12,453 matches
-
loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine, m-am desprins de adversarul meu cu un brânci furios și m-am ridicat, sprijinindu-mă pe podea. Străină camera mea, valijoara cu bagajul meu, ferestruica. Mi-era teamă că nu voi mai putea stabili nici o relație cu nimeni și nimic. Voiam să merg s-o caut pe Brigd, dar fără să știu ce voiam să-i spun sau să-i fac, ce voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i spuse ceva ce nu auziră adulții. Băiatul se gândi un moment, apoi dădu din cap a încuviințare. — Sunteți foarte amabil, Rra, zise ea. Vom fi bucuroși să venim la dumneavoastră. Mma Potokwane bătu din palme. — Mergeți să vă faceți bagajele, copii, îi îndemnă ea. Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu rotile și ieși din cameră urmată de fratele ei. — Ce-am făcut? mormăi domnul J.L.B. Matekoni cu un oftat. Mma Potokwane îi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mine. — Hai să nu stăm aici să vorbim despre bunătate, propuse ea. Ne așteaptă copiii. Hai mai bine să-i ducem în Zebra Drive, să le arătăm unde vor locui de-acum încolo. Apoi, în după-amiaza asta le putem face bagajele să-i aducem la mine acasă. Casa mea e mai... Se opri, dar el nu se supără. Știu că locuința din Zebra Drive e mai confortabilă, spuse el. Și le va fi mai bine dacă ai tu grijă de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am pregătit bagajul și o să treacă să mă ia În zori... - Dar de ce? - Pentru că așa am eu chef... - Cum adică, așa ai tu chef? - Exact cum auzi... Am chef și, cum sînt liberă s-o fac, am s-o fac... - Fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea pe nimeni, n-avea decât o tonă de bani ai familiei. Prima dată când am mers împreună cu autobuzul la Brumbach, i-a dat șoferului cardul de credit și i-a cerut un scaun la geam. Își făcea probleme că bagajul ei de mână era prea mare. Eu cu Manus sau ea singură, habar n-aveai care dintre noi o ducea mai rău acasă. Dar la Brumbach, eu și Evie trăgeam câte-un pui de somn în oricare din cele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am recunoscut fratele mutilat. Către Vivienne, Brandy zice: — Domnișoară Gono Rhea, mai am încă multe luni de Training pentru Viața Reală și n-o să le petrec închisă aici, în hotelul ăsta. Sari la noi plecând cu Fiatul Spider doldora de bagaje. Imaginează-ți niște refugiați disperați din Beverly Hills cu șaptesprezece valize asortate migrând în cealaltă parte a țării ca să înceapă o viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-a spus că o psihopată mutilată amenința cu pușca pe toată lumea de la etajul patru. Asta-i după ce surorile Rhea au dus toate bagajele lui Brandy pe scările de incendiu în jos. Asta-i după ce Brandy zice că trebuie să plece, că simte nevoia să se gândească, înțelegeți, înainte de marea ei intervenție chirurgicală. Știți. Transformarea. Asta-i după ce mă tot uit la Brandy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vîri pumnul în ele, "somn ușor atunci, somn ușor." Dar nu se dădea dus și atunci și-a dat seama că de fapt se uita interesat la ziarul Dimineața din 10 aprilie, care stătea îndoit lîngă celelalte lucruri scoase din bagaj. A luat paharul și a băut lacom. Apa avea un parfum plăcut de trandafir. Și-a turnat alta peste lingurița plină cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea e cu gîndul la Cocoș. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încîntat chiar pe Pangratty. În fond, i-a vorbit pe limba lui de om al norocului și al întîmplării. Au jucat cinstit la "loteria vieții" și Prințul a pierdut. Un cavaler știe să și piardă. Așa că și-a făcut frumușel bagajele și a zburat de la o zi la alta fără să dea prilejuri la suspine, regrete. A șters-o englezește, lăsînd Vladia să-și vadă în continuare de molcomirea ei. Dar asta nu însemna cîtuși de puțin alungarea, ci doar plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deja se numărau ci zecile de mii. O anume Enciclopedie - a cărei obiectivitate e contestată de mulți, mai ales de adepții Conspirației - consemnează cifra de circa șaizeci de mii de victime În perioada 1918‑1920 numai În Ucraina. 7. În bagajul ofițerilor albi (care părăseau țara În vapoarele aliaților), printre Noul Testament, Dicționarul explicativ al lui Dalj și prosoapele cu monogramă, se afla și Antichristul, cu paginile Însemnate cu unghia. Cât de curând volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar domnul Whittier n-a spus cât de mare, sau ce fel de bagaj. Când a urcat la bord Lady Zdreanță, purta un inel cu un diamant cât o boabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar domnul Whittier n-a spus cât de mare, sau ce fel de bagaj. Când a urcat la bord Lady Zdreanță, purta un inel cu un diamant cât o boabă de porumb, ținea în mână o lesă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar domnul Whittier n-a spus cât de mare, sau ce fel de bagaj. Când a urcat la bord Lady Zdreanță, purta un inel cu un diamant cât o boabă de porumb, ținea în mână o lesă, iar lesa trăgea o valiză de piele pe rotile. Fluturându-și degetele ca să facă piatra să scânteieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune: — Din câte mi se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ne așteptam, desigur, să avem acces rapid la îngrijire medicală de urgență, de pildă dacă se întâmpla să cadă cineva pe scări sau să-i plesnească apendicele. Așa că tot ce avusesem de hotărât era: ce să aducem într-un singur bagaj. Atelierul ăsta trebuia să aibă apă curentă, rece și caldă. Săpun. Hârtie igienică. Tampoane. Pastă de dinți. Ducele Vandalilor i-a lăsat proprietarului casei un bilet în care scria: „Pă mă-ta cu chiria ta”. Însă mai important a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Clark a spus da. A spus: — Numărul e 1-800-ȚEAPĂ. În momentul acela mai mulți s-au cărat. Însemnând: nu. Nici un contact cu lumea de afară. Fără televizor, radio, telefon sau internet. Doar tu și ce-ți aduci într-un singur bagaj. Însemnând că s-au mai cărat și alții. Ăștia care s-au cărat sunt supraviețuitorii primei runde. Deștepții care vor avea ocazia să-și spună povestea. Camera din spatele camerei din spatele camerei, cum ar spune domnul Whittier. Ei vor deține adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oricât de negru ar fi viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a zbura 6750 de mile marine, chiar și cu 85 la sută vânt din față. Până la țintă erau doar 6701, ceea ce lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sfâșietoare în burtă. Piciorul drept îi amorțise, făcu febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică. Diagnosticul le șocă: peritonită. Luana trebuia internată și operată de urgență. Devastată, Sanda se întoarse acasă și pregăti bagajul fetei, scuturându-se de plâns. Cu ochii lipiți de tavanul alb al holului de spital, Luana o aștepta împietrită. Se afla pentru prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera de gardă și agățată de mâna mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei doi ochi albaștri, rupse hârtia bucăți și îi dădu foc în chiuvetă. A doua zi intră în cabinetul administratoarei căminului de fete, ce aparținea facultății de textile și ceru cu hotărâre să-i fie repartizat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în puf, cu doctor prezent la domiciliu și femeie în casă care să-i facă menajul. Urletele de protest ale tânărului Noia se auziră în tot blocul. Trânti de perete scaunul pe care ședea și-o pofti să-și facă bagajul. Toate astea răniră inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ploaie le-a urmat în camera de dormit, cu paturi suprapuse, cu ștergătoare rotunde împletite din pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte bagajul, borcane de dulceață, de zacuscă, compot, prăjituri de casă, se jura că ea nu le poate duce, încerca să mai scape de câteva borcane, dar amândoi părinții se împotriveau, se mențineau pe poziție. Lasă, ia-le, dimineața mai ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în geamantan de-a valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era Ovidiu, el avea cheie, se putea reîntoarce oricând, era altcineva. În momentul acela avea credința că de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din botul trenului, se scurgeau diagonal și etanș, repede-lipit, cerul bleu-maro-pergament devreme, foarte devreme, eu eram atât de prezentă, că tot din jur semnifica, mă pierdusem pe mine pe drum în gară, în cafele aranjate în jur, și apă, și bagaje, mă transformasem în tren, cu tot cu câmpul ud, cu vaci, cu cal în lat, culmea, am râs tare când am văzut că irigau câmpul și stropitorile erau fântâni arteziene pe lac în verdeață, petrolul ploii, petrolul ploii și mintea mea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]