4,354 matches
-
stă și dificultatea transpunerii în film a romanului, povestea de dragoste nu neapărat neobișnuită dintre un adolescent și o femeie matură deschide către o dramă profundă care depășește cadrul cuplului efemer. Hanna Schmitz este taxatoare într-o Germanie de după război, bântuită de spectrul crimelor nazismului. E dificil de spus dacă despre dragoste este vorba din partea Hannei, cât mai degrabă de împlinirea unui instinct matern deviat către o relație complementară, pentru că o astfel de emaptie o face pe femeia-gardian SS să amâne
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
pot obține performanțe pe plan extern. Într-o epocă în care românii primeau pașapoarte doar cu aprobarea Partidului și a Securității, această frază putea trimite un om la închisoare. Țopescu "a scăpat" doar cu concedierea de la TVR. Frica de cenzură bântuie, încă, prin instituția din Calea Dorobanților. Steaua a obținut, marți seara, a șaptea calificare din istorie în grupele Champions League, și a patra sub conducerea lui Gigi Becali. Însă tocmai patronul Stelei a fost omis de comentatorul TVR, Marian Olaianos
Interzis, Gigi Becali. La TVR, cenzura încă mai sperie comentatorii meciurilor de fotbal by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74811_a_76136]
-
ziare, savantul ieșit din zona strictă a specializării ca să își expliciteze mesajul pentru publicul larg. Ultimul, singurul capabil să estimeze clar proporțiile tragediei este sacrificat de mulțimea furibundă. Omul sovietic este sugerat prin figurile tutelare, Lenin și Stalin, stafiile ce bântuie nopțile piața din fața Kremlinului ("două căpățâni într-o căciulă"), activiștii abili știind să dirijeze tot, inclusiv proiecte secrete, savantul care se joacă de-a Dumnezeu, producând fetuși-X, perfect programați să crească fără familie și identitate, să materializeze "omul nou", eliberat
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
expertă în fantome, a rămas fără grai în fața clădirii Radioului, de unde pornise Revoluția din 1956, și a fotografiat-o cu modestul ei aparat fotografic... vrând să fixeze pe peliculă, doar pentru ea, fantoma unei istorii reale ce continua să o bântuie. Printr-o ciudată coincidență, s-a întâmplat ca tocmai la Budapesta să citesc această frază dintr-o carte a lui Frédéric Boyer, recent apărută: "cel ce știe să le vorbească propriilor lui fantome devine viu. Renaște".
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
dintr-o cutie ce-și revarsă magia poveștii pe scenă. Cînd Danaos desface capacul, păcatul, vraja, iubirea și moartea pășesc pe scenă odată cu el. Repetițiile, sau felul în care le-am perceput eu, sînt întotdeauna ca o transă. Purcărete este bîntuit de ce aude el în text, de muzicalitatea care îi vibrează în auz și în simțuri, de un dramatism pe care anumite accente îl dau unor anumite cuvinte, de sonorități, de ritmuri, de o atmosferă cu care el coexistă pe toată
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
Paul Noimann e, aici, Paul și Noimann care aparțin unor lumi în conflict, ei se despart, au chiar soții cu nume diferite: Mathilda e soția lui Paul, în timp ce Lilith e nevasta lui Noimann). Și aceasta pentru că romanul vizează subconștientul ființei, bîntuit de proiecțiile halucinatorii ale Celuilalt (narator ori personaj); dilema fiecăruia e formulată astfel de naratorul însuși: "Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cît încerci să le alungi, cu atît te împotmolești mai tare
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
clare, renunțând la analiza operei; dar nu atât de succinte încât să nu lase vederii extremele incredibile ale unor destine deseori căzute în uitare. Cine mai știe astăzi prin câte orașe europene și chiar din afara Europei au fost siliți să bântuie acești poeți mereu amenințați, mereu pe fugă, izolați, umiliți, adesea uciși sau obligați să se sinucidă? Cei mai mulți au trăit un timp în Viena (de aici și jocul de cuvinte Buko-Wiener), dar și în multe alte capitale, de la București, Londra, Paris
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
o luați în nume de rău Moreno, dar ați fi fost un excelent activist comunist, a spus domnul apucând sticla de șampanie și vărsând șovăitor ultimele picături în pahar. Nicio șansă, Moreno, să mai sperați la așa ceva, comunismul nu mai bântuie decât în capetele înfierbântate ale câtorva visători incurabili! O adevărată eroare istorică , dispariția comunismului!...Frica , frica de comunism, Moreno, a ținut capitalismul în frâu, dar de când comunismul nu mai există, și-a dat arama pe față! Plin de păcate și
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
spectacolului anunțat de program și desfășurarea lui scenică sunt doar fine legături metaforice. Subiectul se vrea o poveste cu o cutie magică și o luptă cu un pitic și un balaur, care a declanșat cutremurul din 1977. Iată că ne bântuie, în ultima vreme, tema acestui cutremur, în dans ca și în literatură, el fiind evocat și de Gabriela Adameșteanu într-un fragment de roman aflat în lucru și publicat de curând în România literară. Balaurului amintit, coregrafa nu reușește să
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
se ajută cu mâinile ca de obicei, se bâlbâie îngrozitor, face pauze nepermis de lungi între fraze își caută cuvintele, se screme. Nu-i iese. Tovarășii stau smirnă, în fața acestor marionete se află, dezarticulat, un cadavru politic. Care contiună să bântuie în vizitele de lucru magazine umplute la comandă cu produse care nu există pe piață. Totul este cenușiu în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului deceniu al Epocii de Aur. În fața lui
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
tradiția irlandeză și la încercările generației de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea de a pune bazele așa-numitei „Celtic revival." Numele lui William Butler Yeats se dovedește, din nou, inevitabil. Pentru el, „yarragh este strigătul inimii, un sunet bântuit și care bântuie. Înseamnă tristețe și bocet pentru ceva pierdut, dar și la adresa secolelor de asuprire străină. Înseamnă mânie și sete de dreptate, un sunet puternic și războinic în care palpită demnitatea și curajul unui popor." Fervoarea naționalistă celtică s-a condensat și
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
slavofilie, de antioccidentalism programatic, obligator. (E un fenomen ce nu rezultă din „docomente”, cum se exprima Trahanache, de parcă ar fi vrut să italienizeze acest cuvânt care nu sună astfel în limba lui Dante.) În anii ‘50, în scrisul lui Călinescu bântuia o formulă care prinsese și tinerii o foloseau cu ostentație pe urma maestrului, în fond nerecomandată de autorități și de marxiștii ortodocși: „la modul”; nu mai puteai spune că încerci o analiză rațională, ci „la modul rațional”, nici că privește
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
lucreze. Conform altor obiceiuri, nu era voie a se munci întreaga zi, iar cei care încălcau această poruncă riscau să se îmbolnăvească, să aibă amețeli, să îi doară capul, să se înece, să fie arși cu apă fiarta, să fie bântuiți de strigoi, să aiba coșmaruri, să fie atacați pe drum de animale ori să le mănânce lupii vitele. În tradițiile românești, de ziua Sfântului Andrei, lupii coboară din munte și se adună în haite de câte doisprezece. Pe 30 noiembrie
Ce nu trebuie să faci de Sfântul Andrei. Tradiții și obiceiuri by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59077_a_60402]
-
o imagine solidă cu care ne-am deprins de multă vreme. Firește, toate acestea există: și zgîrie-norii, și căile aeriene, și acțiunile în cădere. Dar ele sînt atributele orașelor New York și Chicago. De altfel, nici măcar acolo jucătorii la bursă nu bîntuie pe trotuare, îmbrîncind cetățenii americani, ci, neobservați de majoritatea populației, se învîrtesc prin sălile Burselor, punînd la cale tot felul de mașinațiuni murdare în aceste clădiri monumentale. În New York sînt foarte mulți zgîrie-nori. În Chicago ceva mai puțini. În alte
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
obiceiuri și superstiții legate de această sărbătoare: - Noaptea dintre 22 și 23 considerată de temut. - Se spune că este bine ca oamenii să stea în casă în această noapte deoarece ies sufletele strigoilo, cei cărora le ies noaptea sufletele și bântuie prin sate, călăresc pe cozi de mătură și aduc probleme. - Superstiția spune că este bine să se pună ghimpe, mărăcine sau crengi de măceș la ușa grajdului pentru strigoii să se înțepe când vin să ia vitele. - Holdele trebuie înconjurate
Sfântul Gheorghe, superstiții și tradiții: Ce se face și ce nu se face în această zi by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62304_a_63629]
-
dezafectat care poate să fie, perfect, azilul unor nopți, unor destine. Un palat vechi, în paragină, în care își poate face adăpost orice homles. În scenografie, drumul de la cuvînt la imagine este complex. Are nevoie ca artistul scenograf să fie bîntuit de dorință, de deschidere, de cunoaștere, de o bogăție de imagini personale care să intersecteze lumea textului și a fiecărui personaj în parte. Rigoarea desenului, a cotelor la scară, macheta propriu-zisă, tridimensionalul, studierea amplasării spectatorului față de scenă, a actorului în
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
blond, cîrn și cu urechi barbare" -așa se designa el însuși în Viața deocamdată - devine, în zămislirea artistică semnată de Gorduz, o massă care, cotropitor, aproape la limita informului, fierbe de visare, și stîngace, și sublimă. Dar portretul care-l bîntuie acum pe sculptor este acela al poeziei însăși. Pornind de la masca lui Eminescu, efigia realizată de Gorduz întipărește atît de adînc freamătul de absolut al marii lirici, încît în jurul ei am putut organiza la UNESCO, în anul 2000, expoziția și
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Atunci, bunăoară, am aflat că „Ionel" a părăsit studiile clasice, căci vrea să studieze medicina. Îmi spunea adesea că sistemul comunist polonez (la putere era Gomulka) este superior celui din România, fiind întemeiat pe valorile culturii occidentale, în timp ce la noi bîntuie influențe orientale. Tot așa cum - am fost deosebit de surprins - a criticat ritualul catolic gesticular (pe vremea aceea, efectuat cu spatele la cei din biserică), față de ortodoxia noastră, mai accesibilă mirenilor. Și alte asemenea idei care mi-au rămas în amintire. Nu pot trece
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
director al Institutului de Lingvistică al Academiei a echipei V. Cheresteșiu — Ilie Stanciu și, ulterior, D. Macrea, acoliții lui Roller. Catedra de Limba română fusese decapitată, Catedra lui Vianu rămăsese sub conducerea unor nou veniți în Universitate. Vînturi ideologico-politice rele bîntuiau în Universitatea noastră, în urma celebrelor „teze" ale lui Stalin despre lingvistică. Profitînd de ele, Roller își arăta puterea prin răfuielile personale — de care noi, tineri asistenți, nu aveam habar. Noi le înduram consecințele: ne plecau profesorii unanim apreciați. 6. Iată
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
știu de ce, nu am mers cu experimentul mai mult decît în logos. Frămîntările artiștilor, neînțelegerea și respingerea celor din jur, luptele pe care trebuie să le poarte atunci cînd idealul lor, cînd arta este rațiunea însăși de a trăi au bîntuit mereu, au hăituit și ostenit mințile lor, trupurile. Citesc la pagina 83: „Teatrul atenian s-a bazat pe o tradiție și o cultură orale. Ceea ce este tipic pentru un mediu cu credințe și norme comune și care acceptă risipa ca
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
de dantelar, întrucât Ondaatje este așa ceva; iscusința lui nu este una ca oricare, ci o măiestrie de bijutier în dantelă lirico-epică. Lirismul romanului este unul de excepție prin migală, parfum și incandescență (recomand măcar citirea clasificării soiurilor de vânt care bântuie prin deșert și ar fi de ajuns). Stilul este constant aromat încât îmi pot permite să citez de oriunde din carte: de aceea voi deschide cartea la întâmplare și voi extrage un fragment tot la întâmplare (ceea ce nu fac de
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
ele ori cu amândouă. Dacă suavul poet a zis Doamne ferește, eu zic Slavă Domnului că nu noi - colegele sale cu care a străbătut țara lui Leopold Bloom - i-am inspirat fanteziile erotice din povestirea Irish cream, ci fantoma contesei ce bântuia noaptea prin castelul în care a locuit." (p. 78) De aici până la denunțarea, în grup, a pornografilor ultimului deceniu (firește că Marius Ianuș e cap de listă) nu mai sunt decât câteva rânduri. La fel de nenuanțat e luat în colimator, tot
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
imitatio Cristi (obsesia acestui model se pare că l-a urmărit întreaga viață pe Urmuz), și „rățoii" se lasă conduși de „nebunia crucii" și vor chiar să-și „bată cuie la încheietura mădularelor" pentru a „sângera de obșteștile dureri". Ei bântuie stradelele și gangurile întunecoase strigând „Vin cu lemn! Vin cu lemn!", ca o posibilă trimitere la taina teofagică a euharistiei. Căci lemnul poate fi aici o referire la „lemnul verde", sintagma care îl definește pe Iisus în versetul 31 din
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
amintiri, figuri din viață sunt transformate laolaltă cu reminiscențe de lectură. Și dacă există cu adevărat acel inconștient al speciei umane la care se referă Jung, nu văd de ce n-ar exista și o imaginație colectivă și istorică populată sau bântuită de situații și de personaje paradigmatice. În biografia intelectuală a fiecăruia dintre noi, se pot ascunde un Hamlet, o Anna Karenina, un Jean Valjean, o Alice în țara minunilor sau, de ce nu, o Berezina ori un Gulag. Dacă Tournier a
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
ca popicele. Iată cîteva exemplificări: „«boierismul» ciocoiesc, gâteux, al lui Conu' Alecu Paleologu. Je suis un vieux gaga, gaga, galant troubadour, vorba lui Maurice Chevalier". Sau: „A pretinde (cum a făcut-o, de pildă, I. P. Culianu) că sub regimul trecut bîntuia neantul total, nulitatea absolută, era o mare exagerare. Mă conving tot mai mult că personalitatea sa a fost și este destul de supralicitată" (dar „pretinde" altceva Adrian Marino?). Sau: „Nu mă regăsesc deci în această pasivitate incorigibilă. Pot să i se
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]