1,399 matches
-
desigur, seama că lui Ectoraș i se scurgeau ochii după ea, dar era atât de prost, că nu obținea nici măcar cât cei care o Înghesuiau prin cotloane. O interesa acel băiat tocmai pentru că se arăta timid și chiar fricos, se bâlbâia și se Înroșea când vorbea cu el, iar când izbutea să-și stăpânească glasul, vorbea numai prostii și anapoda, era În stare să plece și să nu se mai Întoarcă de frica de a nu o vedea iară și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cum, e deja atât de mare? Timpul trece repede, nu-i așa. E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se bâlbâi Katsuie. O pietricică de sub un picior al taburetului de campanie se sfărâmă sub greutatea trupului său masiv, parcă exprimându-i uimirea. Hidekatsu, care era ful lui Nobunaga, fusese adoptat de Hideyoshi. — Bun venit? Bun venit cui? întrebă în continuare Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
momente aplaudate - sper să nu fi fost de complezență. Mi-am expus clar părerea personală despre războiul României și am scos în evidență personalitatea lui Ion Antonescu. Cred că m-am exprimat clar, că nu m-am intimidat de auditoriu, bâlbâindu-mă. După aceea a derulat filmul, Oltea Rășcanu având rolul preponderent al comentării, care din păcate nu s-a prea auzit. În filmarea inițială de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite etape ale războiului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mine, Maria zâmbea. Știa. Am Înghițit În sec. ― Spectacolul! am spus eu. ― Da, mă aprobă Angela. Spectacolul. ― Mă voi duce la spital mâine. Promit! ― Bine. Îți țin pumnii și nu uita să mă suni! ―M-mulțumesc foarte mult, m-am bâlbâit Înainte să Închid... ― Ce s-a Întâmplat? Întrebă Maria zâmbind. M-am uitat amuzată la ea. ― Tu să-mi spui. ― Ce să-ți spun? făcu ea nevinovată. Părea că se abține să nu izbucnească În râs. M-am oprit În mijlocul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ușă cu jurnalul În mână. ― Te superi dacă păstrez eu ăsta? am Întrebat. Se uită la desenul cu fata misterioasă, În fața căruia mă oprisem. ― Sau aș putea să-i fac un xerox și să ți-l aduc Înapoi...m-am bâlbâit eu. ― Nu, spuse el, părând surprins. Poți să-l iei dacă vrei. L-am apucat nesigură, Îndoindu-l cu blândețe și l-am pus În geantă. ― De ce? Întrebă el. M-am uitat la el derutată. Chiar, oare de ce? ― Îmi place
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și minunat dispăruse cu viteza luminii. Luke nu era deloc atras de mine. Cum de putusem să-mi închipui așa ceva? Chiar dacă simțurile mi-erau amorțite de cele douăzeci de pahare de Seabreeze pe care le băusem, am început să mă bâlbâi și să roșesc. Pentru că v-am văzut, să știi! a spus Luke. Dintr-odată, nu mai părea deloc prietenos. Era un alt om: morocănos și enervat. Un om care impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi arăți ceva? l-am întrebat. — Normal, a zis el râzând puțin. Mi-a surâs norocul. Eram roșie la față și mă fâstâcisem în asemenea hal că nu-mi trecea prin minte nici o replică spirituală, așa că am început să mă bâlbâi: —Ăăăă, nu... Vreau să spun, n-am vrut să spun... Vrei să-mi arăți sauna? Mi-am spus că e mai sigur să-i cer să-mi arate unde e sauna, pentru că știam sigur că așa ceva exista. Sigur, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebării. Neil s-a uitat fix la ea, după care a zâmbit nesigur. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun, i-a explicat Josephine punând punctul pe i, că ești exact la fel ca tatăl tău. — Ba deloc, s-a bâlbâit el. Nu semăn deloc cu el. întotdeauna am jurat c-o să fiu altfel decât el. Eram uluită că Neil refuza să vadă adevărul. —Dar ești exact ca el, i-a atras atenția Josephine. Te comporți exact ca el. Bei prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat durerea nici măcar cu o câtime, și mi-a zis: — Mâine dimineață să te duci la dentist. Teama era aproape la fel de grozavă ca durerea. Nu vreau să mă duc la dentist, m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a rânjit Celine. Ai fost la prelegerea de astă seară? — Nu, am spus eu acră. Am decis să chiulesc și m-am dus în sat să beau câteva beri. Celine a căscat ochii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta Luke a încetat să mai fie serios și a spus râzând: Presupun că o călăreală iese din discuție, nu? Profund jignită și teribil de dezamăgită, am trântit receptorul. Din cauza furiei, am început să vorbesc de una singură. Să mă bâlbâi, de fapt. —îți vine să cre...? Ai auzit ce-a zis? am întrebat camera goală și, mai ales, rochia de femeie matură. Cât tupeu pe capul lui! Cât tupeu pe capul lui! Clătinam din cap, nevenindu-mi să cred. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a trebuit să fii tu cel care să pună sistemul pe picioare? — Eu eram cel mai mare dintre frați, a bolborosit îndurerat Mike. Era responsabilitatea mea. Nu-i adevărat, a spus Josephine. Mama ta ce făcea? —Biata mama, s-a bâlbâit Mike. Nu voiam s-o îngrijorez. —De ce nu? Pentru că țin la mama ca la ochii din cap, a șoptit Mike, ca și cum lui Josephine ar fi trebuit să-i fie rușine fiindcă-l întrebase așa ceva. Da, a șoptit și Josephine. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești prea înaltă, dar e supărător, nu-i așa, Rachel, atunci când cea care spune asta e propria ta mamă? E greu să ți se spună că nu ești destul de deșteaptă ca să-ți construiești o carieră. — Mama mă iubește, m-am bâlbâit eu, simțind că-mi îngheață sângele în vene de frică. N-am spus că nu te iubește, a încuviințat Josephine. Dar și părinții sunt oameni, cu temeri și ambiții nerealizate pe care, uneori, le proiectează asupra copiilor. E evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid, m-am bâlbâit eu. Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape c-ai reușit. E înfricoșător, nu-i așa? Josephine mi-a zâmbit, apoi m-a pus să fac biletul să circule prin toată camera. La ședința de grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke. Sunt prea tânără ca să fiu dependentă de droguri! am urlat la Josephine. De ce mi s-a întâmplat mie și nici unei alte persoane din câte cunosc? —De ce nu? m-a întrebat calmă Josephine. —Dar, dar, fir-ar al..., m-am bâlbâit eu înnebunită de furie. De ce unii oameni se nasc orbi? Sau de ce sunt unii oameni schilozi? m-a întrebat ea. Totul e opera întâmplării. Tu te-ai născut cu o înclinație spre „cariera“ de dependent de droguri. Și ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
M-am simțit ocrotită. —Asta dacă nu vrei să mergem întâi la mine, să bem o cafea, mi-a propus el aruncându-mi o privire piezișă pe care nu știam prea bine cum s-o interpretez. —Ăăăă... OK, m-am bâlbâit eu. Bine. Unde ai parcat? —La Stephen’s Green. Așa că am luat-o înapoi către Stephen’s Green. Pentru prima dată în seara aia, ne armonizam perfect. Când am ajuns la Stephen’s Green, am descoperit că mașina fusese furată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru durerea mea imaginară de stomac și mă forțase să mănânc ghimbir fiert pentru starea imaginară de vomă. — Pentru că mâine dimineață trebuie să mă trezesc devreme și nu vreau să te deranjez când mă dau jos din pat, am spus bâlbâindu-mă. Cât de devreme te trezești? —La șase. E în regulă, a zis Luke. O să-mi prindă bine să ajung și eu mai devreme la birou. Vai, nu! De ce trebuia să fie așa de al naibii de drăguț? Cum mai scăpam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
altădată, dar niciodată atât de rău încât s-o termine cu mine. S-a sfârșit, mi-a zis Luke. Ești un dezastru și aș vrea din tot sufletul să te pui la loc pe picioare. —Ai pe altcineva? m-am bâlbâit îngrozită. Nu fi proastă, mi-a șuierat Luke. Atunci de ce? l-am întrebat nevenindu-mi să cred că discutam așa ceva. Pentru că nu ești omul care credeam eu că ești. Pentru că am luat droguri duminică noaptea? mi-am luat eu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crezut c-am zis c-am întâlnit un băiat drăguț, care e cunoscut ca sultanul de Brunei și care m-a invitat, plin de amabilitate, să mă alătur haremului său. — ș - știu că e puțin cam colerică, Jackson, m-am bâlbâit eu. — A, Vivian e mai mult decât colerică, a râs cu tristețe Jackson, scărpinându-și fruntea. Vivian Grant e o persoană arogantă și necioplită, căreia îi pasă mai mult de ego-ul ei decât de calitatea cărților pe care le publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
anterior. — Claire, o să trec mai târziu pe la tine, pe la birou, mi-a spus ea cu dulceață. Toată furia i se risipise din voce. — Poate putem să luăm prânzul împreună într-una din zilele săptămânii ăsteia. — S-sună bine, m-am bâlbâit eu. M-am întors către Graham și Dawn. În mod straniu, mă simțeam responsabilă pentru faptul că Vivian țipase la ei. Însă amândoi erau ocupați să-și pună unul peste altul dosarele din fața lor. Oare nimeni nu mai era impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
știu despre săptămâna asta? Luați-o, în ordine, în jurul mesei și spuneți-mi ce-ați făcut. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost șocant. Am privit, nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta, Claire, și totul o să fie bine. Tuturor mireselor li se face frică. Un taxi a oprit, pentru ca pasagerul să se dea jos, iar eu am fost recunoscătoare, fiindcă mașina noastră a fost prinsă în spate. — Eu... eu..., m-am bâlbâit, neștiind ce să spun în continuare. Mama și Bea s-au aplecat spre în față, așteptându-mi cuvintele, pline de speranță. Eu am luat un gât de șampanie. — Ce e, Claire? m-a întrebat mama cu blândețe. E totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu...“ Îl așteptase, prin urmare. Nu degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc, mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Jeny nu e aici.Atrebuit s-o internez. Primăvara, e inevitabil. O apucă,totdeauna, primăvara. Ieri am reinternat-o. Aha, vasăzică ai internat-o. Buun. Da’ Bazil de ce n-a apărut? — Bazil face baie. L-a durut capul, începea să se bâlbâie, nu e semn bun. Știi, crizele lui. Câteodată revin. Baia o să-l refacă. — În cadă face baie? Ei, nu, că înnebunesc! Bazil face baie în cada lui Bombonel? Spune adevărul, face baie în cada marelui doctor de nebuni, spune? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum se recomandă acum. I-am repetat și repetat numele Mihai Toma și al fratelui său Aurel Toma și al meu, Toma A. Toma. Zadarnic. Când surorile au fost de acord, în sfârșit, să-l strige Tomescu, s-a răzgândit. Bâlbâia Tom, Tom, așa, americănește. Tom și iar Tom, până am obținut un compromis: Tom Tomescu. V-am dat din nou dreptate, Căminul Asociației, așa modest cum este, asigură ordine, subordonare strictă, modestie, apatie, știu asta. Dar primejdia unei explozii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea de alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni, să aflu pe cine înlocuiește tovarășul. Grăbit s-o ajung din urmă pe doamna din basm, m-am grăbit. Ocazie pierdută, ocazie pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]