3,613 matches
-
eroilor mitului (figurile uraniene, zeii solari, divinitățile lunare, divinitățile acvatice, figurile telurice și chtoniene, divinitățile vegetației) și o alta În jurul unor „principii” fundamentale: spațiul sacru și timpul sacru. Alte studii clasifică miturile după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale populațiilor nordice, mituri africane etc. În sfârșit, ipostazierea unor conținuturi drept „teme” specifice mitului a condus și la o seamă de diferențieri interne, În funcție de subiectul povestit. Astfel, miturile cosmogonice se referă la facerea universului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
po, cel mai mic lucru, se afla un lucru și mai mic, iar acest lucru era viața. Iar viața aceasta s-a dezvoltat Într-o mișcare volburoasă.” (I.-P. Laleye, 1996) Dacă privim cu atenție aceste versiuni, observăm că cele asiatice și cele africane se referă strict la un act cosmogonic: ele descriu modul În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exod în sudul Dunării, în Moesia, se îndreptau spre Italia, în 488, unde au constituit un regat propriu. Plecarea neașteptată a ostrogoților ar putea fi rezultatul apariției la Dunărea de Jos, încă din 480, a protobulgarilor, în fruntea unor neamuri asiatice, sub împăratul bizantin Zenon (474-491).27 Revirimentul în Sciția Mică, ca și în întreg Imperiul, s-a produs în vremea lui Anastasius (491-518). Bun administrator și gestionar al finanțelor statului, el scoate Bizanțul din marasmul în care căzuse, încât la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
relatarea lui Sozomen. După o notiță din sinaxare, rămășițele acestor martiri au fost strânse de Gaatha, soția (regina ?) unei căpetenii gote, și fiica ei Dulcilla. Cu ajutorul unui creștin local Vellas, rămășițele (moaștele) lor au fost duse la Cizic, pe malul asiatic al Mării de Marmara, unde Dulcilla a rămas, iar Gaatha și Vellas au revenit în Muntenia, fiind uciși cu pietre. În afara celor menționații, sinaxarele fac referire și la alți martiri supuși persecuției de Athanarich. Amintim în primul rând pe Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în instituții, nici în limbă și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor în Europa (375-454) nu se constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de Jos. Năvălirile nomazilor din stepele asiatice prin sudul Rusiei spre pusta ungară erau un fenomen periodic. Așezările nomazilor (alogenilor) evitau regiunile muntoase și pădurile, dar preferau stepele pentru a putea desfășura uriașele herghelii de cai. Între 375, înfrângerea goților pe Siret (Întorsura Buzăului) și 527, revenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În satul stăpânit de huni trăia o populație ce vorbea limba hunică, gotică și "ausonică" (latina populară), adică limba autohtonilor. În ceea ce privește relațiile hunilor cu populația autohtonă, din nordul Dunării, trebuie să ținem seama de faptul că popoarele de păstori nomazi asiatici au nevoie de sare, esențială pentru creșterea turmelor, pe care o luau din salinele din Carpați, unde lucrau autohtonii de veacuri. După înfrângerea hunilor, în 454, în Dacia au pătruns gepizii, însă dominația lor (454-567) a fost mai mult nominală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
redă impresia generală a oamenilor vremii atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul, sabia și lancea, pledează pentru originea lor asiatică. Originea hunilor este în mod cert asiatică, ei făceau parte din semințiile nomade de păstori aflate în nordul provinciilor Chinei, pe care cronicile respective îi cunoșteau sub numele de Hiung-Nu, la sfârșitul secolului III a. H. Când puterea confederației hunice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul, sabia și lancea, pledează pentru originea lor asiatică. Originea hunilor este în mod cert asiatică, ei făceau parte din semințiile nomade de păstori aflate în nordul provinciilor Chinei, pe care cronicile respective îi cunoșteau sub numele de Hiung-Nu, la sfârșitul secolului III a. H. Când puterea confederației hunice este zdrobită de chinezi, la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ai gepizilor. La începutul secolului al VI-lea, cele două grupuri etnice germanice, gepizii și longobarzii, cooperează împotriva Imperiului. Dar, ulterior, rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat: pentru a-și asigura superioritatea militară, longobarzii s-au aliat cu avarii, popor nomad asiatic. Ca urmare a războiului izbucnit, gepizii sunt înfrânți, în 567, de coaliția celor două etnii, ce au ocupat întreg teritoriul stăpânit anterior gepizi, iar longobarzii au migrat în nordul Italiei. Avarii și-au instalat centrul puterii lor în Pannonia și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rolul lor. Avarii, învingătorii și urmașii gepizilor, sunt stăpâni în vestul Daciei, după 567, având centrul în Pannonia, între Dunăre și Tisa, unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un timp germanilor (gepizilor). Avarii sunt, de fapt, spune el, hunii cu altă dinastie, cu altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea d. H., o populație numită Shuan Shuan a preluat controlul asupra unor teritorii din Asia Centrală, între râurile Amu-Daria și Sâr-Daria. Limba vorbită de avari nu este cunoscută, fiind un dialect mongol sau o limbă turcică. Avarii erau un popor asiatic, nomad, de păstori războinici, asemănător cu hunii. După mijlocul secolului al VI-lea, stăpânirea avarilor din Asia Centrală a fost lichidată de populații turce, astfel că o parte a avarilor s-au îndreptat spre apus. Până în 558, aproximativ 20.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini neavari printre supușii lor s-a aflat o bazilică în Ungaria. Despre religia (credința) avarilor știm puține lucruri -practici șamanice specifice popoarelor nomade asiatice. Avarii își înhumau morții, călărețul era însoțit în mormânt de calul său și de piesele de harnașament. Avarii nu au venit în bazinul carpatic cu o civilizație gata formată, ci ea s-a cristalizat treptat din surse diferite. În componența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la începuturi (secolele V-VI), cei dinainte de creștinarea lor târzie (865), au suferit influența civilizației și culturii germane și latine. Deși sunt istorici (inclusiv români), care susțin că slavii au ajuns la Dunăre aduși de avari și alte populații nomade asiatice, este evident că ei s-au instalat în nordul Dunării, înainte de năvălirea avarilor (anul 567). Aceștia s-au instalat la apus de Dacia, în Panonia, între Tisa și Dunăre, fiind vecini cu slavii care ocupaseră anterior regiunea. Dar între cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Volga. Între vechii bulgari veniți din stepa euro-asiatică (regiunea Volga) și între rămășițele hunice, ca hunogundurii, a fost într-adevăr o strânsă legătură. Astfel, "descălecătorul" bulgarilor de dincolo de Dunăre, Asparuh, a comandat hunogunduri ! Bulgarii erau turanici, ca toate popoarele stepelor asiatice, cu numele nou bulgar. După istoricul Tomaschek, bulgarii apar menționați pentru prima dată, în 481, spre sfârșitul secolului al V-lea-pe atunci Cassiodor amintește pe "pretutindeni temuții bulgari", care sunt numeroși (o "grămadă"), iar Ennodius subliniază puterea lor. Bulgarii cei "grozavi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul stepei și orientările zărilor asiatice, ca și vechea religie a strămoșilor lor. Ca succesori ai avarilor, spunea istoricul Suidas, bulgarii cer tribut (subsidii) împăraților Justinian II și Constantin-veșminte bogate și lăzi cu aur și argint. Pe de altă parte, Suidas susține că hanul bulgar Krum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
români, sub țarii Simeon și Petru, în prima jumătate a secolului al X-lea. Limba slavă veche a fost însușită de pătura socială dominantă, boierimea, de sorginte slavă ea însăși, până la asimilarea de către români.19 Ungurii Migrația neamurilor de stepă asiatice a provocat schimbări de ordin demografic și politic și a întârziat evoluția normală a societății locale din spațiul carpato-dunărean. Ungurii au fost primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se numeau ei înșiși este acela de maghiari, după denumirea unui trib și înseamnă "oamenii (fiii) pământului", "puternicii", "stăpânii". Germanii, romanicii și bizantinii i-au numit unguri, iar țara lor, Ungaria (izvoarele bizantine o numeau "Turcia"). Ca și alte popoare asiatice, ungurii erau un neam de păstori nomazi, crescători de vite în turme, foarte războinici. Ungurii, ca popor fino-ugric, erau originari din Asia centrală, din ținuturile care se întindeau la apus de Munții Altai, în apropiere de nordul Persiei. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alături de ruși (slavi) și varegi (suedezi), se mai aflau bulgari și elemente locale de tot felul, inclusiv români. Noua alianță bulgaro-rusă a provocat neliniște la Bizanț, iar noul împărat Ioan Tzimiskes (969-976) a adus trupe numeroase, de elită, din provinciile asiatice și a înființat o nouă forță de șoc, "nemuritorii". Importante forțe de uscat și navale operau la sud de Haemus și în zona Dunării, unde se afla flota de război sub comanda marelui drongar Leon. După victoria de la Arcadiopolis și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de trecere spre Panonia, unde căpeteniile ungare îi foloseau ca trupe auxiliare. Unele cete ale turanicilor (pecenegilor) au ajuns în solda ungurilor încă sub urmașii lui Arpad, în prima jumătate a secolului al X-lea. Dar între cele două etnii asiatice au existat și conflicte, astfel, sub regele Ștefan cel Sfânt, izvoarele au înregistrat un raid al pecenegilor în Transilvania, pornit din sălașele (bazele) lor extra-carpatice. Această incursiune este situată de izvoare în 1028. Dar astfel de atacuri au putut avea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Adevărați chirurgi ai istoriei, mongolii au provocat schimbări profunde în structura etnică a populațiilor cucerite și în echilibrul politic din teritoriile ocupate. În necontenita grupare, desfacere și regrupare de clanuri, triburi și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regrupare de clanuri, triburi și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vetre de dăinuire ale obștilor. Ei duceau o viață simplă, mai curând patriarhală, de păstori și plugari, încadrați în uniuni de obști, cnezate și voievodate, așa cum apucaseră din vechime, de la începuturile neamului românesc. Aflați sub dominația neamurilor turanice de nomazi asiatici, ei plăteau dijmele cerute de stăpânitorii pământurilor (ținuturilor) lor, fără a mai fi supărați de cineva și, uneori, la cererea acestora, îi însoțeau în expedițiile organizate de migratori.25 Năvălirea tătarilor și românii Ultima migrație a neamurilor stepei în Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
societatea românească de la sud de Carpați nu a suferit pierderi foarte mari, dovadă mărturiile din Diploma ioaniților (1247). După o mie de ani de năvăliri pustiitoare, autohtonii au știut să se protejeze, apoi să se adapteze practicilor vexatorii ale "varvarilor" asiatici. Așezările rurale predominau și aici, la sud de Carpați, ele se aflau mai ales pe malul râurilor și în văi. În regiunile subcarpatice (până la 800 m), populația era densă, concentrată, în special între 400-600 m. La câmpie, acoperită de păduri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Beethoven; la subiectul Jazz expune Petru Comarnescu (Elly Roman exemplifică), despre Ctitorii muzicii vorbește I.D. Petrescu; pentru Magia și originile muzicii Mircea Eliade apelează la tineri muzicieni, care, în premieră românească, transpun pe instrumente autohtone sau execută coral melos african, asiatic, oceanian, pus în relație cu mitologiile arhaice. Concomitent, Comarnescu organizase, începând din 19 octombrie, încă un ciclu, de opt simpozioane, „Tendințe 1933”, cu teme enunțate frecvent sub formă interogativă; s-a deschis cu Soluțiile crizei [economice]; au mai urmat: Autarhie
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]