1,344 matches
-
nu a’și putea recupera banii investiți...!” Afaceristul suspină. „Îmi pare rău... Mărturisesc sincer, mie nu-mi rămân toți banii...! Nicidecum domnule...! Presupun, mata cunoști filiera de aceea fii sigur, eu personal dacă voi reuși În final să colectez câțiva bănuți...!” Timpul Îl presa. Totuși, În afara acoperișului propiu zis, urma să repare și să zugrăvească cele căteva hale industrile ce fusese afectate de scurgerea apei de ploaie, rezultând o sumă frumușică, sperând să contra balanseze investiția și să păstreze lucrătorii În timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Naționale În valoare de peste douăsprezece milioane lei. Este adevărat...!” Tony Pavone zâmbi forțat. „Nimeni nu crede aceste mincinoase afirmații...! Sunt sigur, nici măcar dumneavoastră nu crede-ți...! În caz contrar, mai circulam astăzi În libertate...? Au fost cazuri când pentru câțiva bănuți sau rostit condamnări incredibile...! Acest ofițer minte, minte cu nerușinare Încercând să mă timoreze, să provoace lucrătorii din formația mea de lucru, să mă renege, să devină informatorii miliției acuzându-mă pentru imaginare fapte. De aceea, În baza celor expuse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vizită de rămas bun omului cu relații Înalte la serviciul pașapoarte, suficient de abătut: Atena nu primise Încă viza iar el urma să plece În lumea largă de unul singur. Zâmbitor acesta, evident mulțumit deorece Tony Pavone plătise până la ultimul bănuț Înțelegerea făcută, Îi strâse mâna, monologând. „Atena a opținut viza de călătorie turistică În, Germania Federală. Prezintă-te la mine cu restul banilor iar fata se poate duce să-și ridice pașaportul. Ești, mulțumit...?” Emoționat, Tony Pavone Îl Îmbrățișă lăcrimând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mână cu Tony Pavone uitau de mănâncare dar cu toată foamea preferau să beneficieze din plin de adevăratul, miracol german. La fiecare colț de stradă, orchestre ambulante Își etalau perfecțiunea, adunând În jurul lor trecătorii ce aplaudau, contribuind benevol cu câțiva bănuți În funcție de buna lor dispoziție. În anumite locuri mai spațioase, echipe de dansatori ori de echilibristică delectau mulțimea cu spectacole ce te determina să lași baltă apsolut orice altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză, se priviră contrariați. Fiecare prăvălie cu produse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încât nu puteai realiza daca-i serios ori zâmbește din obișnuință. Dacă totuși făceai imprudența să intri În prăvălia lor, patronul ori vânzătorii Îți făceau atâtea reduceri din prețul inițial Încât, te rușinai și trebuia să cumperi produsul lăsându-ți bănuții În buzunarul amabilului negustor. O parte din construcțiile arhitectonice erau constriute În stil asiatic - mai mult chinezesc - În timp ce majoritatea vizitatorilor o alcătuiau rasa chinezească Îtr’o așa manieră amețindu-te cu iluzia unei plutiri Într-o lume În care nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset. În primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decât patru dolari. Ca să nu Îi facă de râs pe Gruneri, trebuia să lase cel puțin cincizeci de cenți bacșiș. În plus, mai era și taxa de intrare În oraș. Posac, tăcut și aprins la față, Încercă să-și calculeze bănuții. Se și imagina, undeva, trezindu-se că Îi mai lipsesc opt cenți, Încercând să convingă un polițist că nu e un cerșetor. Mai bine aștepta. Poate că Emil dădea peste Shula pe drum și o aducea acasă Împreună cu femeia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bine dispus... poate era beat criță, poate Îl durea măseaua, poate era Înspăimîntat sau clocotea ca o oală care fierbe, poate era prost dispus sau răsufla ușurat, poate se rătăcise sau căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate Întîlnirile de a doua zi, poate era singur cu coșmarurile lui sau Își smulgea părul din cap din cauza mustrărilor de cuget sau poate Își privea, cu suflarea tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vândă în stradă. Era rușine să fie silite să iasă din casă, singurul loc unde reputația unei femei era bine păzită. Ieșirea din „gineceu” însemna că sunt sărace și nemăritabile, chiar dacă familia era mândră de ele că aduceau câte un bănuț. Pe deasupra spăla rufe în secret pentru oameni străini. Și acum îi e rușine să vorbească despre asta în fața prietenei ei. Nici măcar nu știu că au povești comune, fiindcă fiecare inventase o variantă mai „respectabilă”, o istorie oficială mai de succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu a luneca în răstimpuri. În poienițe, lumina se trăgea spre vârfurile copacilor; câte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. Căprioara suia pe pârău, la deal. La dreapta și la stânga malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Orice adiere de vânt căzuse. S-au dus de-a dreptul la cei doi brăduți. Ursake începu să caute smuncit. Cățelușa avea mai multă cumpănă decât el. În sfârșit, li s-a părut că găsesc urma. Vidra a înălțat apoi bănuțul nasului ei. Au socotit atunci că vrea să-i ducă de-a dreptul în fund; dar pe urmă i-a dus spre stânga. Când s-au oprit mai încolo, căutând o altă orientare, Nicula Ursake a icnit. În aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
da. — Oh, atunci e bine. Mă bucur să aud asta. Era vădit ușurată. —Slavă Domnului. —Haiii mare barrrosan! Auzi, n-ai vrea să-ți dau niște dopuri de urechi? — E în regulă, mersi. —Zzzdă-mi zile de la tiiine să toci un bănuț cu miiine. BambambabambamBAM! —O, Doamne, am plecat. Hai să luăm cina împreună într-o seară săptămâna asta. — Mă văd cu Dana și Leon miercuri seară, am zis repede. —Bravo, foarte bine, n-o să fiu pe-aici în weekend, mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
avusese asigurare de viață - ei bine, nici eu - pentru că nici unul din noi nu își propusese să moară, și chiria la apartamentul nostru era așa de costisitoare încât să plătesc și partea lui Aidan pe lângă a mea îmi înghițea aproape fiecare bănuț din salariu. Făcuserăm economii ca să ne cumpărăm casa noastră, dar banii erau blocați într-un cont cu schepsis pentru încă un an, așa că trăiserăm de pe urma cărților de credit și ignoraserăm cu brio datoriile în continuă creștere. Totuși, eram mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul nu se clinti din loc. Măscăricul continuă: — Locuitori din Cairo, sultanul a dat un edict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă sufletul la un colț al străzii, de unde se zărea Palatul Cezarilor. Ascunse mantia în încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mor pur și simpla Dacă nu mă însor eu cu ea, nu o va mai face nimeni altcineva și, în cazul ăsta, am mai distrus o viață. Dacă nu o fac, cred că mă poate da în judecată pentru fiecare bănuț pe care îl am. * Astăzi am rupt-o cu tradiția și obișnuința, și am luat prânzul la New Born Restaurant. New Born e o speluncă mișto cu panouri de plastic și mese melaminate, pe jumătate birt ieftin, pe jumătate loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aș fi putut să mă omor în noaptea aia, aș fi făcut-o. Dar sinuciderea, ca și aspirinele, ca orice altceva necesită bani, iar eu nu aveam nimic. Dacă nu ești cu adevărat curajos, sinuciderea te va costa întotdeauna câțiva bănuți. Am încercat cu pastilele Martinei. N-am putut să le înghit și nici n-am avut un strop de băutură să fac treaba așa cum trebuie. Pe la cinci dimineața am atins acel punct din care am simțit tristețea unui spectator pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a renunțat la proces destul de repede, dar a continuat să-mi facă zile fripte. „Eu, care ți-am dat o... de ce, John. De ce? Îmi spui de ce? De ce? De ce ai făcut asta propriei tale... de ce?“ Dacă aș fi avut câte un bănuț de fiecare dată când Caduta m-a întrebat de ce, n-aș mai fi în halul ăsta. Și n-am avut nici un răspuns. Adevărata surpriză a fost Lorne. N-a putut fi mai drăguț - sau mai calm. „Dragă John, lucruri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coșului. Era atât de echilibrată, că n-a zdruncinat-o deloc. Și cu noroc la bani, desigur, se lăfăia în ei, asta moștenești de la strămoși cu ferme de vite și colecții de timbre renumite-n lumea-ntreagă. El o striga „bănuț negruț“, deși era palidă ca foaia de hârtie. E o nebunie, dar banii îți aduc mângâiere, nu-i așa? Și era atât de echilibrată, de stăpână pe sine micuța domnișoară fulg de nea, deși nu chiar bună de pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i s-au scos dinții, profeția fiind astfel schimbată, iar el urmând să devină rege prin intermediul altcuiva. L-a ajutat pe Chandragupta să îl elimine pe regele Nanda. Principiul său de viață era următorul: ”Orice datorie trebuie plătită până la ultimul bănuț, iar dușmanul trebuie distrus fără urmă“ și apare menționat de câteva ori în roman. Considerat de critici o aluzie la romanele lui Kafka. Thule - un loc mitic, cel mai adesea o insulă. Hărțile antice europene o situează în extremitatea nordică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele unei muzicuțe. „Dă-i ceva omului aceluia de cântă“, mi-a mai șoptit tatăl meu, scoțând câțiva bănuți și strecurându-mi-i. „E necăjit și i-o fi greu.“ I-am spus că nu pot să-i dau bani, nu are figură de cerșetor, pur și simplu avea chef să cânte acolo, pe banca aceea de lângă noi... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îmi ridic, din când în când, privirea de pe pagina de ziar și privesc în lungul șirului de mese. Criticul de odinioară își chinuie scrisul să și-l mlădieze pe contururile de fum ale cine știe cărei scrieri de acum. Pentru cei câțiva bănuți pe care-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Inginerul, cu ajutorul unei pene muiate În frișcă, desenă pe cealaltă talpă un triunghi. Lily Fundyfer Își mișcă buzele, gemând ușor. Atunci, Noimann Îi aminti de rămășag și Satanovski se Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi pleoapele cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În curând o să cadă, o să cadă. Iată, a căzut! Mulțimea de oameni-mâini urlă, cuprinsă de gelozie. Nu mai e nimic de făcut. Nu mai e nimic de făcut... „Mathilda, Mathilda, unde ai dispărut, Mathilda?! Ca un melc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vom merge în excursie, vom vizita fabrica de sticlă și vom vedea cum se face sticla. Dar excursia costă o sută un leu. Micuța băgă mâna în buzunarul șorțulețului, apoi o întinse tatei cu palma deschisă în mijlocul căreia trona un bănuț de metal. Un leu îl am eu, îmi mai dai matale o sută? Părinții se priviră zâmbind. Bine, o să-ți dau, spuse tata, dar asta pentru că ai învățat bine, altfel nu primeai, și ieși afară încă zâmbind. Du-te și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]