5,989 matches
-
spațiu, artificial creat, are aerul s-o conserve într-un mod inexplicabil, s-o stagneze, s-o împiedice să devină. Probabil, de aceea el nu dorește să ne mai vedem decât numai în acest spațiu. La fel cum "tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte" nu pot exista decât într-un spațiu mitic. Tocmai asta vrea el să spună. Noi doi nu încăpem în aceeași realitate, pentru că fiecare este circumscris în spațiul lui închis. Doar aici, în acest spațiu și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale apelor, aerului și ale cerului, albatroșii ating absolutul prin dans, prin zbor și atunci când se cufundă în adâncul mărilor să vâneze. Totuși, există unii oameni ce rămân foarte atașați unii de alții. Îi recunoști ușor numai după ce, ajunși la bătrânețe, la capătul unei vieți liniștite, fără căutări, se mai țin încă de mână cu voluptatea de odinioară. Acești oameni, ce nu s-au despărțit unul de altul nici pentru o clipă, pare că și-au întâlnit jumătatea. Aceștia sunt oamenii-albatroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scol, iarăși n-am să-mi pot aminti visul ce mi-a precipitat și înverșunat trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat sau demolat. Altfel, somnul ne-ar fi moarte nesfârșită, adică tinerețe fără bătrânețe, iar visul viață fără de moarte. În fapt, trauma trezirii este cea care ne îmbătrânește, transgresarea lumilor este un proces elaborat și ostenitor. Mă trezesc ca să îmi încarc bateriile cu lumină și să mă hrănesc cu fructele pământului. Cine gustă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
recruții de atunci, acum veterani cu jumătate din stelele cerului pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții, fie din cea a pretențiilor oamenilor, plăpumăreasa s-a împotmolit în meserie taman la Mioara Alimentară, care îi comandase o plapumă eterică, dar cu eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un basm pentru copii. Se acceptau că sunt entități aparținând aceluiași spațiu. Ceea ce nu știau și acum te întreb pe tine, Mitică: Oare care timp era real? Nu cumva noi eram visul lor? Avatul, crapul, lipanul și somnul mureau de bătrânețe. Carasul și plătica își așteptau genocidul din plictiseală. Plevușca murea de infantilism. Miresele morunilor își depuneau icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăila, producând o constelație de scântei cu mult superioară celei declanșate de fuste, prin varietatea și forța ei de penetrare, precum și prin puterea de a se menține în timp, nealterată, ba chiar cu o ușoară accentuare a libido-ului spre bătrânețe, ca urmare fie a chemării străbunilor, fie a materializării proverbului Românul e una cu glia, ceea ce, desigur, nu-i de râs, dar nici de luat în seamă, pentru că dacă abordăm și altfel problema, atunci și pescarii nasc aprinderi stranii atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Îi spunea Baiazid (așa Îl botezse Victor cel iubitor de Istorie), iar bunica Ileana Îl dezmierda Ghiță, numai În prezența bunicului pe care În tinerețele lor la fel Îl alintase, cu diminutivul Ghiță. Acesta, bărbat Încă tânăr și frumos, cu bătrânețea bătându-i la ușă, după ce pufnind trăgea două-trei fumuri „Înădite” din „liuleaua personal meșterită” din lut de oale, arsă și jumălțuită verde Îi adresa, cu o jumătate de gură, un „tămâia mătii”, greu de definit din punct de vedere sentimental
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
exotice, creând un fel de bazar cultural. În eseul din care am reprodus mai sus un pasaj, eseu intitulat Despre lege, naștere și arhetipalitatea fecioarei Maria, există referiri la Constantin Noica și Baghavad-gita, la sfântul Maxim Mărturisitorul și Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, la Sergiu Al. George și Vechiul Testament. Mai lipseau Lenin și Cioran, Raskolnikov și Jung. Dar să nu ne grăbim să le regretăm absența. Ei și mulți alții sunt prezenți în celelalte eseuri din volum. infricoS ´ atorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
competentă în limba română a operei lui Freud, dar și prin colaborarea neglorioasă la revista Săptămâna (precursoare a insalubrului săptămânal de azi, România Mare). După un periplu biografic prin țară (Timișoara, București, Suceava etc.), Leonard Gavriliu s-a stabilit la bătrânețe în orașul său de origine, unde editează o revistă, Spiritul critic, plină de excentricități și își pregătește pentru tipar însemnările de jurnal adunate de-a lungul anilor. Cel mai recent volum din această serie, Aventuri pe Bega, pe Dâmbovița și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Colegei Cezarina Adamescu : Dacă-mi spune numele ceva, / La telefon m-ați întrebat odată / Și v-am răspuns cu nu. Și așa / Am obținut o convorbire mai... scurtată.“ Ce e de râs în asta? Am putea continua așa până la adânci bătrâneți. Singurele epigrame reușite sunt cele rezultate din versificarea unor anecdote aflate circulație. Există, de exemplu, o glumă populară în legătură cu mineriadele: „- Care-i cel mai bun vin? - ...? - Vin minerii.“ Ion Grosu preia fără ezitare această glumă și o transformă într-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dintre ele arată astfel: „Limbajul HIV - Într-o eră a desacralizării supraviețuirea este asigurată de compromisul cu Himera cea mai bine supusă Ignoranței și Violenței.“ Aforismele propriu-zise, mai clare, cuprind insulte la adresa unor oameni nevinovați: „Cui ajunge să moară de bătrânețe ar trebui să-i suspectăm copilăria de o mare ticăloșie.“ Întrebarea este: mai îndrăznește cineva, după ce citește această carte, să aștepte să moară de bătrânețe? Indescifrabil Fabulele lui Ioan Voaideș n-au putut fi publicate înainte de 1989 din cauză că reprezintă o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Aforismele propriu-zise, mai clare, cuprind insulte la adresa unor oameni nevinovați: „Cui ajunge să moară de bătrânețe ar trebui să-i suspectăm copilăria de o mare ticăloșie.“ Întrebarea este: mai îndrăznește cineva, după ce citește această carte, să aștepte să moară de bătrânețe? Indescifrabil Fabulele lui Ioan Voaideș n-au putut fi publicate înainte de 1989 din cauză că reprezintă o „ripostă dată dictaturii“. Nici după 1989 autorul nu s-a grăbit să le publice. De ce? Pentru că „a așteptat să treacă moda cărților ușoare“. Acestea sunt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era rupt de realitatea din jurul său și indiferent la foiala leneșă a animalelor de curte. Fiu unic la părinți, Ionel preluase cîrma gospodăriei situate pe dealul Galata și conviețuia în liniște și pace cu bătrînii săi părinți. Făcut mai spre bătrînețe, Ionel a fost lăsat să facă tot ce vroia și nu i s-a impus nici o regulă. Crescuse într-o libertate excesivă și nu dădea socoteală nimănui de faptele sale. Cu toată această libertate pe care a avut-o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la studente. Pe la ora șapte Gheorghe sună la intrarea din vila profesorului. Răcoarea dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață. Pe hol Lupașcu observă niște ghetuțe pentru femei. Remarcă mai ales o cataramă din alamă care, împreună cu o curelușă erau absolut inutile. Are o pițipoancă, ghiujul. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două frunze sărutându-se. În țărână, se vegetează ca în rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în rău se întâmplă, indiferent dacă purtăm vina sau răsplata cu noi, indiferent dacă suntem sau nu rezumați într-un cod de bare. Identitatea, la început, poartă semnele copilăriei, mai târziu, pubertatea conturează formele, adolescența le rotunjește, maturitatea le modelează, bătrânețea le adâncește. Viața este o vegetare a sinelui, fie că se întâmplă, pur și simplu, într-o continuă trecere, fie că există într-o nedefinire spontană. Identitatea este un periplu ce transcende dintr-un nimeni în alt nimeni. Intervalul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești. Lemnul, ca să fie treaz, trebuie să înverzească continuu sau să ardă în pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa sămânță ți-ai umplut pizda! Starețul tremura din toate balamalele: era bătrân, 86 de ani, reumatism, osteoporoză, hepatită, diabet, ulcer, gută, angină, astmă, hernie, lombosciatică, nevroză. Starețul încă se credea verde. Pe la 80, s-a oprit cu numărătoarea, totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Așadar, nu republicile sînt acelea care-și aleg după voie suveranii, ci oamenii abili care, ajutați de conjuncturi favorabile, au supus aceste țări împotriva voinței lor. Așa cum oamenii se nasc, trăiesc o vreme și apoi mor de boală sau de bătrînețe, tot astfel, republicile se formează, înfloresc vreme de cîteva secole și apoi pier, prin îndrăzneala unui om al cetății sau sub armele dușmanilor. Toate au un timp al lor, iar toate imperiile și chiar cele mai mari monarhii n-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o plăcere cu care se laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine marilor seniori, deoarece le etalează măreția, le alungă suferințele, iar pe timp de pace le evocă imaginile războiului. Departe de mine gîndul de a condamna un exercițiu moderat; dar, atenție! Exercițiul acesta este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
respingând valorile de modernitate și readucând în discuție pactul social fondat pe echitatea între generații. Arena politică și valorile de progres Într-o societate pe cale de a îmbătrâni, reprezentativitatea și dialogul social își pot schimba felul de-a fi. Instituționalizarea bătrâneții ca a treia perioadă a ciclului vieții de către politicile publice coincide cu ajungerea la vârsta pensionării a generației numită baby-boom. Organizații, grijulii față de interesele pensionarilor, sunt create independent de partenerii sociali tradiționali și amenință oarecum structurile sindicale. Noi actori, de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
secolului al XXI-lea în Europa? Pragurile de vârstă pentru definirea îmbătrânirii corespund unor realități sociale și instituționale despre care e greu să știi ce vor deveni în patruzeci sau șaizeci de ani pentru a da o definiție economico-socială a bătrâneții. Schimbările demografice au loc în cadrul transformărilor socio-politice, culturale și economice. Deci nu trebuie să analizăm bătrânețea și consecințele sale într-un context cum e cel al așa-numiților "treizeci de ani glorioși". Un întreg ansamblu de mutații se manifestă acum
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]