2,138 matches
-
societății și unul al zguduirilor ei istorice” (Mills, 1959/1975, p. 34). Citind autobiografia lui I.C. (prima din dosarul de personal, de dinainte de 1950), nu putem să nu fim de acord cu cele remarcate de sociologul american C. Wright Mills. Autobiografie Sunt născut în satul Boteni din județul Muscel, din părinți muncitori de pământ, ambii analfabeți. Ei au pus porumb în viața lor pe moșii boierești.- Clasele primare le-am făcut în sat, dorința mea cea mare în viață a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înainte în acestă direcție.- Ca prieteni menționez două nume: Ioan Gavrilă dela Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Pare-mi-se secretarul Sindicatului Înv. Superior Cluj.- Valeriu Butură, conferențiar de Geografie Regională, Universitatea din Cluj.- I. Chelcea, conferențiar de Etnografie, Univ. Iași.- Autobiografiile din dosarul de personal (A.d.p.) se încadrează în tipul biografiilor oficiale provocate (curriculum vitae). Nefiind spontane, ci, dimpotrivă, obligatorii, nu se mai pune problema de ce erau scrise. Când sunt folosite ca sursă de informații, sociologul trebuie însă să stăruie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lor în funcție de comandamentele timpului. De asemenea, se exprimă nu cu cuvintele lor, ci cu cele ale epocii. Pentru exemplificare, dar și pentru a înțelege atmosfera timpului, presiunea psihică exercitată de serviciul de personal prin cerința repetată de a-ți face autobiografia, prin completările impuse, reproducem încă una dintre cele patru A.d.p. ale lui I.C. Autobiografie Sunt născut în satul Boteni - Muscel (1902) din părinți muncitori de pământ. Tata și mama n-au știut carte. Din cauză că nu aveau îndeajuns pământ, puneau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ale epocii. Pentru exemplificare, dar și pentru a înțelege atmosfera timpului, presiunea psihică exercitată de serviciul de personal prin cerința repetată de a-ți face autobiografia, prin completările impuse, reproducem încă una dintre cele patru A.d.p. ale lui I.C. Autobiografie Sunt născut în satul Boteni - Muscel (1902) din părinți muncitori de pământ. Tata și mama n-au știut carte. Din cauză că nu aveau îndeajuns pământ, puneau porumb pe pământ boieresc (în Valea Bradului, la Niță Popescu). școala primară am făcut-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Posibil că din această luptă n-aș fi putut ieși învingător dacă nu m-ar fi avantajat conjunctura politică. Cadrele partidului din localitate cunosc chestiunea și au avut atâta răgaz ca să se convingă de adevăr. Ion Chelcea 8 iunie 1953 Autobiografie (Complectare) 1. Stagiul militar l’am făcut la Batalionul 1 Vânători de Munte. 2. Concentrat am fost (prin vărsare) la batalionul 24 Vânători de Munte în anul 1941. Am fost furier, cu gradul de soldat (în urma faptului că așa m
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
niciodată de aceasta. Era un popă de țară înglodat în necazuri casnice, mai mult decât preoțești - fiind preocupat de viitorul copiilor, mai ales că băieții n-au avut predilecție pentru învățătură cum ar fi dorit. Ion Chelcea 8 iunie 1953 Autobiografie (complectare) Soția are 2 frați: Nelu Mușatescu, de ocupație agricultor - locuiește în comunca Valea Mare Podgoria, raion Pitești, are 4 ha. După câte știu, n-a făcut și nici nu face politică. Gogu Mușatescu, de ocupație funcționar inferior la C.F.R.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1951, I.C. consemna în prima sa A.d.p. (1951) că nu a fost indiferent „față de mișcarea politică și economică sub formă marxistă” și recunoștea că „valul naționalist se pare că nu a rămas fără influență” asupra sa. În cealaltă autobiografie (1953) declară că nu ar fi putut înființa Muzeul de Enografie din Iași dacă nu l-ar fi „avantajat conjunctura politică” și își aduce aminte că în tinerețe citea multă „literatură și filosofie”, că îi „plăcea mai ales” Maxim Gorki
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
își aduce aminte că în tinerețe citea multă „literatură și filosofie”, că îi „plăcea mai ales” Maxim Gorki. Foarte probabil că i-au plăcut scrierile lui Maxim Gorki traduse pe atunci, Printre străini și Pe coastele Italiei - așa cum menționează în autobiografie (doar și I.C. a trăit printre străini; și el a fost pe țărmurile Italiei). știu însă că în familie vorbea adesea cu o adevărată venerație despre Lev Nicolaevici Tolstoi, despre care în A.d.p. nu amintește. De altfel, la vârsta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Oamenii, mai ales intelectualii „cu probleme”, își urau: „Să fii iubit de clasa muncitoare!”. Dar nimeni nu iubește dacă nu se știe iubit. Cunoșteau această „lege psihologică” și cei care își făceau A.d.p. ca o spovedanie. Într-una dintre autobiografii, I.C. declară caragialesc: „Sunt partizanul progresului, indiferent de atmosfera timpului”, aducând ca argument faptul că în 1936 a scris într-o revistă (Curentul) despre eforturile depuse în Rusia sovietică pentru cunoașterea etnografică și că a retipărit articolul respectiv în 1940
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intenționat - unele lucruri. Ele sunt conservate în plan mental. Dăm ca exemplu „episodul Italia” (1917) și participarea la lucrările de înscriere a românilor dintre Bug și Nistru efectuate de către Institutul Central de Statistică (1942) - despre care am amintit deja. Examinarea autobiografiilor din dosarul de personal al lui I.C. permite și formularea unui răspuns la o întrebare cu valoare metodologică mai generală: viața omului este un parcurs, un drum prestabilit, are o finalitate sau e pur și simplu o succesiune de poziții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obiective dintre diferitele stații” (Bourdieu, 1986/1988, p. 83). Consider, în acord cu sociologul francez citat anterior, că biografia unei persoane se definește ca totalitatea „plasamentelor” și „deplasamentelor” acesteia în spațiul social. Apreciez, de asemenea, că „descrierea oficială” a vieții (autobiografia din dosaul de personal) impune „constrângeri și cenzuri specifice” care o depărtează de „logica firească a confidenței”. Îndepărtarea de această logică este cu atât mai accentuată cu cât „modelul oficial” se implantează mai brutal, atrăgând după sine sancțiuni penale sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
atrăgând după sine sancțiuni penale sau de altă natură. Este în discuție ordinea socială instaurată în România după 23 august 1944 prin ceea ce a însemnat suferința generalizată denumită „dictatura proletariatului”. Concluzii preliminare Oficializarea reprezentării private a propriei vieți sub forma autobiografiilor din dosarul de personal în perioada de început a regimului comunist în România a urmat logica strictă a constrângerii și (auto)cenzurii, nu pe cea a confidenței. Valoarea de document social a dosarului de personal rezultă mai degrabă din analiza
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
regimului comunist în România a urmat logica strictă a constrângerii și (auto)cenzurii, nu pe cea a confidenței. Valoarea de document social a dosarului de personal rezultă mai degrabă din analiza întrebărilor din foaia de personal decât din analiza conținutului autobiografiilor oficiale (curriculum vitae). Utilizarea autobiografiilor oficiale pentru reconstituirea trecutului apropiat, pentru o schiță psihosociologică a comunismului, presupune înțelegerea biografiei ca „plasări” și „deplasari” ale individului în câmpul social, precum și apelul la „triangulare”, la verificarea povestirii vieții prin alte modalități de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
urmat logica strictă a constrângerii și (auto)cenzurii, nu pe cea a confidenței. Valoarea de document social a dosarului de personal rezultă mai degrabă din analiza întrebărilor din foaia de personal decât din analiza conținutului autobiografiilor oficiale (curriculum vitae). Utilizarea autobiografiilor oficiale pentru reconstituirea trecutului apropiat, pentru o schiță psihosociologică a comunismului, presupune înțelegerea biografiei ca „plasări” și „deplasari” ale individului în câmpul social, precum și apelul la „triangulare”, la verificarea povestirii vieții prin alte modalități de studiu: biografii neoficiale, interviuri, mărturii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sub dominație sovietică, metodele de inspirație leninistă ale violenței organizate de stat au modelat profund reprezentările sociale și structurile de personalitate ale populației, instaurând un regim bazat pe o stare de „frică generalizată” (Neculau, 2000, 2003). În România, relatările și autobiografiile publicate în ultimii ani au subliniat faptul că numeroși supraviețuitori ai regimului de detenție politică au fost victimele diverselor persecuții politice în perioada ulterioară eliberării din detenție până la schimbarea contextului politic din 1989. Unele dintre acestea au sugerat că istoria
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scofâlcită care va fi și cea mai neajutorată, mai copil decât toate”. Totuși, romanul refuză convenția confesiv-diaristică a proustianismului, conturându-se mai degrabă ca biologie decât ca psihologie. Amintind de halucinantele incursiuni corporale ale lui M. Blecher, Exuvii e o autobiografie somatică ce întregește imaginea de ansamblu a unei opere. SCRIERI: Xilofonul și alte poeme, București, 1990; Pauză de respirație (în colaborare cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea), București, 1991; Juventus, București, 1994; Exuvii, București, 1997; Noapte sau zi
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
București, 1883; Dimitrie Dobre, Eufrosin Poteca Motreanul, București, 1899; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 61-64, 135-136; Dan Simonescu, Bossuet în literatura românească, CL, 1927, septembrie-noiembrie; Petre V. Haneș, Eufrosin Poteca traducător al lui Bossuet, PIL, 1931; I. Vârtosu, Pagini din autobiografia lui Eufrosin Poteca, București, 1937; C. Rădulescu-Motru, Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 122-123, Ist. lit. (1982), 120-122; C. Rădulescu- Motru, Din autobiografia lui Eufrosin Poteca, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XII, 1943; I.
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
Poteca traducător al lui Bossuet, PIL, 1931; I. Vârtosu, Pagini din autobiografia lui Eufrosin Poteca, București, 1937; C. Rădulescu-Motru, Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 122-123, Ist. lit. (1982), 120-122; C. Rădulescu- Motru, Din autobiografia lui Eufrosin Poteca, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XII, 1943; I. Vârtosu, Eufrosin Poteca egumen la mănăstirea Motru, Craiova, 1944; Adrian Marino, Iluminiștii români și idealul „luminării”, IL, 1965, 4; G. Călinescu, I. Eliade Rădulescu și școala sa, București, 1966
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
momentul nostalgiei și al presentimentului inevitabilului (tratat și el cu aceeași nuanță nonșalantă): „Adevărul gol-goluț ăsta e/ că tare aș mai vrea să mor/ într-o zi însorită de primăvară/ când proștii/ printre care și eu/ se bucură de viață.” Autobiografia pare astfel scrisă meticulos, în versuri deseori memorabile. Portrete i s-au dedicat de asemenea, fiecare cu plasticitate și exactă privire, cum ar fi cel semnat de Dan Cristea: „Așadar, depănând amintiri, în verile anilor ’70, putea fi văzut la
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
spiritualități, București, 1936; Psihologia poporului român, București, 1936; Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca, București, 1940; Timp și destin, București, 1940; ed. îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 1997; Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin, București, 1942; Din autobiografia lui Eufrosin Poteca, București, 1943; Morala personalismului energetic, București, 1946; Materialismul și personalismul energetic, București, 1947; Mărturisiri, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1990; Etnicul românesc. Naționalismul, îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 1996; Revizuiri și
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
1934, 711; D. Gherghinescu-Vania, Gând chinuit, GR, 1935, 11-12; Victor Eftimiu, Peter Neagoe, ALA, 1937, 854; Nicolae Rusu, Întoarcerea lui Peter Neagoe, „Eu și Europa”, 1937, 4; Gheorghe Dinu, Un ceas cu Peter Neagoe, ADV, 1937, 1 mai; Peter Neagoe, Autobiografie, ALA, 1939, 952; Ion Corbuțiu, Peter Neagoe la noi, „Eu și Europa”, 1939, 1; Donald F. Sturtevant, Peter Neagoe. An Essay and Some Bibliographical Notes, New York, 1964; Petru Comarnescu, Un roman despre viața lui Brâncuși, CNT, 1965, 2 iulie; Vasile
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor caracterologiei oltenești”, mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
în „Orizont” (1966), iar editorial cu volumul de versuri Lebede ale puterii (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor). Publică în mod constant în „Orizont” și colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Tribuna” ș.a. După 1989 revine în spațiul poetic românesc cu placheta Autobiografie ermetică (1992; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor), cu volumul bilingv Erotica hermetică - Die hermetische Erotik (1994) ș.a. Câteva texte i-au fost traduse în limbile sârbă și germană și, la rândul său, transpune din sârbă 65 de povestiri
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică. Unui lamento pe tema singurătății i se adaugă acum motivul înstrăinării. Obsesia vremelniciei, spaima față de imprevizibilul destinului uman, întotdeauna supus hazardului, constituie și substanța versurilor din Zaruri de apă (1999). Dar registrul imagistic se modifică și, de asemenea, sintaxa
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Eros și Thanatos, această asociere bipolară, fundamentală pentru poezia lui P., se manifestă ca o figură de sursă expresionistă. SCRIERI: Lebede ale puterii, București, 1972; Obelisc, Timișoara, 1974; Neînceputa mireasmă, Timișoara, 1975; Obiecte pierdute, Timișoara, 1980; Clima temperată, București, 1981; Autobiografie ermetică, pref. Șerban Foarță, Timișoara, 1992; Erotica hermetică - Die hermetische Erotik, ed. bilingvă, tr. Balthasar Waitz, Timișoara, 1994; Zaruri de apă, cu desene de Dan Ursachi, Timișoara, 1999; Nopți westfalice, Timișoara, 2003. Traduceri: 65 de povestiri, Pancevo, 1970 (în colaborare
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]