1,057 matches
-
imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul (Chiriașii de la Casa șchiopului
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
internațională, concretizată în traduceri prestigioase la edituri din Franța, Germania, Spania și Olanda, ca și în Premiul Internațional al Uniunii Latine (1995). Roman al singurătății și al imposibilei comunicări, cartea încheagă un epic relativ simplu. Într-un oraș de provincie atemporal, loc unde nu se întâmplă nimic, naratorul anonim - învecinat parcă prin depersonalizare cu viitorii protagoniști cu identitate difuză ai Noului Roman francez - întâlnește doi tineri, în aparență frate și soră, se îndrăgostește de fată și încearcă să-i înțeleagă misterul
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
10-17 iulie 2009 intitulat Șercanul de Cătălin Manole. Ne aflăm într-o Românie indistinctivă, eternă, într-un timp fără timp, într-o zonă a Apusenilor unde nimic din schimbările moderne nu au afectat traiul localnicilor. Lumea este circumscrisă unei patrii atemporale, unde oamenii viețuiesc după legi înscrise în piatră, au practici și datini milenare; timpul segmentat istoric apare doar când acești oameni sunt tulburați în existența lor, de străinii care-i tot iscodesc. „Acești oameni ce trăiesc în sălbăticie văd ceea ce
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
nu-și au locul. În sfârșit, egalitatea și libertatea, Înțelese ca principii fondatoare ale unei societăți democratice, sunt ancorate În Istorie. Ele sunt instituite la un moment dat, iar realitatea lor trebuie permanent redefinită sau apărată. Fraternitatea, În schimb, rămâne atemporală și chiar utopică. De altfel, dacă astăzi nu se mai vorbește despre libertate și despre egalitate, ci despre libertăți și egalități, acest lucru se Întâmplă pentru că societățile au devenit mai complexe, compuse din elemente dificil de integrat Într-un model
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a diferențelor. Care sunt originile intelectuale ale unui asemenea proiect de suprimare a surselor de nediferențiere? Acest raționalism ideologic și dogmatic Își are rădăcinile Într-o interpretare superficială a gândirii carteziene. Pentru Descartes, deși putem concepe o societate pur rațională, atemporală, unică și universală, societatea existentă este În mod necesar temporală, deci irațională, diversă și variabilă. Acest lucru conduce la distincția Între „ceea ce poate fi remodelat după normele rațiunii, sufletul individului, și ceea ce, imperfect prin natura sa istorică, trebuie să facă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Înseamnă că, pentru a Înțelege un comportament uman, nu ne putem limita doar la explicarea aspectului său etnic. O dată lămurit acest aspect, apare nevoia de a explica prin ce anume este specific uman acel comportament, adică prin ce este el atemporal: „Ceea ce este universal uman se folosește tocmai de temporal și de contingent pentru a se exprima cât mai complet” (Devereux, 1975,p.8). Iar rolul științelor umane este tocmai să explice ceea ce Wilhelm Dilthey numea combinația dintre general și individual
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cuvînt format în același mod precum utopie, de la substantivul topos, prin adăugarea particulei grecești dys-, particulă cu conotații negative, precum "alterat", "dificil", "rău", deci distopie = "loc rău". Pornind de la premisa că există o gîndire utopică, o forma mentis, o constantă atemporală a gîndirii umane, se poate constata că gîndirea utopică se manifestă dialogic, în sensul că orice manifestare utopică generează, mai devreme sau mai tîrziu, o reacție anti-utopică. Pentru ca una sau cealaltă dintre cele doua atitudini să se manifeste preponderent, este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caracterizează principalele curente de gîndire ale secolului al XX-lea aduce cu sine o scădere semnificativă a numărului de scrieri utopice, practic utopia lăsînd locul distopiei. Studiile referitoare la utopie pun în evidență faptul că aceasta reprezintă materializarea unei constante atemporale a gîndirii umane. Fie că este vorba de o simplă conștiință utopică, o manifestare a speranței prin proiectarea unui alt univers spațio-temporal, fie că avem de-a face cu tehnică utopică a discursului în cele mai elaborate construcții, utopiile propriu-zise
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este însoțit de mitul vârstelor succesive, al "vârstei de aur", aflată la începutul ciclului. Această ciclicitate reprezintă răspunsul omului culturilor tradiționale la "teroarea istoriei" prin chiar refuzul acesteia, prin abolirea permanentă a creației, el trăind astfel fără încetare în momentul atemporal al începuturilor 1. Pentru grecii antici, preocupați de descoperirea principiilor prime ale universului, de ceea ce este esențial, imuabil și etern, a căuta să găsești un sens în curgerea istoriei ar fi fost o pierdere de timp. În cultura greacă, lumea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
binomului în propriul centru de greutate. Joseph rămâne un afemeiat nevrotic, vagabond nocturn, iar Daniel, observându-l, se teme că-l va urma. Povestea se destramă, însă în locul ei persistă efectul unui ritual narativ neobișnuit, ce amintește de fascinația istoriilor atemporale - cititorul-ascultător a trăit un interval doar în dimensiunea pură și densă a ficțiunii. "Dilemateca", anul III, nr. 27, august 2008 Cum se iubesc demonii Henry și June* este primul volum din jurnalul lui Anaïs Nin, cuprinzând însemnări din anul 1931-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
tot felul, cere să fie primit în comunitate. Însă, în acord cu un substratul mitologic destul de evident al romanului, desprinderea și evadarea sunt la fel de greu de realizat precum integrarea, deoarece mecanismele ce le fac posibile depind de legi și tradiții atemporale. De fapt, fiecare personaj își trăiește propria utopie, adaptată propriului destin: Iolek, activist din generația întemeietorilor statului Israel, nu înțelege lumea nouă, oamenii și chemările lor spre mai bine sau spre altundeva; Rimona, soția misterioasă și neiubită a lui Ionatan
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nici o distincție între percepție și halucinație. A treia idee. Acest sistem nervos este cuplat la organismul care-l integrează, astfel încît structura sa se găsește constant determinată prin participarea sa la autogenerarea organismului. În realitate se îmbină două fenomenologii, una atemporală și închisă (cea a sistemului nervos), alta istorică și deschisă (cea a organismului și a mediului ambiant la care sistemul nervos este cuplat). Implicație permanentă a istoriei și a atemporalității 82. 2. Delimitarea Varela Varela întărește prin conceptul său de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Codreanu sunt, aproape în exclusivitate, din domeniul artei, al spiritului uman; al doilea, tot ce gândește autorul în materie de filosofia creației, în general, de viață și literatură, în special, este emanația minții marelui Lamparia, monadă centrală a gândirii universale, atemporal și aspațial, a cărui lăcaș stă ascuns acolo unde această lume își pierde înțelesurile. Archaeus, Marele Duh sau Emar Hud, nume pe care le-am întâlnit și în romanul Varvarienii, sunt ipostaze ale uneia și aceleiași personalități: cea care deține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trandafirii de răsădit, 3.853, linia 2, Cluj-Napoca, două situri în vînt capetele fetelor în lungul liniei, întoarce-te la loc, rucsac în spate, răsucește-te, tușești, autoritate sonoră locomotiva Simeria Cluj-Napoca. În personalul de Cluj, la catul de jos, atemporal cățeaua apucă osul, în oricare strat arheologic rînjetul ei, sub grund de vorbe, nu cobor, vine vreo două ori, dă seama! depun atîta perseverență că trec prin epocă izvoare scrise, tac, un sentiment s-a constituit, pălărie cu bor țeapăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în genere, având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
E imposibil de demonstrat de ce trebuie să-ți iubești aproapele. Pentru a reuși, trebuie să recurgi la alte nedemonstrabile, cum ar fi senti mentele, bunul-gust sau transcendența. Argumentabilul e materia primă a pedagogiei. Near gumenta bilul e teritoriul discret și atemporal al cuviinței. De o parte „cei șapte ani de-acasă“, de cealaltă - mai multe milenii de experiență comunitară, adică de umanitate. Or, se întâmplă un lucru curios: mai toată lumea admite că educația e ceva bun (chiar dacă principiile și metodele ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în afara legalității și în detrimentul celorlalți. E obligat, de asemenea, să asigure contextul necesar unei vieți decente și echitabile. Dar nu poate modela suflete, nu poate „livra“ rețete euforizante, nu se poate ocupa de mistagogie și psihiatrie. Astea sunt treaba individului atemporal, a omului lăuntric, a conștiinței de sine. Să nu fim mai subtili decât e cazul. Cineva care fură plasme și bunuri de toate calibrele, incendiază case de locuit cu oameni (nevoiași) înăuntru, sparge magazine mari și mici, dezbracă în plină
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a supraviețui, de a rezista la acele încercări și nu m-am gândit niciodată la trecerea timpului, calendarul era o noțiune scoasă din mentalul meu”. Iată cum preocuparea pentru frumos și trăirile înalte îi aduceau pe adevărații trăitori în atemporal și aspațial, adică în lumea în care numai Dumnezeu și sfinții Săi pot trăi, o lume spre care și noi jinduim, cu toate neputințele noastre, dar și cu multă nădejde în marea milostivire a bunului Dumnezeu. Aspazia Oțel Petrescu afirmă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
acest spațiu, al cărui labirintică istorie a fost creionată cât mai fidel cu putință, e astăzi reînvestit cu o aură metafizică de către destinul lui Eminescu. Țărâna Ipoteștilor a rodit adânc în creația sa, risipind polenul trăirii omului Eminescu în viața atemporală a operei. Acest raport complex dintre viață și creație este semnalat pertinent de către Amado Alonso atunci când scrie: relațiile dintre experiența trăită și experiența poetică, dintre fluxul subiectiv și ireversibil al trăirii și obiectivarea modelatoare prin actul poetic nu sunt deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
flori galbene ș-albe pintre pelinii deși// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 73. Satul e atemporal spune Lucian Blaga el s-a păstrat în toată curățenia sa, iar copilul Mihai, purtându-și aceeași inocență naturală, a intrat cu el într-o consonanță veșnică: La sat copilăria e o vârstă autonomă, care înflorește pentru sine74, la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul e atemporal 15 și că veșnicia s-a născut la sat16, el se revendică din Eminescu. La Blaga satul trăiește [...] într-un fel mai palpitant, ca experiență vie17, vizune identică celei eminesciene. Văzându-l de la distanță și de sus, satul apare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acea cutremurător de grea întrebare: "a fi sau a nu fi", pentru care autorul propune varianta: "a visa, a crea, a făuri ceva, a adăuga" cât de puțin la valorile care există, a urca astfel de la efemer și temporal, la atemporal sau supratemporal, la ceea ce sfidează moartea și ființează de-a pururi peste și după moarte. E, însă, tot atât de adevărat că clevetitorii, cârcotașii, cei ce cată nod în papură, ar putea lesne zice: autorul procedează neorganizat. În loc să fi grupat toate personalitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
p. 95 3 op. cit., p. 96 4 op. cit., p. 97 5 op. cit., p. 97 101 bunăvoință decât dintr-o convingere reală, și un clasicism structural, dezvăluit mai mult indirect, prin negație și aprehensiune, criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o simțire lezată căutând refugiu în atitudinea formală impecabilă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
decât faptul că știința va putea într-o zi să ne arate păcatul săvârșit când am râs sau combătut chiar lumea magică, visul, dorința utopică, dar care nasc dintr-o conștiință anterioară sau transmisă genetic, percepută din câmpul nostru biologic atemporal și aspațial. Sinapsa concepută ca un punct extraordinar de important în sensul necunoscut al descărcărilor, al emisiilor cuantice de substanțe chimice declanșează mișcarea, acțiunea, sensul vieții umane cu urmărirea parcă destinică a unor cărări ascendente spre cunoașterea ascunsului adevăr (pot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ntr-o dimensiune spa(ial(. Activitatea neuronal( a creierului compar( mesajele primite cu propriile imagini stocate (n memorie (i analizeaz( distorsiunile ivite cu participarea psihic( a percep(iei (i analizei. În vis experien(ele reporteaz( imagini mnemice (i intercept(ri extraumane atemporale (i din spa(ii diferite celui (n care creierul se afl( (n presupusul repaos. De aceea se afirm( c( visele sunt experien(e de con(tien(( ale memoriei. Aceastea nu pot (ns( explica caracterul reflex realizat (ntre incon(tient (i
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]