2,504 matches
-
prestigiu social, și funcții religioase, socializante, de mariaj selectiv și politico-militare (vezi Ember, Ember, 2002; Mihu, 2002). Antropologii au identificat două mari clase de reguli de descendență, și anume: cea cognatică, în care recunoașterea urmașilor se face atât pe linie bărbătească, dar și femeiască, și cea uniliniară, în care legăturile parentale, drepturile, îndatoririle și privilegiile sunt date fie de bărbat, fie de femeie. Matriliniaritatea. Când descendența este matriliniară, persoana pe care o avem ca reper (ego-ul) urmează linia genealogică prin femei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
frate deține prestigiu și putere. Matriliniaritatea și rezidența matrilocală pot fi explicate parțial prin aceea că, în anumite contexte tehnoecologice, bărbații trebuie să lipsească mult de acasă (expediții de vânătoare sau război). Patriliniaritatea. În patriliniaritate, descendența se face pe linie bărbătească. Să subliniem din nou că dacă un bărbat este tatăl unei fetițe, aceasta nu înseamnă că ea nu va beneficia de drepturile pe care le are ca descendent al unui bărbat. Membrii de ambele sexe ai unei generații au statut
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și citit). Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între sexe în privința coeficientului de inteligență și creativitate. E de menționat că pe măsură ce studiile privind diferențele de capacități mentale s-au rafinat (au fost corectate instrumentele de testare, croite anterior pe specificul bărbătesc, s-a luat în considerare o mai bună reprezentare statistică a fetelor în eșantion), respectivele diferențe apar neînsemnate. Astfel, în domeniul matematicii, doar abilitățile geometrice par mai pronunțate la bărbați, cele de calcul estompându-se (apud Baron, Byrne, 2000). Datele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
deznădejdea de a muri. Tensiunea fantastică a împrejurărilor acționează aproape ca un drog: „Scriu aceste însemnări pe genunchi, sub traiectoriile obuzelor, în dansul ritmic al mitralierelor, neștiutor de ziua ce vine și simt o voluptate necunoscută de nimeni.” Alerte, precise, bărbătești, înspicate cu pasaje lirice, pătrunse în egală măsură de măreția faptei și de grozăvia ei, Însemnările... constituie un document propriu-zis, dar și unul de literatură scrisă la cald. Convins de necesitatea transpunerii operelor literaturii universale în românește (în facultate i
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
spirituală, aceeași iubire de libertate, același simț al onoarei și demnității, aceeași nepăsare de moarte, de suferință și de prigoană - pe care le păstrează intacte în sufletul său de oștean... A recunoscut în Căpitan și în legionarii săi morala medievală bărbătească, românească, pe care nădăjduise să o mai vadă stăpînind sufletele contemporanilor... Generalul Cantacuzino și-a regăsit în idealurile legionare crezul său intact... Tinerii care-și încep viața pregătindu-se de moarte alcătuiesc azi marea familie românească în care virtutea și
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
de cumva se-arată-n cale hăul fără punte - Că nu apare gura, sărutul să-mplinească -, Ea, gura s-o sădeasca. Iar de-ai sădit, femeie, cel braț, doi ochi și-o gură, Țărâna vieții musai se va-mplini-n făptură Cu bărbătescul chip și pravila de mire - Deci ți-ai sădit... iubire! Foto: Singurătate, de Mădălina Vișan Referință Bibliografică: IUBIREA SE... CULTIVĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe
IUBIREA SE... CULTIVĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381308_a_382637]
-
masive și "îndrumărilor" în care s-a dovedit ultraintransigent, datorită unor scholii uneori filipice, privitoare la viața socială și la cea privată. Mai cunoscute sunt filipicele sale împotriva teatrului (de fapt, împotriva spectacolului) și Despre pallium (privind vestimentația feminină ori bărbătească, pallium-ul fiind o togă scurtă purtată mai ales de filosofi). ( Desigur că și în limbajul românesc - cel ce a precedat și a rezistat slavizării limbii de cult, dacă... sapi, dai de Tertullian. Puterea elementului latin a făcut să coexiste
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
LĂUDAT, I.[on] D. (3.XI.1909, Socu, j. Gorj - 8.XI.1996, Iași), istoric literar. Este fiul Mariei (n. Ștefănescu) și al lui Dumitru Lăudat, țărani. Urmează școala primară la Bărbătești (până în 1922), Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1922-1928) și Seminarul Central din București (1929-1933). În 1933 susține examenul de bacalaureat la Liceul „Marele Voievod Mihai” din capitală, iar în toamna aceluiași an devine student la Facultatea de Litere și
LAUDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
este răpit la ceruri imediat după nașterea sa. Totuși, supus unei noi lecturi, lipsite de orice părere teologică preconcepută, fragmentul pare a nu avea nimic extraordinar. Ce spune acest text? Actul I (nașterea): Femeia „a născut un copil de parte bărbătească”. Actul II (caracterul mesianic): „Care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier”. Actul III (Învierea și Înălțarea): „Și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul său”. Distingem, așadar, trei momente cruciale ale existenței lui Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească și desăvârșit, copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu și om, pe care îl anunțaseră profeții și pe care Biserica, născându‑l mereu, îl arată tuturor neamurilor. Pruncul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească și desăvârșit, copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu și om, pe care îl anunțaseră profeții și pe care Biserica, născându‑l mereu, îl arată tuturor neamurilor. Pruncul acesta al ei a fost răpit și dus în fața lui Dumnezeu și a tronului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca și cum ar fi în trup. Noi știm foarte bine că o singură fecioară‑maică este: preasfânta [Maria], care a adus pe lume, fără vicleșug, pe Mântuitorul îmbrăcat în haina trupului. Și cu adevărat spune Moise: „Orice întâi‑născut de parte bărbătească va fi sfânt pentru Dumnezeu” (cf. Ex. 13,1; Num. 8,16). Lucrurile nu se vor petrece însă la fel cu Vrăjmașul, căci, așa cum nu va fi întâiul‑născut al mamei sale, nu va îmbrăca nici trup real. El va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este obiceiul să urmeze dorințe necuviincioase și deci a pornit cu o mulțime de chipuri rele și toate nedreptățile și s-a dedat la chinuri și acest murdar ucigaș băutor de sânge era plin de mânia femeiască, precum și de cea bărbătească și s-a murdărit pe sine în toate faptele necuviincioase, făcea desfrâuri și jafuri, omoruri și lăcomie și alte necuviințe asemănătoare, căci era aspru și chinuitor rău, pe mulți a omorât cu multe și deosebite chinuri”76. Tot așa Alexandru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai exact din Silezia, încorporată atunci Boemiei (de unde se importau și haine gata făcute). De la Veneția negustorii lui Ștefan cel Mare cumpărau viguri de brocart de aur și mătase, „damaschinul” zis „ronato”, stofe grele (unele întrebuințate doar pentru confecționarea hainelor bărbătești) în care aurul strălucea, iar prin Ardeal, în carele bistrițenilor și ale brașovenilor, soseau postavurile de Trichten, Görlicz, Köln și Nürnberg, stofele fabricate la Bruges ori la Malines (Mehelen), la Speyer, Bergamo și Florența 296. Sașii vindeau pe piețele românești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe o poziție inferioară. Dimpotrivă. Am transcris acum câțiva ani „foaia de zestre” a Bălașei Cantacuzino (din 1730). Compararea ei cu aceea a Ilincăi Brâncoveanu este edificatoare. Uneori principiul bunurilor „mișcătoare” (cele imobile, moșiile, casele etc. reveneau urmașilor de parte bărbătească, de regulă) era ignorat (din cauza strâmtorării, a dificultăților prin care trecea familia sau din alte pricini) și bijuteriile erau înlocuite cu proprietăți funciare, cu rumâni, sălașe de robi ș.a.m.d. Astfel - ca să folosesc un exemplu oferit de Șarolta Solcan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduvă visându-te, viață mulțumită arată”; „văduvă visând că ești, poziția ta se va schimba”; „văduvă că iei de soție, vei face o moștenire”487, dar concentrându-le asupra stării postconjugale - văduvie: „satisfacție, căsătorie”488, și a persoanelor de sex bărbătesc: văduv, văduvoi „este bucurie”489; văduv „bucurie, voie bună” sau „viață mulțumită, veselie” [în cazul că visezi că ești văduv]490; o excepție - văduv: „veselie”491), majoritatea repartizează acestui element oniric, mai cu seamă când este vorba de femeie, conotații
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca o suită de caractere, prozatorul se oprește îndelung asupra personajelor, cărora le creează portrete vii și sugestive, reliefând, de obicei, câte o singură trăsătură, considerată reprezentativă. Deasupra tuturor se ridică Mara, definită prin vigoare sufletească și o dârzenie aproape bărbătească. Voluntară și abilă, chibzuită și egoistă, ea își folosește însușirile pentru a răzbate în viață. Purtătoare de cuvânt a naratorului, femeia se configurează ca un personaj-martor, așezat lângă personajele dilematice, opușii ei fiind Trică și Persida. Dominați de sentimente contradictorii
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
plănuitei logodne a celuilalt vlăstar, Olga, cu locotenentul Matei Cărbuneanu. Dar nu din acest motiv nu se poate oficia logodna, ci fiindcă bătrânul boier nu mai vrea să își dea fata decât după cineva care, în lipsa unui descendent de sex bărbătesc, i-ar perpetua numele. Ofițerul nu și-l poate schimba pe al său cu al prezumtivului socru, căci nu îi dă voie tatăl său. Întâmplător, Cuconu Fotin găsește numele Bujorescu într-un ziar, fiind purtat de un farmacist din Huși
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
încredințate lui Duiliu Ioanin ori prin scrisorile către Nicolae Petrașcu, Trandafir Djuvara, V. Alecsandri, Elena Miller-Verghi, Z. se plasează, alături de I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, A. I. Odobescu, Mateiu I. Caragiale, între marii epistolieri ai literaturii române. Atletic, apolinic, de o frumusețe bărbătească, trăit foarte mulți ani în străinătate, din care vreo cincisprezece în Italia, în societatea internațională cea mai aleasă, cu un viu simț al artei și al naturei, de o mare cultură clasică, culeasă la înseși izvoarele ei, euritmic în toată
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
încă mirată, a personalității lui Nichita Stănescu, văzută prin ochii prietenului care participă, se împărtășește din miracolul unui spectacol continuu, dar în același timp și cronică a boemei româno-sârbe, a unei epoci de frumoasă nebunie întru poezie. O față tragică, bărbătească, încercând, parcă, să se regăsească după un dezastru... Între timp omul care plânge în gând și are fața tragică și dârză și-a lăsat o barbă de călugăr himalaian și-l plânge în poeme pe prietenul său dispărut, ca Ghilgameș
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
a numelui invocat prin aluzii sugestive („A tot binecinstitoarei stăpânei noastre/ Făcătoarei de bine vădită în toate lăcașele [...] care asemenea/ Cu har împărătesei aceleiași cu același nume”) și fac pași, timizi încă, spre integrarea reminiscențelor clasice („Destoinici pentru aceea de bărbătească virtute/ Cununi de mulțumire nu încetați a-i împleti”). Epigramma din 1649, consacrată aceleiași doamne Elina, reprezintă o treaptă către aproprierea unei maniere poetice savante - jocul etimologic. Renașterea și apoi barocul redescoperiseră și preluaseră acest procedeu ingenios care îi încântase
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
biologic. Dacă populațiile sud-est-europene, În ansamblu, urmează această regulă, cele tribale albaneze se diferențiază chiar și de societățile tribale din alte regiuni. Într-adevăr, gospodăria fără urmași masculini dispare și intră În posesia celor mai apropiate neamuri consangvine pe linie bărbătească (agnatică). Vechi tehnici agricole Tehnicile agricole de cultură, precum și categoriile de pământuri cunoscute și folosite În regiune sunt aproape identice. Avem, astfel, terenurile arabile, care au un anumit regim de proprietate, și cele devălmașe (mai ales păduri, pășuni, ape), ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul, credincios, îi dă
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
potrivit căreia oaia poate prevesti apropierea morții. Mioara năzdrăvană află planul pe care îl urzesc baciul ungurean și cel vrâncean și îl destăinuie tânărului său stăpân, sfătuindu-l să se apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
pe o îndreptățire la asuprire, dar nu ca pe o pricină de smerenie și de îngăduință. De aceea suntem socotiți, chiar de cei ce trebuie să ne cinstească, ca o turmă ușuratică. Până când vom rămâne la jocurile copilărești, neprimind cuget bărbătesc? Avva Nil Ascetul, Cuvânt ascetic (sec. V) Va fi fără formă și fără frumusețe și nevrednic de a fi ascultat cuvântul despre Dumnezeu, rostit oricum și de oricine și în timpul în care nu se cuvine. Căci socotesc că aceia care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]