16,035 matches
-
mai e bun... dă nimic. Bărbatul mormăia doar, înverșunat pînă ce scoase un răget de animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
că sunt "ironic" (cum aș putea s-o neg?). Aș preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. L.V.: Câmpul dvs. de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ați vrea s-o ocrotiți (s-o păstrați tainică) dar o sfărâmați în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa dvs. puneți în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrieți referiri autobiografice? Unde? J.B.: Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră a tuturor e un câmp de bătaie, nu-i așa? Ar fi tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să arate cu degetul și în același timp să analizeze misterul. Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. L.V.: Puneți preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond, așa e sensibilitatea modernă în general (deși nici Shakespeare nu era altfel). L.V.: Romanele dvs. sunt
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
stăpîni - supuși, laici - ecleziaști, o mare pondere dețin diversitatea blamabilă și transgresarea, rămase sau nu ocultate. Ca în toate cazurile în care nobilimea este surprinsă în amurgul său, așa cum s-a întîmplat constant din secolul al XVIII-lea, calul de bătaie rămîne declinul: economic, istoric, moral. Alteritatea, care ține de la o vreme afișul și în literatură, nu lipsește nici ea, începînd cu părul roșu al Costanzei, prevestind de la naștere ostracizarea viitoare, și terminînd cu promiscuitățile sau devierile sexuale. Acestea sînt contrabalansate
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
se dă asupra Cotroceniului, câtă imaginație se risipește pentru a ajunge la unul sau la altul din oamenii președintelui, ce canale subterane se sapă, ce relații căzute în somnolență se retrezesc impetuos la viață, câte vechi amiciții sunt puse la bătaie pentru a obține treizeci de secunde de conversție tęte-ŕ-tęte cu șeful statului. Că la mijloc e multă autoiluzionare și încă mai multă prostie - dar și o enormă sete de favoruri și chilipiruri - îmi dau seama din tot felul de întâmplări
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
cauți, frumusețea deschiderii. Despre ea stă mărturie emblema lui René, cocoșul de munte, "tîlcul" numelui său. Pe el, poate, îl visează soția, ca pe o "pasăre cu capișon negru, alb și albastru, pe care o țineam strîns în mînă, ascultîndu-i bătăile inimii." El e străinul, atît de cunoscut totuși, căruia nu-i poate vedea chipul. Îi simte în schimb prezența, într-un ultim decor, al lui decembrie 1996, în fiecare fulg din zăpada căzută, ca în Morții lui Joyce, peste vii
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze și să organizeze Fundația Culturală Română. Patetică cum sînt și revoluționară, idealizînd avîntat realitatea și însăși viața mea, am simțit că primesc un pumn zdravăn și neașteptat drept în plex. Era și timpul bătăilor stradale cu miros de huilă, pe care le încasam atunci, atît la propriu, cît și la figurat. Cum să-și dea, domnule, Buzura mîna cu Ion Iliescu? Păi, romanele lui, personajele lui, temele lui se împotrivesc unui astfel de gest
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
potecă, văzuse ceva alb scânteind în grămada roșcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui șopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la miezul verii...Cât trecuse pe-acolo, zi de zi, vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult pe gânduri
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
șpagă 5 lei, până la parlamentarul în care am investit atâta încredere. Cu șpăgari de ordinul milioanelor. Euro! Aici e marea dramă a poporului român. Hoții de încredere te execută, din patru în patru ani, cu zâmbetul pe buze, cu o bătaie pe umăr, convingându-te că doar el te va scoate din nevoie. Pe când realitatea arată că omul sfințește locul, eliminarea sărăciei pornind de la voința, inteligența și imaginația fiecărui individ în parte. În rest, palavre! Degeaba, însă, atâta timp cât tocmai săracul își
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
faptă urâtă pe întuneric, în afara cetății, pentru a zădărnici lucrarea omului venit de la capătul lumii să citească Evanghelia, stricând vechile credințe strămoșești. Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoștință toată noaptea, doar spre zori își reveni și își aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia pășind de durere, către chilia sa de pe munte. Acolo găsi ceva apă într-un căuș și gustă vreo două smochine cu
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
flori ce atârnau în ghivece sub streșinile caselor. Între hotelul "Europa" și următoarea clădire la fel de înaltă, ce denota că tot o locație de cazare hotelieră putea să fie, a văzut un pictor aplecat deasupra șevaletului său. Se opri pe loc. Bătăile inimii începură să i se accelereze. - "Doamne, Dumnezeule, sper să nu am halucinații și să-l văd peste tot pe Giacomo, în fiecare pictor întâlnit în Italia", își spuse tânăra închinându-se temătoare. "După siluetă pare a fi el, dar
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
își umezi buza de jos pe care o simțea umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
foarte supărată, se retrase în camera sa și începu să plângă. Asta îi mai lipsea acum, un nebun iresponsabil. Cum naiba de tot îi găsește ea? Parcă îi caută cu lumânarea. Așa a pățit și cu Halil în facultate. Câte bătăi a mai luat de la el nevinovată până în anul cinci de facultate. Nu putea să-l evite. Avea peste tot oameni care o urmăreau la tot pasul. Mai ceva decât cei de la securitate. Apoi s-a liniștit, de fapt a dispărut
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
Ca și cum aș fi pus o a doua foaie de ceapă peste prima. Apoi, am publicat o carte care înfățișa experiența mea la nivel mult mai larg, de cînd am plecat din România pînă în momentul scrierii, adică o etapă cu bătaie de circa cincisprezece ani. Ultima carte ajunge la sursele mele spirituale și se întoarce la copilăria mea, analizată cu ochiul meu de astăzi, cînd deslușesc alte compatibilități. Viitoarea carte, este prima dată cînd o spun, va fi o tragere către
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
amuzant dacă se adresează unui public specializat. îmi amintesc cum în anii '60, după premiera cu Cântăreața cheală, un coleg, redactor de teatru, mi-a spus că el asemenea piese scrie trei pe zi. între timp, familiaritatea cu capodoperele și bătaia pe umeri cu cei mari a căpătat proporții nebănuite atunci. Răspunsul la întrebarea dacă se pot juca toate cele 37 de piese considerate ca aparținând lui Shakespeare într-un singur spectacol este: nu, nu se pot juca! Se poate face
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
povestea ea mai demult în legătură cu soră-sa, mai tînără, - deportate împreună, - mai gingașa, măi răsfățata, si care atunci cînd făcea crize și se trîntea pe jos că nu mai poate, ca mai bine să moară,... frau Martha o lua la bătaie, dădea în ea, pînă-i trecea, silind-o să rabde, să reziste, să supraviețuiască... Nu-i spun la ce mă gîndesc și-i pun marș după marș... Frau Martha ține pe umăr matură, cu care tocmai deretica, si, în pas de
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
înaintea altarului cu sfinții lor rîzători, pictați nu tocmai potrivit canoanelor și între care femeile așterneau broderii, lucruri de mînă, înveselind ceea ce era menit să sperie, să îngenuncheze, să le aducă aminte că nu erau decît pulbere și praf în bătaia vînturilor... În ziua aceea, de pocrou, cum îi zic ei pe limba lor praznicului, slujea, ținînd locul preotului, bolnav de gută, Ilvi, un băiețaș de nouă ani spre zece care citea înaintea altarului, evanghelia, ori ce-o fi fost, ținîndu-i-o
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
alternând cu peronul și antibracul� - riscă să nu fie recunoscută și corectată de elev. În enunțul Poetul se simte coborât din acest punct de vedere pe o treaptă subumană de început al existențianismului� (e vorba despre Bacovia, Lacustră) eroarea �de bătaie� nu e cel mai grav lucru: chiar după refacerea cuvîntului �existențialism�, nepotrivirea semantică cu contextul rămîne la fel de mare. Limbajul acestor comentarii � foarte inegale ca valoare � oferă destule exemple pentru defectele stilului didactic al lecțiilor tradiționale de literatură română: abuzul clișeelor
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
Audi 242? Și be) amărâții ăia pe care-i cheamă-n buletin Audi A2 sau A3 ce fac? Se duc, de fiecare dată când apare un model nou, să-și schimbe și ei numele? Cred că da, altfel ar ajunge bătaia de joc a ălora mai jmekeri. Vă dați seama ce castane și-ar lua Audi A3, dacă s-ar nimeri la joacă cu Audi A8?
Audi A241232 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19632_a_20957]
-
autorul lui nu era chiar Mircea Badea. “Nu poate să fie Badea chiar atât de prost încât să vină cu texte d-astea de mahalagioaică isterică”, mi-am zis, deși, într-o emisiune mai veche, îmi urase și să iau bătaie în trafic. Ei, bine, tocmai ce m-a sunat un prieten să-mi spună că m-a porcăit Mircea Badea la televizor, cu aproximativ aceleași cuvinte. Că sigur m-au dat afară “ăia”, că nu e nimeni atât de nebun
Mirci Badea vrea să mă tăvălesc în chinuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19625_a_20950]
-
ai ce-ți ridica-n cap în timp ce lansezi strigături de șanț. Și bagă și blesteme, în timp ce molfăi un colț de basma, la o adică. Păi, ce, în cazul meu, de exemplu, doar să mă tăvălesc ai vrea? Sau să iau bătaie? Nu ți-ar plăcea mai bine să mor? Ia, uite, învață d-acilea:
Mirci Badea vrea să mă tăvălesc în chinuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19625_a_20950]
-
lăutari. Programul artistic include și dedicații, aspect care poate da naștere, uneori, la revolte populare (“ Da mai multe dedicații pentru aia și pe noi nu ne bagă în seamă, da’ ce, banii noștri nu ie bani?”) și, de aici, la bătăi. E de apreciat aici bogăția meniului (oferă chiar și piftie), dar nu se recomandă consumul vreunui preparat, deoarece prezintă riscul de a sosi cu garnitură de muște. Voie bună și antren oferă și discotecă din Lehliu Gară. Disco-clubul Ibiza este
NOU, DE CRIZA! Vacanta la Lehliu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19694_a_21019]
-
datorii, aș putea să mi le plătesc cu femeia care-mi vine la curățenie? • Știrile din baschet vin din paginile de specialitate ale ziarului Click! de luni (baschetbalistul american Mario Marcell Bennet spune că a fost băgat în spital, prin bătaie, de bodyguarzii clubului Bamboo din București), iar Gazeta sporturilor de luni l-a descoperit pe noul Briliant: un puști de origine română care face furori în „fotbalul juvenil“ din Austria și e la un pas de a fi luat de
Cuvîntul care… răsfoieşte ştirile Sportive by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19844_a_21169]
-
Andreicuț, Arhiepiscop de Alba-Iulia, ÎPS Teofan al Olteniei și Traian Băsescu. Echipa de reporteri: sfințiile lor Alexandru Duțu (zis Bărbosu), Alexandru Cristorian și Nic Sârbu, plus, cu voia dumneavoastră, cuvioasa Simona Tache. Șofer, fotograf și eminență cenușie: Gabi Drogeanu. Vom lua bătaie? Vom fi tratați cu respect? Haina face pe om, prin urmare ne va face mai buni? Cum ne vor primi oamenii și cum vom ieși noi din acest experiment? Sîmbătă, 11 august, ora 8,30, redacție. Părintele Bărbosu e deja
Cum era să devină Linda Evanghelista Patriarhul României by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19827_a_21152]