1,033 matches
-
Așa s-a făcut și se face cultura importantului simț olfactiv. 7, 8, 9, 10 (sau 100): În orele nesfârșite petrecute pe punte, în fața imensității oceanului, începe să i se contureze în minte un plan. Va naviga până la capătul bazinului atlantic, jos, jos, mereu mai la sud, până va atinge ultima plajă a Americii de Sud, și apoi se va întoarce acasă; dar în mesajele pe care le va transmite prin radio în Anglia, ca și în notele lui din jurnalul de bord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe 18 - în Belgia, pe 20 - în Olanda. Se înseninează; în aceste dimineți reci, Crowhurst străbate drumul tradițional spre Capul Bunei Speranțe, ruta cliperelor, a corăbiilor încărcate cu lână; plutind între Anglia și Australia, „Teignmouth” descrie un arc larg în Atlanticul meridional. 21: Scriitorii n-au inventat bomba atomică, habar n-au ce se ascunde în sincrofazotroane, habar n-au cum se va lecui cancerul, habar n-au de bio-geo-astro-matematico-cosmo-ș.a.m.d.-ologie. Sunt niște profani depășiți, niște ageamii în ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ACTIVITATE ALE TERENULUI B, NAVA SE POSTASE EXACT CU CINCI ORE ȘI ZECE MINUTE MAI DEVREME PE UNA DIN PISTELE REZERVATE AVIOANELOR DE MARFĂ. GRAFICUL ATERIZĂRILOR ARATĂ CĂ VENEA DIN DIRECȚIE ESTICĂ. RADARELE L-AU DETECTAT PE CÂND TRECEA PE DEASUPRA COASTEI ATLANTICULUI, IAR RADARELE CU RAZĂ MARE DE ACȚIUNE AU GĂSIT BAZA DE PLECARE; UN SUBMARIN AFLAT LA TREI SUTE DOUĂZECI DE KILOMETRI DE ȚĂRM, CARE A SĂRIT ÎN AER LA MAI PUȚIN DE UN MINUT DUPĂ EXPLOZIA BOMBEI. UNDA DE ȘOC PROVOCATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
GĂSIT BAZA DE PLECARE; UN SUBMARIN AFLAT LA TREI SUTE DOUĂZECI DE KILOMETRI DE ȚĂRM, CARE A SĂRIT ÎN AER LA MAI PUȚIN DE UN MINUT DUPĂ EXPLOZIA BOMBEI. UNDA DE ȘOC PROVOCATĂ A FOST ÎNREGISTRATĂ DE TOATE STAȚIILE LITORALE ALE ATLANTICULUI. ȘTIM CĂ SUBMARINUL S-A SCUFUNDAT ÎN APĂ LA O ADÂNCIME DE APROAPE TREI KILOMETRI. CRONOMETRAJUL ACESTOR ÎNREGISTRĂRI NE-A PERMIS SĂ-I DETERMINĂM POZIȚIA EXACTĂ A EXPLOZIEI. SONDELE AU SEMNALAT PREZENȚA UNOR PARTICULE METALICE ÎN LOCUL RESPECTIV, PE FUNDUL OCEANULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
surâsul melancolic. Atlanticul Și dacă Pacificul este placenta din care se ivește, pentru prima dată, trupul lui Corto, Atlanticul este oceanul care adăpostește ispita vrăjilor și promisiunea unor comori care se cer descoperite. Cartografia lumii lui Corto înseamnă, în spațiul atlantic, malul brazilian și Bahia - Atena cea neagră, dar și șirul de insule și de lagune ce se ridică dintre ape. Atlanticul lui Pratt este laboratorul în care se desăvârșește, într-o manieră ce evocă grafia somptuoasă a realismului magic, metisajul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de neimaginat fără două dintre personajele-mit ce ghidează pe neofiți în drumul lor către lumea de dincolo, uitată și regăsită. Prin ele, Pratt celebrează vitalitatea gnostică a două dintre marile trunchiuri ale tradiției. În Steiner, profesorul central-european eșuat în alcoolurile atlantice, proza lui Pratt ipostaziază pe cei care dețin, de secole, în Praga lui Rudolf halucinatul, arta de a fabrica înfricoșătorul Golem. În Bouche Dorée, preoteasa voodoo cea fără de moarte, este concentrată energia incantatorie a religiilor afro-braziliene și caraibiene. Vrăjitoarea aduce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Diavolilor. Soledad este salvată de cel care nu își mai aduce aminte nimic din vechea sa aventură. Iubirea îi scapă printre degete lui Corto, atunci când Soledad, duhul din insule, dispare, lăsând în urmă o scrisoare și mărturia regretelor sale. Seria atlantică și caraibiană a lui Pratt este o autentică ars combinatoria ce mizează pe ambiguitatea relației dintre realitatea carteziană și fantasmaticul compensatoriu. Ținuturile tropicale vizitate de Corto Maltese sunt îmbibate de aceste miasme ale narcoticelor și ale bolilor. La lagune des
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Atâtea clăile de fire stîngi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frîngi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Serios? Și de ce? — Pentru că altcineva a făcut-o deja. Capitolul 47 Nu era lună și nu se auzea nici un sunet, cu excepția tunetului valurilor în întuneric și a vântului umed. Plaja Tortuguero se întindea pe aproape doi kilometri în lungul coastei atlantice abrupte din Costa Rica, dar în noaptea aceea se vedea doar ca o dungă întunecată care se contopea cu un cer negru, plin de stele. Julio Manarez se opri, așteptând ca ochii să i se adapteze la întuneric. Un om poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acelor specii, prin acțiunile lui. Sanger se încruntă: despre ce naiba vorbea? În continuare, la televizor apăru imaginea unei țestoase și o hartă cu Costa Rica. Se părea că autoritățile fuseseră alertate de activitățile lui Sanger pentru că acesta vizitase Tortuguero, pe coasta atlantică din Costa Rica, cu ceva timp în urmă. Și pentru că exercitase niște amenințări serioase la adresa mediului, referitor la țestoasele pieloase. Sanger nu înțelegea. Nu amenințase niciodată pe nimeni. Voise să ajute, asta era tot. Iar adevărul era că, atunci când se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
1000 metri. Inaintez mereu și cu cât urc, cu atât vegetația se schimbă mai mult. De fapt, începând de ieri am intrat într-o zonă în care începe schimbarea climei și vegetației mediteraneene cu o climă și vegetație continentală și atlantică în același timp. Alături de pini, acum au apărut brazii și văd din ce în ce mai multe foioase. Si clima se schimbă, aerul cu iz de mare începe să lase loc unui aer mai uscat și mai răcoros. Asta mă face să mă simt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
al patrulea loc: apa se adună deasupra grădinii tale, tu te strângi lângă ființele dragi, ele sunt familia ta, formați, împreună, o porțiune largă de mal prietenos pentru apa de deasupra acestor ținuturi, așa cum capul bunei speranțe veghează tandru asupra atlanticului de sud, începând să colecteze pământ pentru uriașa africă, furnicile albe au acoperit ca un strat protector toate ființele dragi ție, care la rândul lor te înconjură pe tine. nouă în al cincilea loc: nu îți e frică de vecinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și tavanele casei cu strada noastră, cu bulevardele bucureștiului, cu șesul întins al câmpiei române peste care rulez munții alpi, peste care meseta centrală a spaniei prind acest mare pachet din jurul meu cu capsa gibraltarului prind un val înalt de atlantic și trag upstate new york și casa ledig la pieptul meu îți simt respirația, acum pot și eu, în sfârșit, adormi. nouă în primul loc: visezi că navighezi pe o mare calmă, la cârmă este abílio, marinarul portughez cu barbă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dormit. Am dormit multe ore, sau cel puțin așa cred. Și când m-am trezit, nu mai - nu mai aveam nici o legătură cu timpul real. Lecturile și coordonatele mele mă purtau în continuare printre supersonice și căști și stihiile spațiului atlantic. Timpul călătorește. Noaptea și ziua trec pe lângă mine deplasându-se într-o direcție greșită. Rămân în urmă. Trebuie să mă întorc în timp, trebuie să mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am agățat ca lumea. Dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bea o cafea și să se mai Încălzească. Televiziunea prin satelit, branșată pe Eurosport, comenta Încontinuu cursa transatlantică. O a zecea ediție care se anunța infernală. Skipperii fuseseră nevoiți să Înfrunte, pe timp de noapte, trei depresiuni succesive, În plin Atlantic de Nord. Pentru siguranța lor, acceptaseră s-o ia mai pe la sud, spre a evita o zonă presărată cu iceberguri pînă la est de Terra-Nova. Doar Bréhat se făcuse că n-aude. Trăgea desigur nădejde să-și recupereze Întîrzierea, datorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
limba mai greu decît surdomuții. Dacă vrei cu orice preț, reia Părințelul, să găsești nod în papură cuiva, nu-i mare lucru, mai ales unei femei, adaugă. — Ne plimbi deja de un sfert de oră, anunță Curistul privindu-și ceasul Atlantic, așa mai merge, spune întinzîndu-și oasele, simțind un firicel de căldură la picioare. — Miroase a gaze de motor, zice Părințelul, gîndindu-se la service-ul 23 August de pe Bulevardul Muncii. — Ați vrut căldură, aveți căldură, i-o întoarce șoferul, îmi sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
una după alta corăbiile atlante. Departe, la orizont, se puteau desluși cei doi stâlpi puternici de piatră ai zeului hananeilor Melkart, tăiați din niște munți pe cele două țărmuri dimpotrivă, care strâmtau această mare și deschideau apoi drum spre Marea Atlantică. Iahuben se uită la sclavul Hunanupu. Acesta se trezise din leșin și-l privea cu uimire. Ajutorul de sutaș scoase din sacul său un pumn de curmale și o turtă de grâu și i le dădu. Sclavul îl privi din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se spune că nu are decât câmpii cu neguri nesfârșite, și țărmul țării de miazăzi, pe care o cunoșteau aproape toți cei ce pluteau acum în acest șir lung de corăbii. Apoi, șirul de corăbii pluti spre miazăzi, pe Marea Atlantică. Unele corăbii cu sclavi se opriră la țărmul Muntelui de Foc din răsăritul Atlantidei, ca să lase acolo un număr din robii aduși; altele se opriră la munții din miazăzi pentru a coborî pe țărm pe ceilalți robi. Apoi corăbiile cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mânară turmele spre răsărit. Unii din ei erau cu pielea roșie, alții cu pielea fumurie. Dar coborâră și alți oameni, foarte înalți, din ținuturile așezate în stânga și în dreapta strâmtorii unde se unesc cele două mări: Marea dintre Pământuri și Marea Atlantică. Acei oameni aveau pielea albă și părul galben sau negru. După lupte lungi cu localnicii Atlantidei, toate aceste neamuri se amestecară între ele și dădură naștere poporului cu pielea roșiatică și cu trupul înalt și vînjos: al atlanților. Într-un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strigând după ajutor, și cum se răstoarnă apoi în apele mării turbate. Alți oameni, suiți pe munți, ședeau acolo așteptîndu-și moartea. Numai puțini dintre aceia au izbutit să scape cu viață. Corăbiile rămase porniră spre miazănoapte, rătăcind în apele Mării Atlantice, apoi cotiră spre răsărit pe un țărm nisipos și rece știut de un singur om. Omul se miră că jumătate din țărmul cunoscut era sub apă, și își duse ceata spre răsărit, într-o câmpie frumoasă locuită de neamul său
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe Auta nimic. Ar mai fi vrut poate doar să mai calce o dată pe nisipurile copilăriei lui, însă arșița cumplită de-acolo, de care chiar el se dezvățase, ar fi vătămat sănătatea celorlalți. Zborul din urmă se făcu deasupra Mării Atlantice, cu câteva ocoluri împrejurul Muntelui Vulturilor unde fusese odată Piscul Sfânt, și apoi luntrea se îndreptă spre răsărit. Și astfel se sfârși cel din urmă drum pământean. După o zi de odihnă, marea luntre, minunata luntre venită din stele începu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chip atât de neașteptat. Ahmed începea să capete importanță, mulți învățăcei din Fès și din Marrakech părăsindu-și căminul pentru a pune mâna pe arme și a i se alătura în lupta împotriva lentei invazii portugheze care amenința toată coasta atlantică. Șchiopul străbătea țara împreună cu partizanii lui, criticându-l în cuvinte aspre pe suveranul din Fès, care începea să se neliniștească și căuta să stea de vorbă cu primejdiosul răzvrătit. Prin mijlocirea mea. Am hotărât să profit de ocazie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și fiica mea mai mare? Cu toate astea, am rămas tăcut, arborând un zâmbet enigmatic. Circaziana mea a stăruit: — Ce i-ai spus prietenului tău? — Corabia lui va străbate toată Mediterana înainte de a coborî, după Tanger, de-a lungul coastei atlantice. O să debarcăm unde o să avem chef. În loc să-și dezvăluie îngrijorarea, Nur își luă un ton cântător: — Nici în Egipt, nici în Siria, nici în Candia... Am continuat, amuzat de joc: — Nici în regatul Fès, nici la Sousa... — Nici la Brussa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țări europene - singura recompensă a fost refrenul Encore une revolution en Portugal!... Europa n-a început să țină seama de Portugalia decât în clipa când aceasta a redevenit ea însăși. Prestigiul de care se bucură astăzi în Europa această țărișoară atlantică este pur și simplu uluitor, dacă ne gândim la situația Portugaliei de acum 20 de ani. Se pare că "Europa" nu poate fi convenabil asimilată decât de elite; mai precis, numai câteva personalități își pot îngădui să asimileze geniul uneia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]