1,778 matches
-
următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului. Ce ți-au făcut, Costăchele? Ce ți-au făcut, băiete? Unde teau lovit netrebnicii? Scoală, băiete, și hai să mergem acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când, se auzea doar câte un geamăt, venit ca din altă lume. În cele din urmă, s-a gândit să-l trezească
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înhămat calul cela al tău la căruță? Cred că de când era mânz - nafura lupului - cum se spune. Apoi să tot fie vreo săptămână. Dacă umărul ți s-o lecuit, calul îi bun de ham, căruța îi întreagă, ce mai aștepți băiete? Mâine în zori, pui calul la șarabană și îi dai bice. Nu te oprești decât la hanul lui Froim. Eu cred că îi nevoie să înhămăm și armăsarul tău, pentru că drumul îi peste măsură de greu. Apoi mătăluță, domnule fost
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
copleșit de starea în care îl găsise pe doctor, dar și de noianul de cuvinte rostite cu revoltă de acesta. Multe însă neînțelese pentru el. Până la piață a mers ca vântul, căutând să pătrundă înțelesul cuvintelor rostite de doctor... Petrache, băiete! Doctorul trăiește, dar arată mai rău decât arătam eu. Are capul bandajat și o mână legată de gât. Și câte cuvinte i-au ieșit din gură într-o minută! Nu le-am înțeles eu pe toate, dar i-a făcut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ogar, a răspuns cât se poate de calm: Măi Petrache, se vede că ai cam îmbătrânit. Ce tunet ți se năzare? Ia fii atent cum sună... Buuum! Vuuu!... Buuum! Vuuu!... Aista-i tunet? Aista-i tun greu, Petrache! Artilerie grea, băiete! Ce mă fac eu cu tine? Caprari ai fost? Bun în grad rămâi, flăcăule. N am ce-ți face - a întors-o pe șagă Costăchel, deși i se citea pe față încordarea. Asta înseamnă că o început războiul nemților împotriva
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dreptate, Costăchele. Și eu le-am simțit lipsa - a încuviințat Măriuca. Petrache a propus: Costăchele, mai bine să intrăm în casă. Nu de alta, da’ te-a vedea cineva și... Despre ce vorbești tu acolo? - a întrebat Costăchel. Apoi măi băiete... Cum să-ți spun eu să înțelegi? În țară s-o schimbat stăpânii... Nimic nu mai este ca înainte. De vreo doi ani îs comuniștii la putere - a pornit să-i deslușească lucrurile Petrache. Cum?! Și aici s-o făcut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tam-nisam” - m ai liniștit tu. Ei, de la discuția asta ne-am tot sfătuit noi, și când o venit ordin de plecare în refugiu, am zis: „Gata cu smiorcăiala, Petrache! Fă-ți bagajul, pupă-ți nevasta și copchilul și la oaste, băiete!” Ușor de zis, dar să vezi dumneata câtă cârduială... Am umblat vreo două săptămâni, până când cei de la regiment s-au rățoit la noi: „Măi oameni buni! Voi nu pricepeți că sunteți neîncorporabili? Sunteți prea bătrâni! Și apoi nici nu mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
semene tot mai mult cu cel de altădată. Ochii adânciți în orbite au căpătat strălucire vie. Părul și mustața colilie îi dădeau un aer misterios. Încet-încet, recăpăta acel fel de a fi care îl făcea tare plăcut în societate... Petrache, băiete! Mai deapănă și tu firul poveștii noastre - a propus din nou Costăchel. Când îi ordin, cu plăcere - a aruncat o glumă cazonă Petrache. Nu se răspunde așa, sărjănt, în fața superiorului - a continuat Costăchel. Apoi drept să spun nici nu mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gură, dar nu și de treabă - a glumit Costăchel. Nu-l luați în seamă, domnule inginer. Așa-i el. Rău de gură, dar cu o inimă ca pâinea caldă - a răspuns Petrache provocării. Acum inima mea s-o cam uscat băiete. Tu vorbești de vremurile când eram și eu în rând cu oamenii. Acum nimic nu mai este ca înainte... Poate că numai înstrăinarea și asprimea vieții din lagăr te-au dus la această concluzie... Omul bun nu poate deveni rău
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
N-am apucat să-mi revin din aiureală, când colonelul s-a ridicat... A pus mâna pe unul din paharele de pe masă și mi l-a arătat pe celălalt: „Ia paharul și să ciocnim pentru revedere. Bine ai venit, Costăchele băiete! Cât timp a trecut de când nu ne-am văzut? Nu știu cum, dar parcă te așteptam... și ai venit.” Am băut apoi câte o picătură... Parcă nu îndrăzneam să beau... „Pe mine - a pornit vorba colonelul - m-au lăsat aici în spatele frontului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
este gata să-i asculte povestea... A spus-o pe îndelete... A sfârșit cu vorbele de care ajunsese să-i fie teamă: „Domnule căpitan!... Eu... eu... nu am fost eliberat din lagăr... Eu... am... eu am evadat!” „Aaa! Așa spune, băiete! Apoi pentru ăștia nu ești un erou, să știi! Pentru stârpiturile astea ești un dușman periculos! Pentru mine, însă... ” Căpitanul nu șia terminat vorba. A luat o foaie de hârtie... În timp ce scria, privea din când în când la Costăchel, rămas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorba cu rușii... Uite la el, Măriucă! Întotdeauna o știut să comande. Norocul lui îi că știe cum s-o facă. Cât ai bate din palme, Petrache a mântuit treaba și a trecut pârleazul, cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine pe unde ai umblat. Ia descarcă traista! Ho, șatră! Lasă-mă să-mi prind sufletul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fac buletinul. Să scap odată de netrebnicul ista!” - a hotărât Costăchel. Zilele se scurtau văzând cu ochii. Costăchel a reușit să pună în ordine treburile care nu sufereau amânare. Începea să se simtă din nou gospodar la casa lui... Costache băiete! De câte ori să-ți spun că inginerul Cicoare ne așteaptă? Acuma avem timp berechet. Ori nu te dai dus de lângă fusta Măriucăi? Măi Petrache! Ori mi se pare, ori ți s-o ascuțit limba cât am lipsit eu... De lipsit... Știu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi gara din târgul nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al gării. Acum, să vă povestească Costache ce le-a spus colonelul... Până să cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
marș din lagăr în lagăr ne-au ales pe cei mai bătrâni și... „pașol damoi”. Adică acasă. Cei tineri - se știe - au luptat împotriva nemților până în mai 1945 - a sfârșit vorba Petrache, cu obidă în glas. Povestea mea îi lungă, băiete. Ca s-o pot povesti, îmi trebuie timp să-mi revin - a conchis Costăchel. Era trecut de mult de miezul nopții și cei doi ședeau încă în marginea drumului de lângă cimitir. S-a lăsat ger, Costache! Ger?! Ce știi tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața cu dosul palmei, a grăit: Apoi cu așa un vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea să ne ai musafiri o săptămână întreagă. S-o tot ținem într-un guleai... Așa parcă mai vii de acasă - a apreciat Petrache. Când în ochii mesenilor a apărut acea lumină divină a sufletului încălzit și ușor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în șir... Și atunci ne făceam provizii pentru câte o săptămână... După metoda știută. Unul santinelă. Unul bucătar. Frica de vreo poteră trimisă pe urmele noastre nu ne slăbea. Picioarele se umflau de atâta drum.. „Știi ce ne-ar trebui, băiete? - m-o întrebat Filip într-un zori de zi. „Ehei, câte nu ne-ar trebui! Da’ mai întâi și întâi câte un cal, dacă nu și o șarabană colea, cu doi cai focoși. Ca la mine în sat” - am răspuns
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plouat și o suflat vântul. Nu prea am avut unde să ne adăpostim. La vreo două zile, Filip parcă nu mai putea merge ca înainte... O început să ardă ca o sobă. „Costăchele, nu te speria. O să-mi treacă. Înainte, băiete! Înainte!” Atâta spunea și se târa după mine, cu suflarea grea. Nu mă lăsa măcar să-l ajut. „Păstrează-ți puterile, Costăchele! Lasă că eu mai pot încă. Ferească sfântul de mai rău.” Am găsit o căpiță de fân într-un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mujâci!” - o detunat o voce la spatele nostru. Din câțiva pași am fost dincolo de gard, cu sângele înghețat în vine. Filip după mine... „Ce-o fost asta, Costăchele?” „O înjurătură românească!” - am răspuns eu, simțind o căldură în suflet. „Costache, băiete! Tare îmi vine a crede că am ajuns pe aproape de Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de busolă. Ea ne-a salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am răspuns eu. În dimineața
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în casă a făcut îndată încojurul satului. Costăchel nu-și găsea locul. A ieșit în curte și a strigat: Petrache! Fă-te-ncoa’! Iaca am venit la ordin! S-au așezat în curte pe iarbă. Care-i baiul, Costache? Măi băiete, treaba-i urâtă. Au început să umble din om în om. Eu știu ce înseamnă asta. Ai spus o dată nu! Ei nu se lasă. Peste câteva zile te trezești din nou cu ei pe cap. Îs ca râia. Trebuie să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au băut până la fund. Cu ciudă parcă. Când au simțit că obida din suflet a început să se mai risipească, Costăchel a rupt tăcerea: Să vezi, Petrache, cine are să-ți facă socoata cât ai muncit într-o zi. Cine? Daurel, băiete! Daurel! Parastasu’ mamei lui! Dacă tot ai pomenit de Daurel, hai să-ți spun una. Spune, Petrache! Spune! Poate îmi mai trece necazul. Cică un gospodar, neavând de lucru, o botezat copchilul unui țigan. A doua zi, țiganul s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
săptămână să predați următoarele cantități... ” Când Costăchel a terminat de citit, Petrache a izbucnit: Auzi numai și fă-ți cruce cu limba-n gură! Luceafărul mamei lor de bolșevici! Și-au pus în gând să ne aducă la ascultare, Petrache băiete! Da da! Aista-i planul lor... La sfârșitul săptămânii, au încărcat două sănii învârfonate cu saci și au plecat la târg, să predea cotele... În timp ce prubuluia grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta toată durerea din lume... Să ai grijă de gospodărie, Măriucă! Eu am să mă întorc! Negreșit am să mă întorc! Iar tu, băiete - s-a întors către fecior - s-o ajuți pe mama! Tu rămâi singurul ajutor pentru ea... Să nu uiți, dragul tatei! N-am să uit, tată! - a răspuns băiatul, aruncându-se în brațele lui Costăchel. Măriuca s a târât cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
privi stăruitor, ciudat, după care se uită la stăpânul său: — Vreți să fiu prezent la această Întâlnire, Herr Six? Întrebă el cu un vag accent de Frankfurt. — Nu, e În regulă, Hjalmar, zise Six. Ești liber să mergi la culcare, băiete. Poate-i spui tu lui Farraj să ne aducă o cafea Mocca, un pahar cu apă și băutura mea obișnuită. Da, imediat, Herr Six. Se uită la mine din nou și și nu mi-am putut da seama dacă prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
singur cu lama de ras În speranța că ar putea fi luată drept o cicatrice căpătată Într-un duel dintre studenți. Însoțit de un puternic miros de bere, intră la mine În hol, Închizând ușa după el. — Cum spui tu, băiete, i-am zis, ușurat să observ că nu se simțea deloc În largul său cu pistolul ăla În mână. M-ai păcălit servindu-mi povestea aia despre Fräulein Rudel. N-ar fi trebuit să mă las dus așa. — Nenorocitule! zbieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a dat să văd un text din secolul trecut, scris de un episcop sas!, din care reieșea o sinistră tradiție rasistă, o uriașă Îngâmfare șovină. Ca și atrocitățile comise de strămoșii noștri din sec. XV, În sate românești. E adevărat, băiete, ce ai văzut În vitrina aia! Dacă un episcop poate scrie asemenea lucruri, ce poți aștepta de la un soldat prostit? Din ucigași ne tragem... Ce Îți rămâne este să nu devii și tu unul.” Drept care, urmează... fervoarea comunistă postbelică. Contrar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]