1,995 matches
-
vorbă, pînă ajunseră la un colț, unde, deasupra unei uși se afla o firmă. Era o inimă rozalie cu tuburi de neon prin ea și, dedesubt scria The Vascular Cavity. — Dă-mi voie, cel puțin să-ți iau ceva de băut, zise Lanark. — îți poți permite? întrebă Macfee sarcastic? Lanark își pipăi cardul de credit din buzunar, dădu din cap aprobator și deschise ușa. Lumina dinăuntru era roșiatic-obscură, întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și al acelor serii de încăperi pe care le numiți institut și consiliu. — Atunci, probabil că mă veți putea ajuta. Sînt aici... Da. Știu în mare ce dorești și sînt dispus să te ajut. Ți-aș oferi chiar ceva de băut, dar e prea multă beție în cartea asta. — Carte? — Lumea asta, vream să spun. Vezi, eu sînt regele, nu guvernul. Am proiectat peisajele, le-am populat cu lume, și cîteodată mai fac cîte un miracol, dar guvernarea e pe mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște îmbrăcăminte și ceva de încălțat, apoi începu să se agite. Peste zi, dansatorul rămânea cu bucătăreasa. Se uita la televizor ca un posedat și, de multe ori, nu îl auzea ore în șir, nu cerea de mâncare ori de băut. În seara în care Ghazal se întoarse cu numărul socrului ei, din Tabriz, afganul stătu nemișcat ca o piatră, dar părea că pricepe ce își spuneau. Ghazal nu îi mai vorbise de mult rudei ei și era destul de încurcată. Bătrânul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-mi dai cu ulcica apă. Și merge el, merge - zi și noapte tot mergea, decât așa era de-ntuneric de nu zăreai cât un fir de colb, dacă era sub pământ. Acu apropia vacile de gătat demâncatul, și apa de băut. Da duhul cel necurat i-o zis așa: - Dacă tu-i ave noroc să nu gătesc demâncatul și apa, eu nu te voi mânca, dar dac-oiu găta, te mănânc. Ia uite-te tu în sus, vezi soarele? - Îl văd
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și s-o minunat Împăratul de-atîta putere. - Dacă mi-i be câte fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura de apă, ș-o băut, da o fântână n-o putut-o găta ș-a și crăpat ș-acela. Lângă curtea-mpăratului era strașnică pădure. - Dacă tu-i sufla odată-n codrul meu și s-or strânge toți țânțarii la ușa palatului, eu ți-oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva de băut, gâfâi. Ceva tare! Caută în frigider. Dacă ai găsi nitroglicerină ar fi perfect... Bătrânii rămăseseră lângă ușă stingheri. ― Nu mi-aș fi închipuit, continuă Scarlat zâmbind, că-mi va veni rândul atât de repede să fiu gazdă. Ajutați, vă rog
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O țin ascunsă, domnule sculptor, ca să nu mi-o găsească. Tuberculosul ar sparge-o, așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea". Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: "Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
CULCE. EA A REFUZAT CU O MIȘCARE A CAPULUI ȘI PRIVIRILE I S-AU LUMINAT, APOI A EXAMINAT CU GRIJĂ, ÎN VÂRFUL ANDRELELOR, UN OCHI TRICOTAT DE CARE NU ERA SIGURĂ. RIEUX S-A RIDICAT SĂ-I DEA BOLNAVULUI DE BĂUT, S-A ÎNTORS ȘI S-A AȘEZAT. Câțiva trecători, profitând de acalmie, pășeau zoriți pe trotuar. Zgomotul pașilor descreștea și ei se îndepărtau; pentru întâia oară doctorul și-a dat seama că această noapte plină de oameni care se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Polițiștilor Binevoitori, spuse Lana dezgustată. O groază de loc gol și câțiva sticleți care-și fac semne unu’ altuia. Juma’ din timp trebe să stau cu ochii pe tine, mintoaso, să m-asigur că nu-ncerci să-i împingi la băut. — De, Lana, spuse Darlene. Cum pot eu să știu care-i sticlete și care nu-i? Mie toți îmi par la fel. Își suflă nasul. Încerc și eu să câștig un ban. Un sticlete îl recunoști după ochi, Darlene. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le-a rupt. Spunea că sunt monstruoase. Nu-i groaznic? — Fiecare cu gustu’ lui, spuse repede Santa. — Ignatius nu știe c-am venit astă-sear-aici. I-am spus că mă duc la o novenă. — Angelo, toarnă-i Irenei ceva bun de băut. Ia și tu puțin whisky, c-o să te-ajute la răceală. Am și niște Coca-Cola-n bucătărie. — Lui Ignatius nu-i plac nici novenele. Nu știu, zău, dacă-i place ceva. M-am cam săturat de el, chiar dacă-i fi-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
idee tâmpită! Cine vra să citească despre un vânzător de cârnați? Știi câți bani a adus azi acasă? Patru dolari! Cum naiba am să-l pot plăti pe omu’ ăla? — Ia te uită! Angelo ne-a pregătit ceva bun de băut. Doamna Reilly luă paharul din mâna lui Angelo și, din două înghițituri, dădu pe gât jumătate din el. — De unde ai aparatu’ ăsta nostim, dragă? — Despre ce vorbești? întrebă Santa. — Patefonu’ din mijlocu’ odăii. — I-a nepoatei mele. I-o scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zeliha a lăsat magazinul În grija asistentului ei și au mers toți patru la o cârciumă din apropiere. — Înainte să pleci din Istanbul mătușa Zeliha și Aram vor să ne ducă la o cârciumă ca să poți vedea o seară de băut tipică, i-a explicat Asya lui Armanoush. Pe drum, pe când treceau pe o stradă prost luminată, au dat peste un imobil de locuințe de la ferestrele cărora prostituatele travestite Îi priveau pe trecători. Cele două de la parter erau atât de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cînd, copil fiind, eram ministrant la biserică și mă ocupam de sticluțele cu apă sau vin necesare la liturghie. Era unul din neajunsurile viziunii mele restrînse: nu plasez Întotdeauna gîtul sticlei exact deasupra paharului atunci cînd trebuie să torn de băut, dar am grijă mai Întîi să lovesc ușor marginea paharului cu extremitatea sticlei ca să-mi fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simțea oarecum ca peștele pe uscat printre toți acei investitori cărunți, Kitty se uită În jur după cineva „normal“ cu care să vobească. Dintr-odată se simțea timidă și oarecum copleșită. Se duse la bar să-și ia ceva de băut și un tânăr evreu hasidic Însoțit de o fată drăguță intră În vorbă cu ea. O Întrebă cum de fusese invitată. Kitty Îi povesti, foarte prietenoasă, cum Îl urmărise pe Victor, iar el se distră copios. Râse și ea, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie era o fantasmă, dar dacă acest vis o făcea fericită pe prietena ei, nu putea să i-l distrugă tocmai ea. Mai bine să lase timpul să-și facă treaba. Când David se oferi să-i cumpere ceva de băut, Kitty se aplecă, Îl privi și Îl Întrebă pe neașteptate: — David, tu ești În Pești, nu-i așa? De unde știi? Întrebă el uimit. — Pur și simplu, zise ea. — Pur și simplu? Ce altceva mai știi? — Ai o fire de artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Pedro admirativ. Ceva de băut? Sigur, ne vedem acolo În câteva minute. După ce Închise, se Întoarse către fete. — Charlie ne-a invitat la el la hotel, să bem ceva Împreună. Sigur că da. Chiar am nevoie de ceva de băut, zise Desert Rose, Întotdeauna fericită să-l vadă pe Charlie, indiferent cât de lipsit de maniere devenea. Vii? zise ea, uitându-se la Kitty. — Nu, mulțumesc, sunt obosită, e târziu, am avut o zi prea lungă, răspunse Kitty, ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
artă cu galeria Charlie Jones, explică el, Încântat să-i dezvăluie originile exotice. În curând Începu să se foiască, nu mai avea stare, se ridică, o luă de mână și se Întoarseră la bar, să-și mai ia ceva de băut și să rămână singuri. — La ce hotel stai? Întrebă Matthew. Ai nevoie de-o mașină să te ducă? Cât de mult și-ar fi dorit să-i dea adresa vreunui hotel celebru, să-l impresioneze! — Dorm În rulotă, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe Kitty de umăr. Dar mâna lui Dick era deja acolo. — Stați, sunteți În regulă, puteți intra. Hotelul era plin, iar fetele se chinuiră să găsească două locuri libere chiar lângă bar. La un minut după ce-și comandă de băut, pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Cola Light, iar Kitty se duse să danseze. Un bărbat Înalt, brunet, cu trăsături distinse, se ivi ca din pământ și Începu să se Învârtă neobosit pe lângă Kitty. Gravita În jurul ei, Îi zâmbea, se oferi să-i aducă ceva de băut, dar Kitty Îl refuză. Continuă oricum să vorbească și se prezentă, fără să-i ia În seamă refuzul. Era pe jumătate iranian, pe jumătate britanic, un bancher de investiții din Londra, aflat În vizită. — De unde ești? o Întrebă seducător. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rosti Marta fără să încerce să-și ascundă zâmbetul, M-am gândit și eu la asta, așa spunea bunicul, să faci mai devreme ce se poate lăsa pe mai târziu, răspunse Cipriano Algor privind în altă direcție. Găsit terminase de băut, și, pentru că nici unul dintre ei nu părea că vrea să-i dea atenție, se hotărî să se întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alteori coborând la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a pune pe degete, pentru a clincăi la încheieturi, pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
O țin ascunsă, domnule sculptor, ca să nu mi-o găsească. Tuberculosul ar sparge-o, așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea”. Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: „Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte la secret. La care secret? La acela pe care numai el, Belbo, putea acum să-l dea la iveală. Și care nu exista. Se făcuse seară. El se dusese la Pilade, schimbase câteva cuvinte cu cine știe cine, Întrecuse măsura cu băutul. Iar În dimineața următoare Îl căutase pe singurul prieten care-i mai rămăsese. Se dusese la Diotallevi. Se dusese să ceară ajutorul unui om care era pe moarte. Dar despre ultima lor discuție lăsase pe Abulafia o dare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
țigări, Fiesta și fulgi Cadbury’s pe care n-ar fi avut ocazia să le cumpere altfel. — Stevie, ești o minune! rânji Fran. Argumentul părea destul de convingător de fapt. Mai luă o gură din cafeaua neagră, tare, aproape imposibil de băut, făcută de Stevie și trecu la problema locului și modului în care oamenii puteau să dea anunțurile. Singurul avantaj al birourilor lor exorbitante și supraglomerate, înghesuite între farmacia Boots și catedrală, era că le-ar fi fost la îndemână oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eu sunt cel care le-a spart Dorobanțiul. Și m-au băgat la pușcărie, mi-au dat doi ani. Au trecut ăștia doi ani, nu m-am învățat minte, iar m-am apucat de rele... M-am apucat și de băut, și de jocuri de noroc... Alba-neagra nu e stil, e șmecherie. Toate jocurile sunt șmecherie. Nu există stil. Favorabil celui care joci cu el. La alba-neagra ar trebui să știi să le jonglezi. Pierzi imediat, pentru că n-ai timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]