1,813 matches
-
Din aceasta va decurge adevărul ca bază a responsabilității judiciare, În condițiile accesului subiectului la resocializare și reinserție socială, fapt ce evocă aspectul holistic al acestui gen de activitate. În sfârșit, expertiza medico-legală psihiatrică trebuie să afirme și caracterul său axiologic pentru a evita „puterea” omului de specialitate asupra semenului său și a acorda respectul cuvenit drepturilor bolnavului ca valoare În sine (demnitatea umană fiind superioară voinței celui ce o poartă) precum și preeminenței intereselor sale Înaintea celor sociale, cu excepția celor prevăzute
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
ale capului și ale membrelor. Afectivitatea la nivelul afectelor foarte puternică. Emotivitate exagerată prin lipsa controlului cortical. În general, afectuos, vesel, bine dispus. Se întâlnesc rar cazuri de iritabilitate sau agresivitate. Manifestă în permanență tendința de sociabilitate, fără o formulă axiologică. Are puternice reacții de gelozie datorită infantilismului afectiv. Comunicarea spre deosebire de alte categorii de deficienți, mongoloidienii sunt foarte comunicativi, au inițiativă în stabilirea comunicării verbale sau a comunicării paraverbale. Limbajul se dezvoltă târziu (după 3 ani) și foarte lacunar. Pe toată
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
propriu-zisă, ca proces morbid, de natură pur medicală; b) suferința, resimțită de omul bolnav, ca o trăire penibilă a răului, a transformării sale morale (tristețe, neliniște, angoasă, deznădejde, grijă față de perspectivele bolii ca amenințare a vieții). Suferința are un caracter axiologic negativ moral, în raport cu propria noastră ființă și cu destinul acesteia. Suferința va apărea întotdeauna ca o schimbare negativă, ca o amenințare sau chiar ca o întrerupere a cursului vieții. Starea de suferință care însoțește, de regulă, boala, nu trebuie însă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
De fapt este o pierdere și o căutare a identității, specifică perioadelor de criză socială a valorilor, specifică societăților anomice. Soluțiile propuse sau adoptate în aceste situații de criză socială sunt, în marea lor majoritate, expresia unei confuzii sociale și axiologice generale. Ele au un caracter de cele mai multe ori aberant, nefundat, luând chiar aspectul formal și de conținut al unor construcții delirante de masă, colective. În sensul acesta menționăm, ca mai frecvente și specifice, următoarele forme de manifestare: migrația populațională către
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
redescoperirea târzie a vocației fundamentale a omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o „a doua natură” prin travaliu physiopoietic, să interiorizeze, de-a lungul întregii vieți, mari „zei axiologici”: Alétheia, Kalós, Agáthon, Dike, Eleutheria. Ultramodernismul pedagogic vizează așadar reumanizarea educației pentru condițiile societății contemporane. O societate informatizată și transformată în „sat global”; o societate care tinde să înlocuiască realitatea cu hiperrealitatea; o societate în care nu se poate supraviețui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea rosti în public din cauza unui trac bizar, o timiditate maladivă de care nu s-a putut dezbăra niciodată). În fine, cei doi maeștri aveau opțiuni axiologice profund diferite. Platon s-a consacrat Adevărului (Alétheia) și cunoașterii adevărului. Isocrate s-a închinat Vorbirii (Logos) și rostirii măiestriei în public. Platon considera retorica doar o simplă aplicație a dialecticii, în vreme ce Isocrate credea că retorica este arta supremă care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Curriculumul centrat exclusiv pe valorile tradiționale ale societății riscă să producă mai ales „personalități oneste”, dar mediocre, și „conformiști” incapabili să promoveze valori noi pentru progresul societății. Indubitabil, aceste două extreme nu pot fi evitate decât printr-un just echilibru axiologic la nivelul orientării curriculumului. Numeroși autori moderni consideră că acest lucru nu se poate realiza decât analizând cât mai amplu și mai profund toate categoriile de criterii care pot orienta curriculumul și fundamentând, pe această bază, o metodă rațională de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
orientării moderne. 12.6.1. Criteriile orientării curriculumului moderntc " 12.6.1. Criteriile orientării curriculumului modern" Nu există încă un consens în rândul specialiștilor în curriculum educațional modern cu privire la natura și ierarhia criteriilor care trebuie să stea la baza opțiunilor axiologice necesare ghidării lui. Unii autori consideră prioritare criteriile filosofice, alții - pe cele politice, alții - pe cele social-economice, alții - pe cele psihologice, alții - pe cele culturale. Fiecare dintre aceste criterii implică avantaje și dezavantaje 17. Criteriile filosofice Interogația cea mai frecventă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Taba. După acest autor - modern și deci raționalist -, obstacolele nu sunt determinate de opțiuni filosofico-politice și de optici definitiv ireconciliabile, ci rezidă mai degrabă în confuzii semantice și în lipsa unor definiții operaționale ale conceptelor folosite în analiza problemelor de orientare axiologică a curriculumului educațional. În consecință, Wheeler a propus depășirea situației printr-un demers rațional. Acesta presupune, înainte de toate, identificarea conceptelor și a ideilor fundamentale implicate în orientarea curriculară și apoi clarificarea lor prin definiții operaționale și standarde terminologice. Într-o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
declararea problemei ca fiind falsă și ignorarea ei. Aceasta nu este o soluție reală, desigur. Se poate considera însă că, la nivelul unei teorii generale a curriculumului, este singura posibilă. În practica dezvoltării curriculumului pot fi operate, bineînțeles, numeroase opțiuni axiologice. În realitate, nu ne aflăm în fața unei „probleme obiective” soluționabile prin demersuri strict raționale, cum crede D.K. Wheeler. Factorii subiectivi care intervin în configurarea problemei obligă la decriptări de sensuri și interpretări, ceea ce reclamă o abordare hermeneutică, și nu doar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puțin în ceea ce privește învățământul primar și secundar. În România este posibil ca această tendință să se manifeste odată cu schimbul de generații, în primele decenii ale secolului XXI; - impactul valoric asupra curriculumului este o realitate pedagogică milenară, așa cum am arătat deja. Metamorfozele axiologice care au însoțit marile mutații social-istorice au antrenat întotdeauna schimbări profunde, adesea totale ale curriculumului educațional. Societatea contemporană pare să se afle în vâltoarea unei transformări de amploare, cea mai profundă din câte a traversat vreodată, și, indubitabil, curriculumul educațional
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
observabile prin care elevul devine capabil de anumite performanțe. Învățarea strategică este interioară și atinge planul superior al proceselor cognitive. Învățarea egodinamică este intimă și profundă, antrenând toate capacitățile și procesele psihice umane, de la cele intelectuale până la cele afective sau axiologice. Modelul holodinamic sugerează posibilitatea organizării curriculumului astfel încât, de-a lungul procesului de formare, învățarea elevului să progreseze dinspre „periferia comportamentelor” spre „centrul trăirilor intime și profunde ale eului”. R. Titone a sugerat că se pot constitui diverse „modele psihomatetice” (sau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și postmodernismultc "13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismul" Cei mai aprigi antimoderniști ai anilor ’60 au devenit personalități marcante ale postmodernismului în următoarele două decenii. Este vorba despre un proces de maturizare care a antrenat și un proces de aprofundare axiologică a problematicii umane a curriculumului. În acest sens au evoluat James B. Macdonald, Helen F. Robinson, Paul R. Klohr și Dwayne Huebner. Lor li s-au adăugat mai tinerii Ross Mooney (profesor la Ohio State University), Eliot W. Eisner (profesor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1988), hermeneutica ne conduce, oarecum obligatoriu, spre încadrarea teoriei curriculumului în termenii acțiunii practice; în special în ceea ce privește deliberările și alegerile pe bază de scopuri înțelese ca temeiuri ale existenței și devenirii. Ea precizează însă că întotdeauna câmpul fenomenologic este „îmbibat” axiologic; abordarea pragmatic-hermeneutică a acestuia nu antrenează numai metoda științifică în sine, ci și alegerea morală și sensibilitatea estetică; dar o asemenea abordare oferă mult mai mult decât oricare altă abordare a curriculumului 138. Până în anii ’90, s-a crezut că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
scopurilor învățării este o activitate ideologică. Valorizarea unei perspective în raport cu altele presupune o limitare a celor din urmă. O anumită abordare implică promovarea unei valori; o altă abordare însă o poate neglija. Unii câștigă, alții pierd. Fii sensibil la implicațiile axiologice ale deciziilor tale; i) Întreabă: „Cine face regulile cu privire la ceea ce constituie un scop legitim de învățare legitim?”, „Ce interese servește proiectul?”, „Care este agenda ascunsă?”254. B.G. Wilson evocă pățania unui designer dintr-un birou de design instrucțional, o întâmplare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plac plebei din caverna platonică; în practică, această mișcare bezmetică ia forma acelui null curriculum descris de postmodernistul Eisner și incriminat de el că ar genera „nulitățile” de tot soiul, pe care le produc școlile moderne. Dureroasă este și inversarea axiologică produsă de raportul dintre „diletant” și „specialist”. Cultul specialistului, chiar exacerbat, nu pare să fi produs vreun rău în sine - căci nu este nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai târziu cineva a frecventat un cerc, un grup, un mediu cultural și ideologic de o anumită nuanță îl marchează pentru tot restul vieții. Din cele spuse până aici rezultă că, prin caracteristicile sale, contextul induce tabele valorice, determină sistemul axiologic, propune norme și stiluri de conduită. Cercetătorii din prima linie a fenomenului reprezentărilor sociale invocă „efectul contextului” asupra acestora (Abric și Guimelli, 1998). Toate referințele la context descriu mai degrabă o realitate culturală, exprimată prin norme și practici culturale, rod
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o solidă cunoaștere a marilor direcții din filosofia artei. Câteva însemne sunt evidente de pe acum: informația cuprinzătoare care conlucrează cu o intuiție precisă, concluziile demersului analitic fiind adesea surprinzătoare. Fără să caute originalitatea cu orice preț, eseistul ajunge la formulări axiologice personale, pentru că abordează operele de artă dintr-o perspectivă în care raporturile dintre idee și semnul plastic sunt interpretate într-un sistem de relații multiple, aflându-se în atenție atât arta contemporană artistului discutat, cât și istoria formelor. Aproape în
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
fervoare, relecturii clasicilor și impunerii modernilor. Distincția dintre cele două segmente fiind greu de făcut, criticul le aplică același tratament, discută autorii pe un ton participativ și neumoral și se interesează mai degrabă de aspectul hermeneutic decât de acela strict axiologic. E aici și o formă de evaluare implicită, de vreme ce critica lui P. e una afirmativă prin excelență, orientată exclusiv către promovarea valorilor. Totuși, o anume diferență există, pornind chiar de la situarea față de obiect: pe când analiza modernilor urmărește o circumscriere globală
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
o opera aperta și, în același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific. Apoi - cum avea să i se obiecteze lui Edgar Papu mai târziu -, chiar dacă toate aceste
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Dinu Rachieru ș.a.), iar comparatiști ori specialiști în literaturi străine (Dan Grigorescu, Mihaela Constantinescu) au publicat pertinente cercetări vizând fenomenul și manifestarea lui în culturile în care s-a cristalizat. Consolidat astfel în spațiul literar românesc, p. dobândește o conotație axiologică pozitivă: ceea ce este identificat drept postmodern este considerat automat bun, valoros ori, în orice caz, dezirabil, dată fiind sincronicitatea - fie ea și întârziată - cu literatura americană. În confruntarea doctrinelor estetice, această conotație valorizantă a fost utilizată pentru tranșarea unor rivalități
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
finalul ultimului număr Radu Stanca răspunde și el, la rubrica „Revista revistelor”, celor care îi acuzaseră de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și simpatia pentru opera clasică, plurivalent axiologică. De altfel, Radu Stanca e cel care va scrie și despre „resurecția baladei”, susținând că „baladescul înseamnă prezența dramaticului în interiorul poeziei lirice”. Printre poeții prezenți în revistă se află, aproape număr de număr, Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, Constant Tonegaru
REVISTA CERCULUI LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional, cât și în critica și estetica interbelice. Studiul Limba literară - concentrat asupra gestului genezic al lui Titu Maiorescu de a fi despărțit, în mod discriminatoriu, cuvintele „poetice” de cele „prozaice”, dând astfel naștere unei
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1961, 31-36; Dan Botta, Scrieri, IV, București, 1968, 90-98; Dimitrie Gusti, Opere, II, București, 1969, 350-356; Emil Manu, Vasile Pârvan, scriitor și filosof al culturii, LL, 1969, 59-70; Mincu, Critice, I, 76-86; Balotă, Labirint, 12-22; Ion Pascadi, Din tradițiile gândirii axiologice românești, București, 1970, 69-80; Todoran, Secțiuni, 266-288; Balotă, Ion, 86-117; Onisifor Ghibu, Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, îngr. și pref. Crișan Mircioiu și Șerban Polverejan, pref. Crișan Mircioiu, Cluj-Napoca, 1974, 258-276; Al. Zub, Vasile Pârvan. Efigia cărturarului
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
anii ’60 ai secolului al XX-lea. P. oferă un comentariu, în linii mari personal, care se sprijină pe o reconstituire credibilă a fundalului istoric, pe alcătuirea unor serii de fapte și de tipologii caracterizante și pe o continuă încadrare axiologică. „Dacia literară”. Destinul unei reviste, viața unei epoci literare este un studiu monografic temeinic, în care prospectarea exactă a cadrului istoric se îmbină cu cercetarea temeinică a împrejurărilor socio-culturale. Personalitatea lui Mihail Kogălniceanu, creionată cu acuratețe și pregnanță, are credibilitate
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]