2,305 matches
-
înaintarea vasului - din toate aceste motive, partea de jos a paratrăznetului de pe o navă nu e întotdeauna fixată în afara bordului și are îndeobște forma unor mici lanțuri lunguiețe și subțiri, care pot fi legate grabnic de lanțurile din exterior sau azvîrlite în mare, cînd e cazul. Ă Paratrăznetele, paratrăznetele! strigă Starbuck către marinari, treziți brusc din toropeală de fulgerul puternic care-l ajutase pe Ahab să-și găsească drumul spre pivot. Sînt peste bord? Aruncați-le peste bord, la pupa și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui zăriră flăcările și atunci exclamă, cu o voce schimbată: Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! Pentru mateloți, înjurăturile sînt monedă curentă; ei înjură și pe vreme bună și pe vreme rea și ar fi în stare să-și azvîrle blestemele chiar de pe vergile ce se apleacă peste marea zbuciumată. Dar rareori mi-a fost dat să aud, în cursul peregrinărilor mele, vreo înjurătură, în clipa cînd degetul de foc al Cerului era pus pe-o corabie, cînd „Mane, Tekel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai multe ori la pămînt din pricina mișcărilor ei spasmodice, deși echea fusese legată cu parîme duble - e drept, nu prea strîns, deoarece trebuia să aibă un oarecare joc. Pe-o furtună ca asta, cînd corabia nu-i decît o minge azvîrlită de vînt, e lucru destul de obișnuit să vezi acele compasului răsucindu-se de jur-împrejur pe cadran. Așa se întîmplase cu acele compasului nostru; aproape la fiece rafală, timonierul băgase de seamă cu cîtă repeziciune se învîrteau ele pe roza compasului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simțeau ceva, asta se datora magnetismului transmis inimilor lor de inima neînduplecată a lui Ahab. Bătrînul se plimbă un timp pe punte, cufundat în reveriile lui amețitoare. Deodată, însă, alunecînd pe picioru-i de fildeș, zări lunetele de vizare ale sextantului azvîrlit în ajun pe punte. Ă O, sărmane cîrmaci al soarelui și trufașule cercetător al cerurilor! Deunăzi te-am sfărîmat, iar azi compasele ar fi vrut să mă zdrobească, ele, pe mine. Așa, vasăzică! Dar Ahab e stăpîn pe forța magnetică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își înălțase capul, lăsînd o clipă să-i scape ambarcațiunea - în momentul acela el făcuse o ultimă încercare de a se smulge din gura balenei. Dar, alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea îl azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase la oarecare distanță, afundîndu-și mereu capul alb și lunguieț
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
catarge sau pentru a le porunci să înalțe și mai sus vreo pînză ori s-o întindă mai bine - în timp ce se plimba astfel, cu capul ascuns de borurile largi ale pălăriei, trecea mereu pe lîngă ambarcațiunea lui sfărîmată, care fusese azvîrlită, cu fundul în sus, pe puntea de comandă, cu prova spartă, alături de pupa făcută bucăți... în cele din urmă, se opri înaintea ei, cu fața și mai adumbrită, așa cum pe un cer înnourat se scurg uneori alte armate de nori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
matahală înfășurată în parîme, printre care se vedeau lăncii și harpoane, țîșni pieziș din mare, într-un salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în aer, apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea ca laptele proaspăt, în jurul trupului marmorean al balenei. Ă înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aproape că intrase în ceața care, țîșnind ca o negură de munte din jetul ei, se revărsa peste cocoașa-i enormă ca un Monadnock . Văzîndu-se atît de aproape de ea, Ahab se lăsă puțin pe spate și, întinzîndu-și amîndouă brațele, își azvîrli asupra mult urîtei balene fierul cumplit, însoțit de un blestem și mai cumplit. Cînd fierul se înfipse pînă la mîner în trupul ei, de parc-ar fi fost supt de o mocirlă, Moby Dick se răsuci într-o rînă și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și începu să-și rostogolească spasmodic coapsa, frecînd-o de prova ambarcațiunii; deși n-o sparse, aceasta se aplecă atît de mult și atît de brusc, încît, dacă nu s-ar fi agățat zdravăn de copastia înaltă, Ahab ar fi fost azvîrlit și de data asta în mare. Trei dintre vîslași, care nu se așteptaseră ca Ahab să arunce harponul chiar atunci și care, din această cauză fuseseră luați prin surprindere de urmările lansării lui, fură azvîrliți peste bord, dar căzură în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înaltă, Ahab ar fi fost azvîrlit și de data asta în mare. Trei dintre vîslași, care nu se așteptaseră ca Ahab să arunce harponul chiar atunci și care, din această cauză fuseseră luați prin surprindere de urmările lansării lui, fură azvîrliți peste bord, dar căzură în așa fel, încît doi dintre ei putură să se agațe numaidecît de copastie și, fiind proiectați de un talaz la nivelul ei, se întoarseră în ambarcațiune; al treilea, însă, care căzuse la pupa, continua să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dispariția partului, s-a nimerit ca tocmai eu să fiu pus de Ursitoare să-i iau locul în ambarcațiunea lui Ahab, ca șef al vîslașilor; tot eu am fost cel care, în ultima zi, cînd cei trei vîslași au fost azvîrliți peste bordul ambarcațiunii, am căzut în apă la pupa acesteia. înotînd ceva mai departe de locul catastrofei care-a urmat și pe care am putut s-o privesc în întregime, am sfîrșit prin a fi eu însumi supt de vîrtejul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acțiunile revoluționare din fabrică. (Ă). Ori rămășițele ideologice mic burgheze persită adesea În conștiința unora din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul este mai puternic. În special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune ca autorul nu Înfățișează acțiunea comuniștilor, că nu concepe pe noul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
descrie poetul pe muncitorul petrolist: «Sondorule pașnic, sondorule uriaș, tu ești vânătorul de balene destoinic și corabia ta pescărească, gigantică, e Valea Prahovei cu care tu navighezi pe negrele, moartele mări subterane. Sondorule cu umeri largi și pumni groși, tu azvârli harponul de trei mii de-oca, (harponul cu sfredel ce-i zici „pistangă”) tu azvârli harpoanele sondelor negre În planeta noastră - balenă albastrăă» Poetul uită că oamenii noi nu se recrutează dintre eroii «excepționali» ai baladelor romantice, așa după cum ignorează
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și corabia ta pescărească, gigantică, e Valea Prahovei cu care tu navighezi pe negrele, moartele mări subterane. Sondorule cu umeri largi și pumni groși, tu azvârli harponul de trei mii de-oca, (harponul cu sfredel ce-i zici „pistangă”) tu azvârli harpoanele sondelor negre În planeta noastră - balenă albastrăă» Poetul uită că oamenii noi nu se recrutează dintre eroii «excepționali» ai baladelor romantice, așa după cum ignorează de asemenea că noutatea omului nou nu constă În forța exterioară pe care o are
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de-amănunțit Articolul lui Stalin ce abia Ieri l-ai putut citi și Învăța? - Citind articolul am fost mișcată. Apoi privind spre sala plină, vastă: - Am priceput care-i puterea noastră. Când, În Apus, nemernicii În spume Vor iar să azvârle-n foc Întreaga lume Și cu-ale lor Înveninate bale Urzesc mârșave planuri criminale; În lumea noastră, unde e cuptorul Ce coace ca pe-o pâine viitorul, Cuvântul spus de Stalin este pace, E-un mândru-ndemn făuritor, tenace, Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Țurcanu - Cornel Popovici) a exclamat derutat în cameră: Cum adică, părinții mei mi-au vrut răul? Profesorii pentru care am rămas cu un cult până aici ne vor fi vrut și ei răul? Au ținut cu tot dinadinsul să ne azvârle în fața viitorului complet nepregătiți?... Cine poate să-mi spună? Odată ce mi-am propus să mă lepăd de toți și de toate în care am crezut că trebuie să cred cu sfințenie, ce va mai rămâne de mine? Spuneți-mi, vă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
asfixiante și îndărătul câmpurilor de luptă, unde ni se vor sufoca sau mutila până și pruncii în leagăne și se vor face praf comorile acumulate de civilizațiile milenare, acumulate și prin efortul și martiriul femeii. Vom lăsa oare să ne azvârle și pe noi în această cascadă de sânge? Noi femeile, creatoarele vieții, ne vom face oare complice, prin nepăsarea noastră, la această încercare de ucidere a copiilor noștri crescuți cu atâta trudă, a soților și fraților noștri? Până și fiara
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
format din cei care nu au reușit să facă o carieră În PSD. Ei s-au simțit marginalizați, eliminați, În momentul În care Partidul Comunist s-a metamorfozat În Frontul Salvării Naționale, și-a abjurat, practic, trecutul și l-a azvârlit Într-un con de umbră despre care nimeni nu vrea să vorbească. România prezintă cazul paradoxal al unui partid comunist cu trei milioane nouă sute de mii de membri În 1989. Proporțional, era, probabil, cel mai mare partid comunist din lume
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mea de a-l ucide pe vânzătorul de arme pe care-l însoțisem la aeroport cu două zile mai înainte, regretul meu că această soluție radicală nu era eficientă decât în filmele de spionaj. Strângând cărțile pe care soldații le azvârliseră pe jos, în cursul percheziției, m-am apropiat de fereastră, l-am revăzut pe camaradul lor cel ghinionist întins pe stradă și, în umbra tot mai cuprinzătoare a serii, cele două siluete furișe care, ivindu-se dintr-o ulicioară, s-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
uneori în acele caravane nocturne. Și, de asemenea, ca să nu i-o fure cineva. Abandonarea ei fusese regretul lui cel mai amarnic, atunci când fugise. Dar, cu ea sau fără ea... Când străbătuse un sat ars, găsise cele două găleți noi, azvârlite lângă un puț pe fundul căruia i se păruse că-și recunoaște imaginea, în chipul umflat al înecatului. Iar când părăsise locul ăla mort, zărise o iapă legată de un copac. Abia se mai ținea pe picioare, iarba din jurul trunchiului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un bâzâit leneș de gâze, iarba unei veri radioase care continua de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, alături de izbele care ardeau și în care țipau oamenii închiși înăuntru. Soldații din detașamentul lui se ascundeau într-o viroagă, cu puștile azvârlite pe jos, fără nici un cartuș. Aerul cald, impregnat de aroma florilor, devenea deja mai dens din pricina efluviilor înțepătoare ce veneau dinspre sat... Mai târziu, chipul acela de copil, întrezărit în mijlocul îngrămădelii dintr-un vagon. Ochii care nu pricepeau, din fericire
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de supraviețuitori care se aduna în jurul comandantului. Se uitau unul la altul, de parcă se vedeau pentru prima oară. Din rămășițele altor companii disciplinare, se formă una nouă: două sute de oameni fără nume, fără grad, iar ultimii veniți - fără arme. Erau azvârliți acolo unde nu se putea decât muri, de pildă în groapa aceea roasă de crevase de turbă, pe care Pavel o străbătu în timpul celei de-a treia lupte. Nemții traseră, ascunși în crâng. Și-și trădară astfel pozițiile. Se putea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
greblă“. O înțelepciune în mod curios deformată de profesorul lor de istorie, fost soldat, evreu și ciung, pe care era greu să ți-l închipui în rolul celui care-și face mâinile greblă ca să strângă banii... A doua zi (fuseseră azvârliți, ca de obicei, fără sprijinul artileriei, în hățișul de piatră al unui orășel polonez), îl observă iarăși pe Marelst și încercă să înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
obrazului a dispărut, spulberată de o schijă de grenadă. Trupul lui se prăbușește - o pasarelă peste firele de sârmă. Toți calcă pe spatele lui. Oamenii cad. Pasarela se alungește. Cerul e răsturnat de o explozie. Pământul zgâlțâie trupul și-l azvârle în azur. În privire: întâlnirea dintre un bulgăre de pământ și un nor. Cerul se află sub trupul care se îneacă în azur. Brațul acela smuls, uitat parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iarăși. Ziua, prin fereastra circulară, puteam observa aproape tot orașul. Adesea, două grupuri de soldați, rebeli și guvernamentali, înaintau unul spre altul, fără să se vadă, despărțiți de un grup compact de case, și dădeau brusc nas în nas, se azvârleau sub intrările caselor sau la pământ și se ucideau unii pe alții. Uneori, înainta câte un singur om lipit de ziduri, cu arma ațintită înainte, iar noi, din refugiul nostru de sticlă, îl vedeam pe dușmanul său mergând tiptil, pe după
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]