921 matches
-
mentul frumos”, caritabil, devine o primă treaptă pentru dobândirea abilităților eroice, un întemeietor nu poate fi necivilizat! Binefacerile eroului au fost considerate „un automatism propriu prozei fantastice, urmat de alte automatisme, așa-zisele donațiuni. Ele devin elemente narative, indispensabile acțiunii”. Automatismele reprezintă însă gesturi fixate de funcția lor rituală, scenariul inițiatic neputând fi parcurs altminteri. Cel mai adesea, mezinul nu își arată natura excepțională, procedeu considerat a fi o „disimulare strategică - inițial, poate, cu rosturi rituale, propițiatorii - vizând derutarea forțelor antagonice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acolo la boieri, la Curtea di Argeș, m-am dus la cai ș-am scurmat și m-o loh’it un cal. - Da’ știi acolo? - Știu!”. Informatorul folosește ca localizare a sacrului un toponim real, dar el trebuie pus pe seama automatismului lingvistic, căci, anterior, întrebarea despre curtea mitică folosește numele personajului căutat: curtea lu Argeș. Și un basm din colecția D. Stăncescu pune pe baza personajului sacru puterea mutilantă a locului: „Taman într-un târziu, iacă un ciocârlan șchiop venea șontâc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcut director de bancă, iar Tândală a devenit depunător. * Ca să poți fura, trebuie să ai ce și de la cine. * Negustor cinstit încă nu s-a dovedit. * Hoțul neprins tot hoț rămâne. * Prejudecățile nu sunt judecăți care le preced pe altele. * Automatismele nu țin de mecanică, ci de deprinderile omenești. * Unii medici îi tratează pe pacienți cu indiferență. * La terminarea facultății, depun jurământul lui Ipocrit. * Ultimul drum are întotdeauna sens unic. * Toți vorbesc despre moarte, dar nimeni nu știe ce este ea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
desemnând actul lecturii, termenul a citi participă la "construirea" (sugerarea) atmosferei în care se desfășoară lectura, precum și a atitudinii/perspectivei din care este evocată [...]. Verbul a citi intră în structuri care construiesc o perspectivă critică asupra lecturii, văzute ca simplu automatism, mai ales în spațiul instrucției școlare". În eseul intitulat Imagine, demersul analitic se înscrie pe linia a ceea ce s-ar putea numi rigoarea disciplinei imagologiei: În spațiul poeziei eminesciene, termenul imagine semnifică rareori de sine stătător. De cele mai multe ori, cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
filigranat mai păstra pentru noi ceva-ceva din savoarea și interesul permanent al scrisorilor lăsate de oamenii veacului al XVII-lea și al XVIII-lea (Saint-Évremond, Voltaire, Vauvenargues, Di derot), admirabila artă epistolară pier dută În zilele noastre din neastâmpărul și automatismul funcțiilor noastre pe toate planurile vieții - triumf al omului despuiat de orice personalitate. Cea dintâi manifestare a lui Emanoil Bucuța În public, În ciclul conferințelor Ideii Europene din toamna lui 1922, când a vorbit despre Papini, necunoscut pe atunci decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au fost] atât de scumpe odinioară inimii mele, dar care s-au Întors, cu vremea, la aspra și sălba teca lor condiție ancestrală, cea a junglei din care le scosesem. Eu Însumi stau cât pe-aci să mă Întorc la automatismul meu animal, spre care uneori te târăsc vârsta, frecventările inutile sau neglijarea exercițiilor spirituale, prinzând de veste abia În ceasul al unsprezecelea de pierderea de sine, nu numai a sufle tului, care mă pândea. Nici gând, prin urmare, când constați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spre care uneori te târăsc vârsta, frecventările inutile sau neglijarea exercițiilor spirituale, prinzând de veste abia În ceasul al unsprezecelea de pierderea de sine, nu numai a sufle tului, care mă pândea. Nici gând, prin urmare, când constați depersonalizarea și automatismul acestor femei, să le condamni În numele unei mo rale de care se abuzează atâta și care și-a pierdut de mult orice autoritate și eficacitate. Nici morala, dar nici rațiunea, cu tumbele și tocmelile ei, n-au ce căuta aci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l-au condus cu mare jale când, aproape surghiunit, l-au ajutat să încarce într-o căruță cam doar ce se putea, lăsând pe mâna celor hrăpăreți toată agoniseala sa de o viață. La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se mai ștergea doar de stropii unei ploi mărunte care simbolizau parcă ultimul bocet al naturii însăși care se întristase că inegalabilul erou al culturii naționale părăsește meleagurile dragi, lăsând în urmă până și mormântul gol
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
automate și de teoria sistemelor. A publicat 9 cărți de specialitate în domeniile acționări electrice, utilaj electromecanic și automatică, 70 lucrări științifice originale, ultimele tratând dinamica sistemelor neliniare, din care opt lucrări au fost publicate în reviste din străinătate (în „Automatisme” - Franța, „IEEE Transactions on Automatic Control”SUA și „Regelungstechnick” - R.F. Germană). A elaborat 10 invenții brevetate OSIM și este coautor la 16 contracte de cercetare științifică cu diverse întreprinderi. În anul 1960 a fost premiat de Ministerul Învățământului pentru cercetare
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
căci se învecinează cu un soi de bunker și adăpost antiaerian, un accesoriu obligatoriu pentru toate clădirile din Elveția. Încercare total nereușită de "socializare" cu noii mei colegi de campus, din cauza diferenței de vârstă, dar și a uluitorului lor conformism, automatism comportamental etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră de viitori funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și plăcere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A învățat mereu, și-a sporit zestrea spirituală pentru a-i învăța mai bine pe alții. Orgoliul profesional și demnitatea umană l-au ferit de pericolul blazării și suficienței, de transformarea unei activități creatoare și de înaltă aspirație umană în automatisme și rutină. Marea nemulțumire a lui Dumitru Dascălu provine din faptul că actuala generație de învățători, mai cu seamă cei tineri, nu este pătrunsă de necesitatea lecturii. Alcătuirea unor biblioteci personale prin achiziționarea cărților de imperioasă trebuință pentru intelectualii care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spre deosebire de un meseriaș standardizat dorește să se exprime, să exprime Realitatea sau și una, și alta, în timp ce marele public, cum spuneam, nu vrea Iar atunci când nu-l găsește la cinema, rămâne închis în casă, cu televizorul deschis. Sclav adormit al automatismelor. Și totuși, Realitatea (un concept greu de circumscris, dar totuși operațional) este mai ales acum, după o jumătate de secol de amputare a ei de pe marile și micile ecrane - singura motivație serioasă pentru ca un tânăr regizor să se apuce de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici nu se poate ști cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în realitate, nu există decât comicul de situație. Nici „caracterul”, nici „moravurile” nu sunt în sine generatoare de comic, ci numai situația, adică ceea ce rezultă din fenomenul explicat de Bergson : du mécanique plaqué sur du vivant. Adică o cădere în automatism. Comicul de limbaj e tot unul de situație. Geniul nu disprețuiește nimic, nici facilitatea, nici ieftinitatea, nici scabrosul. Din orice face creație monumentală. Eternă. Abisalul Caragiale Întâi, nu știu cum să-ncep, pentru că prezentarea pe care mi-a făcut-o colegul Radu-Nandra
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
respectiv cartea lui Elvin, a lui I. Constantinescu, a lui Al. Călinescu, comentariile mai lungi, interesante, pe care le-a făcut Valeriu Cristea în Alianțe literare, toate merg pe ideea aceasta a vidului, a fantoșelor lipsite de substanță, a acestui automatism sau a anomaliei, în sensul că el nu ascultă de nici o lege umană, ci de niște legități mecanice, care ar face, după aceste interpretări, din Caragiale un precursor al absurdului - eventual și al lui Kafka și al lui Beckett și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
enorm lui Caragiale, asta nu e nevoie s-o demonstrăm, cred. Dar lucrurile nu se opresc aici, asta mi se pare important. Dacă ar fi să acceptăm această teză, Caragiale este un mare scriitor care ne aduce revelația vidului, a automatismului, a absurdului, a aberației ; cred că suntem numai la jumătate de drum, pentru că este o observație de făcut în continuare. Și această observație o datorăm unui critic, după mine, remarcabil - Gabriel Dimisianu. În postfața la o ediție populară din teatrul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
postfața la o ediție populară din teatrul lui Caragiale, Dimisianu face observația că, odată demonstrată, odată obținută această primă etapă, primă concluzie : Caragiale este un autor care ne pune în față vacuitatea ființei umane, vidul, vidul mascat al mecanismelor, al automatismelor etc., aceste imagini și această realitate nu ne determină să ne simțim nesolidari cu aceste fantoșe. Dimpotrivă, suntem complici și implicați în această lume. Ne simțim foarte înrudiți cu ei și foarte prieteni. Și ne sunt foarte simpatici. Personajele lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari dureri sufletești ale copilăriei. Starea mea de bruscă melancolie s-a atenuat cu greu, zile întregi am trăit într-un automatism ciudat. Ceea ce mi s-a părut de necrezut a fost convingerea că evenimentul fusese o trădare, că nimeni nu a oprit nenorocirea; că Dumnezeu a fost înșelat, degradat, că și El are puteri limitate, că nu-i un stăpân absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
autobiografic, cum ar fi Viața secretă a lui Dalí (1942) sau Jurnalul unui geniu (1961). În cele ce urmează, încercăm să identificăm ansamblul de principii ale doctrinei, modul lor de structurare într-un sistem explicativ coerent, în relație cu doctrina "automatismului suprarealist" promovată de André Breton, ale cărei limite încearcă să le depășească, cu teoriile psihiatrice contemporane și, mai ales, cu psihanaliza freudiană. "Metoda paranoico-critică" reflectă și, în același timp, este un îndrumar pentru propria practică a artistului. Faimoasele "imagini duble
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene, expresia proceselor de gândire inconștientă, cu un minim de control din partea eului: Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în alt mod, adevărata funcționare a gândirii. Dictare izvorâtă din gând, în absența controlului rațional și dincolo de orice preocupare estetică ori morală. (Breton 1969a: 26) Automatismul presupune, deci
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în alt mod, adevărata funcționare a gândirii. Dictare izvorâtă din gând, în absența controlului rațional și dincolo de orice preocupare estetică ori morală. (Breton 1969a: 26) Automatismul presupune, deci, coborârea în propriul eu, cultivarea scrisului spontan, ca un mijloc de a exprima lumea necunoscută dinăuntrul ei (inconștientul), conceput ca sursă esențială de inspirație. Permițând hazardului, accidentalului să se manifeste, artistul eliberează actul creației de cenzura raționalității. Produsul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
posibilitățile unei crize mentale, poate echivalente, dar în orice caz aflată la antipozii crizei la care ne supune faptul halucinației. Cred că se apropie momentul când, printr-un proces cu caracter paranoic și activ al gândirii, vom putea (simultan cu automatismul și cu alte stări pasive) să sistematizăm confuzia și să contribuim la discreditarea totală a lumii realității. Nu numai că noile simulacre pe care gândirea paranoică poate să le facă să apară subit își vor avea originea în inconștient, dar
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
că diversele forme pe care poate să le ia obiectul cu pricina vor fi controlabile și recognoscibile pentru toată lumea" (2005a: 153). Autorul insistă asupra forței cu care imaginile subconștiente se impun percepției și nu vede rațiunea drept un paliativ al automatismului interpretativ al privirii: gândirea rațională intervine a posteriori, nu pentru a corija, ci pentru a explicita interpretarea realului prin privire, pentru a pune în lumină sistematizarea caracteristică percepției delirante. Metoda "paranoico-critică" datorează mult înțelegerii viselor elaborată de Sigmund Freud; pentru
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pare să preia Dalí ideea că falsitatea judecății paranoice se datorează unei devieri a inteligenței și sensibilității: paranoicul, la care logica afectivă operează preponderent, grupează ideile conform propriilor dorințe. Dalí vedea în metoda sa un mijloc de a îmbunătăți principiul automatismului suprarealist pe care îl apreciază ca fiind prea pasiv, prea preocupat de "experiența pură", într-un moment când imperativele politice solicitau artistului să-și pună ideile "în serviciul iminentei crize a conștiinței, în serviciul Revoluției"; el concepea "metoda paranoico-critică" drept
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o stare mentală activă, nu pasivă precum cealaltă. În "Noi considerații generale asupra fenomenului paranoic din punct de vedere suprarealist" (1932), Dalí vorbește chiar de "dramă poetică" a suprarealismului, a cărei cauză o identifică în antagonismul dintre "confuzia pasivă a automatismului" (promovat de André Breton, fondatorul mișcării), dar și de concilierea dialectică generată de "confuzia activă și sistematică ilustrată de fenomenul paranoic", propunerea sa (2005e: 203-204). Pentru el, metoda paranoico-critică este ca o fereastră deschisă spre necunoscutul lumii subconștientului, un filtru
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]