca niște ciuperci. Ferestrele și ușile parcă se resorb, casele seamănă cu niște crustacei uriași, înveliți în foițe transparente. Îmi frământ degetele strânse de două inele de argint, mă ridic și trec prin geamul hialin. Sandalele mi se afundă în asfaltul de aluat, în timp ce mă apropii de școala primară. Îmi reprim amețeala și frica și întind mâna spre zidul pufos. Nu e nici un zid. E ceva catifelat și viu, împânzit de capilare subțiri, ca un labirint. Privesc înăuntru. Ceea ce mi se
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
2016 Toate Articolele Autorului Eram ușor amețit de-un Cotnari care-mi hălăduia gândul prin Iașii studenției mele, dar nu mai pluteam ca altădată, când râdeam de mine, căci atunci îmi dădeam seama că fugeam pe stradă, fără motiv, iar asfaltul de vizavi de biserica Trei Ierarhi, mă ducea încolo, dar mai ales încoace, reflectând și el căldura soarelui puternic, de vară încinsă. Râdeam atunci de ridicolul alergător de cursă-absurdă ce eram și nu mă puteam opri, din cauza Cotnarului adus de la
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
vrăbiile guguștiuci de duminică pregătesc masa dimineților orbilor cu firimituri de pâine reîntoarsă la starea de grâu verde cu sărutul soarelui în pumnul mărunt copilul cu irisul alb cântă sculptorul aruncă dalta departe o prinde Dumnezeu cartea se scrie singură asfaltul încinge cerul și gerul și ceața răsuflă printre crucile de gheață atâția pași Doamne printre orbi se întâmplă urcă gândul bate la ușa bisericii dintr-o sâmbătă într-o duminică a orbului fără glas tăcerea cântă Liturghia sufletelor continuă bucurie
OCHI ALB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363117_a_364446]
-
mică distanță, întâlnești sediul administrației locale, iar apoi biserica ortodoxă, cu două turnuri. Puțin mai departe - pe partea dreaptă - ascunsă privirilor de gospodăriile care mărginesc șoseaua, se înalță silueta înegrită de vreme a unei mici bisericuțe de lemn. Panglica de asfalt își continua drumul către est, șerpuind printre casele arătoase care o însoțesc până la podul de fier de la limita localității. Înainte vreme, podul era principala cale de acces rutier spre Gherla-Dej. Azi este aproape părasit. Puținii trecători care îl mai folosesc
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
încâtam văzut moartea trebăluindprecum o bunicuța care întinde aluatul.nnnn... VI. ATUNCI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015. În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]