1,293 matches
-
pe rute care evitau liniile de patrulare ale submersibelelor germane. Aceste realizări tenhice și tactice aliate au fost într-o oarecare măsură contrabalansate de creșterea numărului de submarine intrate în luptă. În 1941, în Atlantic a început să se altăture atacatorilor noile submarine de tip VII. Peste 585 de astfel de submarine au fost deplasate în patrulare în Atlantic. Deși Aliații au reușit să apere în mod eficient convoaiele în vara și toamna anului 1941, ei nu au reușit să mai
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
bătălia din jurul convoiului încet ONS-5 (aprile - mai 1943), în timpul căreia 43 de vase comerciale escortate de două distrugătoare, o fregată și o corvetă a fost atacate de un grup de 30 de submarine. Deși au fost scufundate 13 vase comerciale, atacatorii au pierdut la rândul lor șase submarine, distruse de escorta navală sau de avioane. În ciuda faptului că o furtună puternică a zguduit convoiul, vasele comerciale au reușit să ajungă în zona aflată sub protecția avioanelor cu baza la sol. Amiralul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
lunii iulie, Armata a 6-a și-a reluat ofensiva și, până pe 10 august 1942, germanii au curățat malul vestic al Donului de ultimele unități sovietice. Totuși, unele dintre unitățile sovietice au rezistat cu vitejie, întârziind marșul spre est al atacatorilor. Prin contrast, Grupul B, după traversarea Donului pe 25 iulie, s-a desfăcut pe un front larg. Armata a 17-a și-a schimbat direcția de atac spre vest spre Marea Neagră, iar Armata I Panzer a atacat spre sud și
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
distrusă în bătălia de la Hattin. Raynald a fost executat, iar Guy a fost luat prizonier și dus la Damasc. În numai câte luni, Saladin a ocupat aproape întreg regatul, mai puțin portul Tyr, care s-a apărat cu succes în fața atacatorilor. Căderea Ierusalimului, care a urmat la scurtă vreme, a dus la dispariția primului Regat al Ierusalimului. Cea mai mare parte a populație, din care numeroși refugiați din regiunile cucerite deja de Saladin, a primit dreptul să se plece la Tyr
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
un atac. După o scurtă bătălie, cam 70 de cruciați care au atacat dinspre continent au reușit să intre în oraș. Unii dintre cei intrați au reușit să sape găuri în zidul de apărare, găuri suficient de mari ca să permită atacatorilor să se târască înăuntru. Venețienii au reușit de asemenea să escaladeze zidurile dinspre mare, deși aici lupta cu varegii a fost foarte sângeroasă. Cruciații au cucerit sectorul Blachernae din nord-vestul orașului și au folosit-o ca bază pentru lansarea atacurilor
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
număr de genovezi și venețieni. La opt sute de ani după a patra cruciadă, Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat de două ori regretele pentru evenimentele din 1204. În 2001, el a scris arhiepiscopului Atenei: "Este tragic că atacatorii, care trebuiau să asigure accesul liber al creștinilor către Țara Sfântă, s-au întors împotriva fraților lor întru credință. Faptul că ei au fost creștini latini îi umple pe catolici de regrete adânci.". În 2004, în timpul vizitei la Vatican a
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
dar suprapopulat datorită marelui număr de refugiați. Cruciații au sosit în fața porților orașului pe 1 august 1209, iar asediul a durat puțin. După ce pe 7 august cruciații au tăiat aprovizionarea cu apă a orașului, Raymond-Roger a căutat să negocieze cu atacatorii. Liderul cathar a fost luat prizonier chiar în timpul în care se negocia, iar orașul s-a predat pe 15 august. Locuitorii nu au fost masacrați, dar au fost obligați să părăsească orașul în pieleea goală, după cum afirmă Peter de les
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
săi cei mai apropiați au fost spânzurați, iar câteva sute de cathari au fost arși pe rug. Cassès și Montferrand au fost cucerite amândouă în iunie, iar cruciații s-au îndreptat spre Toulouse. Orașul a fost asediat, dar pentru început atacatorii erau prea puțini și nu aveau suficiente provizii. Simon de Montfort s-a retras mai înainte de sfârșitul lunii. Încurajat, Raymond de Toulouse a condus un atac împotriva cruciaților lui de Monfort din orașul Castelnaudary, în septembrie. De Montfort a reușit
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
arbaletele și muschetele pentru a-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
și a bolșevicilor asupra ordinii și a moravurilor arabe. După izbucnirea pogromului antievreiesc cunoscut în istoriografia israeliană ca „evenimentele din anul 5681” (Meoraot TARPA), poliția engleză a intervenit cu întârziere de câteva zile ; s-a reușit în schimb împiedicarea înaintării atacatorilor arabi spre Tel Aviv. Tulburările arabe de la Yaffa s-au extins și împotriva așezărilor evreiești din Petah Tikva , Hadera, Rehovot și au încordat relațiile inter comunitare și din alte locuri (Hebron, Ierusalim, Nablus,etc) . În urma lor , imigrația evreiască în Palestina
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
cifrul Cezar în acel timp, dar este probabil ca el să fie destul de sigur, atât timp cât numai câțiva dintre inamicii lui Cezar erau în stare să scrie și să citească, dar mai ales să cunoască concepte de criptanaliză. Presupunând că un atacator reușea să citească un mesaj, nu există indicii cu privire la existența unor tehnici de soluționare a cifrurilor cu substituție. Primele dovezi cunoscute sunt lucrările din secolul al IX-lea ale lui Al-Kindi, în lumea arabă, o dată cu descoperirea analizei frecvenței. Un cifru
Cifrul Cezar () [Corola-website/Science/306855_a_308184]
-
la dispoziție numai criptotextul. Două situații pot fi luate în considerare: În primul caz, cifrul poate fi spart folosind aceeași tehnică ca pentru cazul general de substituție simplă, precum analiza frecvenței sau cuvinte șablon. În timpul decriptării, este foarte probabil ca atacatorul să observe regularitatea în soluție și să deducă că cifrul Cezar este algoritmul folosit. În al doilea caz, spargerea schemei este mult mai simplă. Deoarece numărul de deplasări posibile e limitat (31 în română), fiecare din ele poate fi testată
Cifrul Cezar () [Corola-website/Science/306855_a_308184]
-
lupta cu aruncătoare portative de grenade antitanc în orașe precum Khorramshahr, Abadan, Ahvaz, Dezful și Susangerd s-a soldat cu pierderi grele pentru irakieni. Intrarea tancurilor în orașe, fără sprijin al infanteriei și trupelor speciale care să curețe clădirile de atacatori izolați, s-a dovedit fatală pentru majoritatea echipajelor tancurilor irakiene. Același lucru îl vor păți iranienii în 5 ianuarie 1981, când trei puternice regimente de tancuri iraniene, aparținând armatei regulate, conduse de primul președinte iranian, Abolhassan Bani Sadr, vor ataca
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
comis și ei crime de război, punând accentul pe folosirea copiilor în conflictul militar, care să contrabalanseze eventual crimele de război ale irakienilor, dovedite, dar rămase nepedepsite. O primă istorie extrem de prezentă în conștiința colectivă este cea cu mulțimea de atacatori iranieni, fanatizați de discursurile liderilor religioși, care se năpusteau în valuri (human waves) asupra pozițiilor fixe irakiene. Drept atacatori erau utilizați cei prea tineri sau cei prea în vârstă pentru a se înrola, cu o instrucție slabă sau inexistentă, cu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de război ale irakienilor, dovedite, dar rămase nepedepsite. O primă istorie extrem de prezentă în conștiința colectivă este cea cu mulțimea de atacatori iranieni, fanatizați de discursurile liderilor religioși, care se năpusteau în valuri (human waves) asupra pozițiilor fixe irakiene. Drept atacatori erau utilizați cei prea tineri sau cei prea în vârstă pentru a se înrola, cu o instrucție slabă sau inexistentă, cu un armament minimal sau cel mai adesea neînarmați, care trebuiau să se năpustească asupra irakienilor, pentru a-i copleși
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
pentru a se înrola, cu o instrucție slabă sau inexistentă, cu un armament minimal sau cel mai adesea neînarmați, care trebuiau să se năpustească asupra irakienilor, pentru a-i copleși cu numărul lor, consumându-le muniția. Adesea, aceste valuri de atacatori erau compuse din copii fanatizați, care treceau fără nici o teamă prin câmpurile minate strigând lozinci, călcând pe minele de infanterie sau făcându-le să explodeze cu ajutorul unui băț, deschizând astfel calea infanteriei și tancurilor. Scopul acestei istorii ar fi să
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
tactică era total inadecvată. În realitate, iranienii foloseau mici unități de câte 22 de oameni, care atacau zonele slabe ale apărării statice irakiene. Atacurile se desfășurau adesea în timpul nopții, pornind din mai multe direcții, dând impresia unui număr mare de atacatori, a unui "val" de atacatori. Evident că în lipsa dispozitivelor de vedere nocturnă, aceste atacuri conduceau adesea la o ripostă haotică a irakienilor, cu o masivă risipă de muniție, dând impresia unui atac "masiv". Trupele irakiene, saturate de astfel de atacuri
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
realitate, iranienii foloseau mici unități de câte 22 de oameni, care atacau zonele slabe ale apărării statice irakiene. Atacurile se desfășurau adesea în timpul nopții, pornind din mai multe direcții, dând impresia unui număr mare de atacatori, a unui "val" de atacatori. Evident că în lipsa dispozitivelor de vedere nocturnă, aceste atacuri conduceau adesea la o ripostă haotică a irakienilor, cu o masivă risipă de muniție, dând impresia unui atac "masiv". Trupele irakiene, saturate de astfel de atacuri nocturne, erau atacate în zori
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
valea râului Liri. Până în cele din urmă, nici debarcarea (Vedeți și: bătălia de la Anzio), nici atacul de pe valea râului Liri, (Vedeți și: Bătălia de la Monte Cassino) nu au avut rezultatele scontate, amândouă fiind respinse de germani, cu grele pierderi pentru atacatori. Abia pe 18 mai, polonezii au reușit să cucerească vârful Monte Cassino. A urmat atacul aliat asupra liniei Adolf Hitler, pe care au reușit să o cucerească într-o săptămână de lupte. Odată cu retragerea spre nord a germanilor, forțele aliate
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
0 din satul în care se găsește acest plan după care să lansezi un atac normal din satul în care se găsește trezoreria ta de nivel 10. Acest atac trebuie să fie încheiat cu succes (cel putin o unitate a atacatorului trebuie să supraviețuiască). În varianta T3(jucată actualmente pe toate serverele românești), eroul trebuie să facă parte din atacul de cucerire al planului și să supraviețuiască atacului. Planurile de construcție vor fi adăugate la puțin timp după lansarea Natarilor. În
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
ajunge niciodată la nivelul trupelor mai specializate. Necesități petru Cercetare: Academie nivel 1, Armurier nivel 1 Necesități petru Antrenare: Cazarma Pretorianul este gardianul împăratului și-l apară cu viața sa. Din cauza că antrenamentul lor este pentru apărare, aceștia sunt slabi atacatori. Necesități petru Cercetare: Academie nivel 5, Fierărie nivel 1 Necesități petru Antrenare: Cazarma Imperianul este cea mai puternică unitate de infanterie de atac a românilor. Este rapid, puternic și un coșmar pentru toți inamicii săi, dar antrenamentul este scump și
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
se stabilește în târgul Baia, se face proprietar pe moșia cu satul Bogdănești și în memoria descălecării lui clădește biserica Mănăstirii Bogdănești, pe numele lui, biserica cu hramul Sfântul Neculai"". Fiind construită din lemn, biserica a rezistat curgerii timpului și atacatorilor timp de 150 ani, până în anul 1510, când a fost distrusă din temelii de tătari. Între anii 1511 și 1512, câțiva călugări vrednici au vrut să o refacă tot pe vechiul amplasament, cu sprijinul domnitorului Bogdan al III-lea (cel
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
rezistență și capturarea lor de germani nu reprezenta o pierdere capitală. Centura exterioară defensivă a fost străpunsă pe 16 iunie 1942, și Corpul al 54 de armate a cucerit cea mai mare parte coastei nordice a golfului, dar în flancul atacatorilor rămăseseră pungi de rezistență care amenințau nu numai flancul dar și spatele atacatorilor. În schimb, în vest, atacul Corpului al 30-lea de armate a fost oprit de linia defensivă foarte puternică, așa-numita „linie Sapun”. În acest moment a
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
defensivă a fost străpunsă pe 16 iunie 1942, și Corpul al 54 de armate a cucerit cea mai mare parte coastei nordice a golfului, dar în flancul atacatorilor rămăseseră pungi de rezistență care amenințau nu numai flancul dar și spatele atacatorilor. În schimb, în vest, atacul Corpului al 30-lea de armate a fost oprit de linia defensivă foarte puternică, așa-numita „linie Sapun”. În acest moment a devenit clar că von Manstein supraestimase efectul cuceririi Golfului Severnaia și a porturilor
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
în final. Căderea fortului a obligat rușii să se retragă din Sevastopol, pe un pod de vase, spre malul de nord al golfului Severnaia. După căderea Sevastopolului, deși orașul a fost apărat cu eroism, ceea ce a provocat pierderi extrem de ridicate atacatorilor, Rusia a trebuit să se recunoască înfrântă în războiul Crimeii.
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]