2,315 matches
-
minut, în timp newyorkez, apoi plec din nou să caut - (S-a oprit ca să zbiere) BĂRBAȚI TARI. Vino să stăm de vorbă în timp ce mă schimb în rochița de petrecere. —OK. În apartamentul thailandez al lui Ornesto, chiar lângă un Buddha aurit, era o fotografie înfiptă în perete cu un cuțit de bucătărie. Apărea fața unui bărbat, și cuțitul trecea chiar prin gura lui larg deschisă care râdea. Ornesto mi-a observat privirea. —O, doamne, n-ai prins nimic din asta. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota impresiile de călătorie spre a le arăta sultanului. Abia după moartea sa, scotocind printre hârtiile lui, am dat peste epistolă, făcută sul, legată cu un fir aurit și începând astfel: În numele lui Allah cel îndurător, cel milostiv, stăpânul zilei Judecății de Apoi, Cel care le trimite oamenilor a căror viață e pe sfârșite semne în trup și în minte pentru ca ei să se pregătească să dea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Valerius citi ura, care făcea ca orice gest al lor să fie fatidic, definitiv. Dincolo de acea ură era amintirea teribilă a satelor devastate și incendiate de-a lungul anilor de invincibilele legiuni ale Romei, amintirea masacrelor, când, sub strălucirea însemnelor aurite ale Imperiului, tineri, bătrâni, copii erau luați din sate, spânzurați de picioare, torturați cu lovituri de lance și arși de vii, femeile erau violate de soldați, iar apoi omorâte - trupurile lor zăceau pe pământ, cu câte o lance înfiptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâncau numai orez și linte nu puteau nici pe departe satisface foamea care creștea în Kulfi; mituise vânzătorii de fructe și pe cei de legume și măcelarul cu bucăți de mătase, broderii, un furou de satin, un set de cercei auriți, un spărgător de nuci din argint, ce mai rămăsese neamanetat din zestrea ei. Îi mituise până nu le mai rămăsese nimic să-i dea. Cam pe atunci, foamea devenise atât de chinuitoare că părea un animal uriaș care-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de-ți lucrez, Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-atâția ghiocei Natura se trezește și din grădina ei Cu drag le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul aurit Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit. El se.nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară Și cu raze vii sărută june flori de primăvară. Diditei și viorele, brebenei și toporași Ce răzbat prin frunzi uscate și s-arată drăgălași
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Gordean treizeci de secunde, cât să se așeze, apoi își ridică gulerul și traversă strada în fugă, apărându-se de ploaie. Omul de la intrare îi aruncă o privire ciudată, dar îl lăsă să intre. Danny clipi și văzu niște ziduri aurite și decorate cu catifea roșie, un bar lung, din lemn de stejar, și pe Felix Gordean la o masă alăturată. Își croi drum printr-un grup de oameni de afaceri și se așeză în fața lui. Gordean aproape că înghiți scobitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dacă nu vă supărați, ce-nsemnează "eliminat"? ― Adică că te dau afară! îi răspunse ilustrul pedagog și plecă încruntat. La trei zile după aceasta, toți băieții aveau șepci frumoase, albastre, cu cozoroace strălucitoare de lac, și numere pe care se răsfățau aurite inițialele liceului: "L.Gh.L"... CAPITOLUL III TEZĂ LA ROMÎNĂ Liceul Gh. Lazăr din București era în primul său an de funcționare, după primul război mondial. Profesorii ni se schimbau de la un trimestru la altul, din diferite motive, pe care noi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
una din bătălii putea fi câștigată. Pe flancul drept al noilor sosiți se zărea, Însă, un alt grup de Apărători, pe care Angelo nu-și amintea să-i fi chemat. Erau aproximativ o sută, călări pe cai Înalți, cu harnașamente aurite, cu câte două spade ținute În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Acum spune-mi ce ar trebui să văd În ceața dinspre râu. - Nu e nici o ceață spre râu. E o armată de călăreți care așteaptă ceva. Câțiva s-au adunat În jurul unui tătar călare pe un cal negru, cu șa aurită. Lângă el se află purtătorul de tui. - Semnul conducătorului... Eminek Mârza. - Dă niște ordine și ridică brațul drept. Tătarii din margini Încep să Înainteze, cu caii la trap. - Cum bănuiam... Încearcă o Învăluire, căci au superioritatea pe teren. Simioane! - La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodului Ștefan, era slab și osos, cu un chip ciudat, de pasăre de pradă, sau poate doar așa părea la prima vedere, din cauza nasului coroiat, asemănător unui cioc de șoim. Lângă divan se afla o platoșă de oțel cu Încrustații aurite și cizmele de călărie, Încă pline de praf. Sultanul tocmai se Întorsese de la asediul Sucevei. - Să trecem peste comedia cu țăranul care nu știe limba turcă, de acord? spuse sultanul, cu un glas care voia să fie binevoitor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
printre gene, Ucizi cu vorbele-ți viclene E toamnă, ne-am iubit destul. Iubirile în preambul Te joci cu pieptenul alene Te unduiești ca vechi sirene Și tragic bate un pendul... Ce-și caută un alt mascul. Ești phoenix cu-aurite pene Mă uit așa, mai printre gene... Prezentul fără tine-i nul, Mă uit, așa, mai printre gene, E toamnă, ne-am iubit destul. Rondelul ignoranței Sincer, nu știu ce-i umorul, Dar nu cred că-i de mâncare Chiar de-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
clipele ușor se rostogolesc și adunate-n corole spun, cât de mult iubesc. Vraja mării... Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
copleșită de imaginea templelor mari care acoperă dealurile. Peste tot sunt statui ale lui Buddha. Cele mici sunt de mărimea unui ou. În cazul celor mari, pot să mă așez pe laba piciorului statuii. Numele templelor sunt cioplite pe scânduri aurite: Palatul Sănătății Excelente, Palatul Păcii Eterne, Sala Milei, Casa Norului Norocos, Casa Calmului Veșnic. Unele au fost construite din pavilioane deja existente, altele din încăperi și grădini. Fiecare locșor e înțesat cu pagode și altare. — Concubinele în vârstă și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fața doamnei Jin a fost netezită și peticită cu pudră de perle pisate. Totuși, dacă cineva s-ar uita mai îndeaproape, ar mai putea zări încă umflăturile. În dreapta capului Majestății Sale se află o tavă cu un castron de ceramică aurită. El conține ultima ei masă pământească - orez. În stânga, e o lampă mare cu ulei care arde „lumina veșnică“. Mă duc cu Nuharoo și celelalte soții ale împăratului Hsien Feng să ne luăm rămas-bun de la trupul Marii Împărătese. Toate suntem îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însă din păcate nu este decât începutul. Cea de-a șaptea zi reprezintă momentul ceremoniei arderii figurinei. S-a dat foc la trei palate și doi munți din hârtie. Palatele au douăsprezece picioare înălțime, fiecare având în vârf o pagodă aurită. Un munte e vopsit în auriu, iar celălalt în argintiu. Ceremonia se desfășoară în afara Orașului Interzis, lângă Podul de Nord. Mulțimea care s-a adunat e mai numeroasă decât la o sărbătoare de Anul Nou. Palatele de hârtie au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jefuirea a ceea ce mai rămăsese din Yuan Ming Yuan. Însă cu ochiul minții văd aievea barbarii mărșăluind în Satul Caisa, Pavilionul Bujor și Casa de Ceai Frunză de Lotus. Pot să le văd chipurile strălucind în timp ce se năpustesc prin holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin sertare. Îi văd forțând intrarea de la camera mea de depozitare în care îmi ascunsesem jadul, argintul și vasele smălțuite, tablourile, broderiile și fleacurile. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bune, nu doresc să aud, mă previne Nuharoo. Călătoria dură mi-a răpit destul din viață. Stau lângă ușa pe jumătate distrusă a lui Nuharoo. Străinii au nimicit tot ce le-a stat în cale. Oglinda e zgâriată, iar sculpturile aurite și broderiile de pe pereți au dispărut. Dulapurile sunt goale și patul are urme de picioare. Pe jos mai sunt încă cioburi. Colecțiile ei de artă au dispărut și grădinile sunt devastate. Peștii, păsările, păunii și papagalii au murit cu toții. Nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Spirituale s-a făcut o curățenie sclipitoare. În mijlocul sălii a fost pus un birou din lemn roșu de trei pe nouă picioare, acoperit cu o față de masă din mătase galbenă brodată cu flori de primăvară. În spatele biroului erau două jilțuri aurite, capitonate, pentru mine și Nuharoo. În fața locului în care urma să stăm noi se afla, atârnând din tavan, un paravan transparent din mătase galbenă. Era un gest simbolic care spunea că nu noi suntem cele care conducem, ci Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el, neștiind că de fapt asta era suferința mea ascunsă, nu acolo mi-era mie gândul... Dar unde?... "Cum adică, exclamase el odată uluit, sa faci treizeci de kilometri pe jos, până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită? Și să-l fi pus la o treabă mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie mare..." Făcusem într-adevăr acel drum, după tata cel puțin bizar, și nu era aurită acea carte în patru volume, cu care mă întorsesem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Din prefață la „Viorile vârstei”, Editura Albatros, 1978 DESPRE MAMA Trei copii am fost. Ca niște zmei, Toți am tras mereu din sânul ei. 77 Ca niște dușmani, neîncetat, Tot trecutul i l‐ am sfâșiat. Păru - i lung, de lună aurit, . s. Biata mamă! Zi de zi trecând, stre ‐ a trăit ca să ne vadă mari, ri upă‐ o vreme a căzut și ea, . Noi am fost acei ce l‐am albit Pe obrajii tineri, pas cu pas , Râuri mari, cu grijile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
evadări din sonetʺ (1939). Este cel mai prolific sonetist român. 94 Dacă sonetul n‐ar fi existat, Mihai Codreanu l‐ ar fi invitat ca să se poată exprima. Al.A Philippide „Adevărul literar” , 31 I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cuvântul sacru «mamă» ! Un gângurit când pruncul vrea s‐o cheme, E lângă noi, în clipele supreme, Din leagăn pân‐la cea din urmă vamă. Din veșnicii, ca focul unei steme Își flutură a dragostei maramă ... Păstrează‐ i chipu‐ n aurită ramă 131 și de nimic, nicicând nu te mai teme! Ocrotitoare‐n oarba vijelie, Chiar umbra ei se schimbă în făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]