1,443 matches
-
o mie o sută de unități se va plăti în bani-gheață. Vă convine? - Da, da, bineînțeles. Am două mii cinci... Își stăpâni limba înclinată să trăncănească și continuă: - Da, da, e convenabil. Odată tranzacția încheiată, Fara se întoarse cu destul de multă asprime către nevastă-sa. Din adâncurile ființei lui rănite și îndurerate, urlă: - Ce tot spui să nu plătim? De nu știu câte ori m-ai acuzat că băiatul a ajuns ce a ajuns din vina mea. Și pe urmă nici nu știm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vreun loc către care să se întoarcă, fără alte resurse, fără ușurare, fără... speranță. Innelda vorbi explodând de mânie: - Doamne, câte tâmpenii! Se lăsă, copleșită, pe speteaza scaunului, răsuflă adânc, apoi dădu supărată din cap. - Domnule maior, zise ea, cu asprime în glas, îmi pare rău pentru dumneata. Fără îndoială, ceea ce știi despre istoria familiei mele ți-a sugerat că pericolul abuzului de putere nu există. Observă cu uimire că vorbele ei nu l-au atins în nici un fel. Reluă: - Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
necazuri să trăiesc, Până când în astă soartă 5Să trăiesc viață moartă Și oftând să viețuiesc. Nu voi viață ce mă-nșală, Ci voi moarte fără sfială, Gata sunt și hotărât. Cei de demult din vechime Li-e frică de-a ei asprime, Eu o strig, o voi să vie, O aștept cu bucurie, Nu voi mai mult să trăiesc. M-au adus nădejdea-n stare Încât să nu mai am răbdare, Ci chiar eu singur să mă omor. No. 8 Eu eram
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oamenii cunosc topografia Arsenalelor, cu siguranță că-și dau seama că cele trei ore pe care le am la îndemînă sînt un răgaz suficient pentru fuga mea. ― Adică vrei să spui că ai de gînd să rămîi? îl întrebă cu asprime consilierul Peter Cadron. Pe Hedrock iarăși îl copleși senzația de răceală și înțepeneală. Cînd vorbi din nou, vocea lui avea un ușor tremur, deși cuvintele în sine erau precise și, în esența lor, încrezătoare: ― Vă rog să nu uitați, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spre mîna întinsă ca și cum ar fi vrut să i-o strîngă. Dar în ultima clipă trecu dincolo de individ și imediat se si așeză pe fotoliul impresionant din spatele biroului în formă de inimă. Îl înfruntă pe înaltul funcționar speriat, gîndindu-se cu asprime: "Va să zică Triner e dispus să discute, da? Asta e foarte drăguț. Dar în primul rînd trebuie să-l supun la un bombardament psihologic și să-i dau o lecție de cruzime neîmblînzită, subliniind apăsat faptul că există pe lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
noștri de parcă ar fi fost popice. Acum sînt pe cale de a-și reveni, fără efecte nocive vizibile, cam ca și generalul Grall după ce i-a provocat căpitanului Hedrock un infarct acum două luni. ― Dar ce s-a întîmplat, întrebă cu asprime Împărăteasa. Aduceți-mi pe cineva care a văzut totul. Căpitanul Hedrock dormea cînd s-a dezlănțuit atacul? ― Nu... începu cu multă prudență ofițerul. Nu, Maiestate, era jos în criptă. ― Unde? Militarul avea o înfățișare tristă: ― Maiestate, de îndată ce ați plecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
generații sunt necesare pentru un viitor bun: părinții prin experiența lor, iar tinerii prin deschiderea lor spre nou. «Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni» Isus consideră porunca cinstirii părinților atât de importantă, încât a condamnat cu asprime practica încurajată de rabini, de a lăsa la templu, ca ofertă, ceea ce se cuvenea părinților (cf. Mt 15,3-9). Totodată, Isus cunoaște și abuzul influenței părintești. De exemplu, atunci când părinții se opun credinței în el, Isus declară: «Căci am venit
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ordine, ele însele trebuie să respecte indicațiile lui Dumnezeu și, numai după aceea, să-și impună propria voință. De asemenea, autoritățile trebuie să facă apel la priceperea celor competenți și la sfatul lor, înainte de a lua hotărâri. Nici prea multă asprime, nici prea multă îngăduință Și apostolul Paul își îndreaptă propria dojană, nu numai spre fii, dar și spre părinți, atunci când scrie: «Copii, ascultați de părinții voștri în Domnul, căci așa este drept. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Cu timpul domnul Tachi dorește să se implice ceva mai mult în viața satului de gospodari. Cum satul Priponeștii de Sus era plasat pe fundul unei căldări marcate de trei dealuri, din est, nord și vest, ce-l fereau de asprimile crivățului, numai în partea de sud beneficia de o pantă înclinată spre soarele de miază-zi. De pe toate cele trei dealuri vecine izvoarele-și făceau drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le-a avut de mic copil și până la maturitatea actuală, pusă să locuiască pe meleaguri aspre din punct de vedere climatic și cu alte legi de desfășurare a vieții cotidiene, ca rezultat al depărtării imense de locurile de origine, a asprimii unei clime deosebite și a unei însingurări lingvistice. După recenta vizită făcută fiicei mele la Paris, într-un anumit moment mi-a scris cele ce urmează: 20 decembrie 2010 Stimate domnule Mânăstireanu, în inocența noastră, de copii, fiecare dintre noi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bun și de folos, pentru împlinirea și realizarea plenară a fiecăreia în parte. Rămân pentru voi omul care a transmis celor din jur frumosul - frumos al vieții!... Căldura dragostei mele doresc să vă încălzească inimile și sufletele, pentru a rezista asprimii climei din ospitaliera și îndepărtata Canada! Cu dragoste, Al. Mânăstireanu Am citit și recitit cu atenție aceste rânduri și printre rândurile inserate am descoperit unele stări sufletești deosebite care au dus la conturarea unei persoane ce și-a dorit imensa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și el? Tatăl nu-l asculta. Studia obiectul, întorcându-l pe o parte și pe alta în mâini. Se uita atent la „învelișul“ de lut în care era fixată tăblița. Ce e, tată? Bărbatul ridică privirea și o aținti cu asprime asupra fiului său. — Să n-aud o vorbă! Apoi ieși din dormitorul lui Salam, mergând încet și foarte atent, cu ochii la obiectul din mână. O clipă mai târziu, băiatul îi auzi vocea înfundată vorbind la telefon. Neîndrăznind să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trupul ei gol expus sub ochii grupului de bărbați mascați, cu fundul în sus și orificiul deschis pentru inspecție. Un spasm involuntar de protest îi făcu mușchii să se contracte. Dar nu putea să se miște. Obiectul se retrase cu asprime și Maggie țipă în căluș. Dar durerea era amestecată cu ușurare. Cu siguranță acum avea să se termine. Simți mâinile întorcându-i trupul, astfel încât acum se afla chiar în fața bărbaților. O împinseră în spate și simți că era așazată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
decât să-i mărească greața. În ce o transforma asta? În nimic mai mult decât o târfă care lucra pentru guvernul american. Maggie sări instinctiv din scaun, unde stătuse tot timpul. Îl plesni puternic peste față pe Bruce Miller. Simțind asprimea loviturii, Miller își duse mâna la obraz, apoi, cu un rânjet lasciv, o plesni și el. Când ea se răsuci, el apăsă pe un buton de sub masă, făcând să intre instantaneu înapoi în cameră doi bărbați mascați. —OK, Maggie. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai aproape și așezându-se pe genunchii soțului ei, mângâindu-i cu gigășie bărbia, ca pentru a-l momi să-i răspundă. — Nu mă interesează câtuși de puțin soarta târfei ăleia, a spus cu asprime Riza Selim Kazanci, fără să-și dea osteneala să coboare vocea astfel Încât Levant să nu-l audă ponegrind-o pe maică-sa. — A fugit cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar mătușa Banu era orice altceva, numai asta nu. Deși domnul Bitter o slujea acum de mai bine de șase ani, ea privea relația lor ca pe un contract temporar, care trebuia reînnoit destul de des. Niciodată nu Îl tratase cu asprime sau de sus fiindcă știa că djinnii, spre deosebire de oameni, păstrau veșnic amintirea răului ce li se făcuse. Nu uitau niciodată vreo nedreptate. Ca un funcționar devotat ce nota orice incident până În cele mai mici detalii, memoria djinnilor Înregistra absolut totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dimineață și, deși Armanoush nu a dormit Îndeajuns, se simte Înviorată de sentimentul de trimf pe care-l ai atunci când Învingi somnul. Dedesubt e camera bunicii Gülsüm. Poate că Într-adevăr fusese Ivan cel Groaznic Într-o viață anterioară, Însă asprimea ei nu e lipsită de motiv. Ca mulți alții pe care viața Îi umple de amărăciune, bunica are și ea povestea ei. Crescuse Într-un orășel de pe coasta egeeană unde viața era idilică, dar plină de privațiuni; se măritase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care și-a revenit primul din uimire. A făcut un pas Înapoi și l-a măsurat pe celălalt din cap până-n picioare. Era un bărbat oacheș, care ar fi avut o față tinerească și binevoitoare dacă n-ar fi fost asprimea privirii. — Ce se Întâmplă aici?!a exclamat Hovhannes Stamboulian. Și-a zărit soția și copiii și pe Marie aliniați lângă peretele din spate al bucătăriei, ca niște copii pedepsiți. Avem ordin să percheziționăm casa, a spus sergentul. În glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a spus Barsam cu o voce liniștită, dar seacă. Însă e ceva urgent. Trebuie să vorbesc cu fiica mea. — Fiica noastră, l-a corectat Rose pe un ton dur, Însă imediat ce cuvintele i-au ieșit din gură a regretat imediat asprimea lor. — Rose, te rog, trebuie să-i dau lui Armanoush o veste proastă. Vrei s-o chemi la telefon, te rog? Nu răspunde la mobil. Am fost silit s-o sun aici. Stai puțin... stai puțin... nu e acolo? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mintea lui, toate problemele, cele de acum sau cele care vor apărea în viitor, aveau să fie rezolvate în ziua în care se vor instala în Centru. Altădată, în altă stare de spirit, Cipriano Algor i-ar fi răspuns cu asprime, însă acum, fie pentru că îl atinsese resemnarea cu aripa ei melancolică, fie pentru că nu se pierduse definitiv câinele Găsit, ori chiar, mai știi, din pricina scurtei discuții între doi oameni despărțiți obiectiv de un urcior, olarul a vorbit cu blândețe, Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau supranaturală, orice o fi însemnând supranaturalul, magicul și aprioricul, i-a fost revelat de degete, cu micile lor creiere. Pentru ca creierul din cap să știe ce e piatra, degetele au trebuit mai întâi s-o atingă, să-i simtă asprimea, greutatea și densitatea, să fie rănite de colțurile ei. Doar mult mai târziu, creierul a înțeles că, din bucata aceea de rocă, se poate face ceva ce s-ar numi cuțit și altceva ce s-ar numi idol. Creierul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul încă ascuns al unei păpuși și o trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură cenușa de pe trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
războiul meu. În cea de-a patra dimneață, ca și cum răutăcioșii și furtivii spiriduși, care erau diversele materiale, ar fi regretat cruzimea cu care îl trataseră pe neașteptatul începător în noua artă, Cipriano Algor începu să găsească moliciuni acolo unde înfruntase asprimi, docilități care-l umpleau de recunoștință, secrete care se dezvăluiau. Ținea manualul ajutător pe bancă, umed, pătat de degete, îi cerea sfatul din cinci în cinci minute, uneori înțelegea prost ce citise, alteori o subită intuiție îi lumina o pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
suprafața largă, așa că sînt nevoiți să facă slalom printre ele. Fața nu este nici frumoasă, nici teribil de expresivă. Plutește În goliciunea zen a zăpezii albe precum floarea de cireș. În Orașul Femeilor domnește transparența și o tristețe senină, ca și cum asprimea și dizarmonia zgrunțuroasă au fost Înlăturate, iar urmele lor au fost șterse complet. Wakefield este șocat de mersul celor trei Însoțitoare vioaie, tridimensionale ale sale printre fotografiile unui chip plat, repetitiv. Scena este tulburătoare, aproape dureroasă; femeile din trecutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rustică, naturală a imaginilor și „claritatea clasică” sînt apreciate ca „un aspect nou și nebănuit al multiplului poet”: „În aceste poeme nu ni se sugerează imagini perverse și intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități distinse care umpleau înainte uzinele, străzile și cîmpiile. Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]