1,910 matches
-
nu știe să înoate e neapărat prost. — Mie îmi spui? Eu trăiesc atât de retras de lume. Unde mi-am lăsat ochelarii? John Robert se răsuci pe călcâie și se pomeni față în față cu Ruby, care rămăsese nemișcată lângă balustrada de oțel a „oalei“. Rozanov o recunoscu pe dată. — Domnișoara Doyle? Ești domnișoara Doyle, nu? Faptul că o recunoscuse, și încă fără ochelari, era o performanță, pentru că John Robert nu o mai văzuse pe Ruby de mulți ani. Ruby îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un fel, scuze, îi spuse Tom lui Hattie. Rămăseseră o clipă singuri în grădina sălbatică, unde boschetele gardurilor vii se prefăcuseră în adevărați monștri, înalți de patru metri. Frânturi de piatră de pavaj, de statui, de urne și de balustrade, zăceau pe jumătate îngropate în iarbă și în mușchi, iar arcade uriașe de trandafiri agățători, plini de ghimpi, se curbau brambura, în toate direcțiile. Din depărtare se auzea un cuc. Ciocârlii invizibile cântau sus de tot, în văzduhul albastru. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era cufundată în penumbră. Ceva se rostogoli pe covor, în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dulap. Ușa camerei de zi era închisă, glasurile continuau să se audă. Tom începu să coboare scara, treaptă cu treaptă, evitând orice zgomot, spre ușa de jos pe care Diane o lăsase deschisă. Rezemându-se cu toată greutatea trupului de balustradă și pășind în vârful picioarelor, se și vedea în stradă, la libertate. Dar în aceeași clipă își aduse aminte că-și lăsase pălăria și pardesiul pe jos, într-un colț din camera de zi. Își înfrână impulsul de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cobor puțin și am să le văd.“ Trecând de o tăblie pe care scria cu litere roșii PERICOL, păși pe scara cea mai apropiată. Se legăna ușor. Tom se opri cuprins de amețeală, apoi, ținându-se cu putere de balustrada netedă, cilindrică, coborî câteva trepte până la o mică platformă de mai jos, care promitea să fie mai stabilă. Scările, pe care nu le mai deslușea, păreau confecționate dintr-un metal ușor, flexibil, probabil că din oțel, dar un oțel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un oțel de o calitate cu totul deosebită, se gândi Tom, din moment ce erau atât de elegante și de aeriene, aproape nesubstanțiale, cu treptele lor înguste și șirurile de bare subțiri, verticale, aproape greu de observat cu ochiul liber, care susțineau balustradele înclinate. Păreau mai curând niște trapeze suspendate decât trepte. Aveau o culoare cenușiu-argintie, ce contrasta cu labirintul de țevi aurii printre care coborau, și erau umede și alunecoase. Părul și fața lui Tom erau muiate, hainele umede, pantofii acoperiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până aici, nu mai pot da înapoi“. De la patforma pe care se găsea, porneau în jos câteva scări paralele, mai puțin abrupte. Alese una la întâmplare și începu să alerge în jos, să sară, lăsându-și mâna să gliseze pe balustrada fierbinte, foarte lustruită. Își spuse: „Trebuie să merg până la capăt, trebuie să decopăr izvorul, trebuie să ajung până acolo, e periculos, da, în orice moment s-ar putea să aud un zgomot cutremurător, mugetul asurzitor al unei structuri uriașe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cu un gest automat, încercă ușa: încuiată. Se înapoie pe palier. Desluși o altă scară sub el, abia vizibilă în abur, dar nu putu descoperi nici o legătură între acea scară și platforma pe care se găsea acum. Se prinse de balustradă, își trecu un picior peste ea, îl ridică și pe celălalt, începu să alunece în jos și apoi, incapabil să-și mențină echilibrul sau să-și pună o frână pe metalul lucios și umed, căzu, mai curând decât sări, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel de legătură cu cele de deasupra lui, pe care coborâse. Executase saltul exact la marginea unde cele două sisteme păreau a fi mai apropiate. Să sară se dovedise foarte ușor. Să se cațere înapoi, însă, făcând echilibristică pe o balustradă cilindrică, alunecoasă și încercând să se agațe cu brațele întinse de niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avut nevoie de un punct intermediar pe care să-și rezeme piciorul, pentru a se putea ridica să apuce bara, dar nu vedea nimic care i-ar fi putut sluji ca sprijin decât mânerul ușii, aflat însă mai jos decât balustrada platformei pe care se afla acum. Să se sprijine măcar cu un singur picior de balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ridica să apuce bara, dar nu vedea nimic care i-ar fi putut sluji ca sprijin decât mânerul ușii, aflat însă mai jos decât balustrada platformei pe care se afla acum. Să se sprijine măcar cu un singur picior de balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice de care să mă pot rezema, deși nu văd nici ce, nici cum. N-aș izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice de care să mă pot rezema, deși nu văd nici ce, nici cum. N-aș izbuti să-mi mențin echilibrul și să mă ridic pe balustradă astfel încât să mă pot prinde cu mâinile de treptele de sus, și chiar dac-aș face-o, nu mi-aș putea înălța picioarele pe trepte, aș rămâne agățat de ele până m-aș prăbuși în prăpastia de dedesubt. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decât o frântură de secundă greutatea trupului pe el. Tom introduse lama cuțitului în crăpătura orizontală, de sus, a ușii. Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă mare care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă mare care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă mâna stângă, ca pe un arc, pe balustradă și se opinti în sus, ridicându-se în poziție verticală, pe porțiunea uscată a balustradei; își desprinse în același timp mâna stângă și-o înălță ca să se apuce de ultima treaptă a scării de sus apoi, mișcându-se cu colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă mâna stângă, ca pe un arc, pe balustradă și se opinti în sus, ridicându-se în poziție verticală, pe porțiunea uscată a balustradei; își desprinse în același timp mâna stângă și-o înălță ca să se apuce de ultima treaptă a scării de sus apoi, mișcându-se cu colosală repeziciune, își mută ambele mâini, prinzând barele verticale ce mărgineau scara, și atârnând cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și atârnând cu trupul în gol. De acolo, dacă și-ar putea sprijini o secundă talpa piciorului pe mânerul cuțitului, s-ar putea înălța iar, suficient ca să-și introducă genunchiul stâng între bare și, astfel fixat, să se prindă de balustrada scării de sus și apoi să-și treacă ambele picioare pe trepte. În timp ce calcula distanța necesară și își încorda mușchii pentru salt, auzi deasupra capului un tunător pocnet metalic, pe care-l înțelese pe dată. Ușile de bronz se trântiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte. După care își desprinse cu mare grijă mâna stângă, apucă o bară mai joasă, apropiată de piciorul stâng, și se opinti cu putere, aducându-și trupul într-o poziție ceva mai dreaptă. Izbuti acum să prindă cu cealaltă mână balustrada de deasupra barelor verticale, în timp ce talpa piciorului drept i se așeză pe o treaptă. După alte câteva clipe de odihnă, își trecu piciorul stâng peste balustradă și ateriză, prăbușindu-se, pe scări. Aici șezu câtva timp, masându-și genunchii dureroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trupul într-o poziție ceva mai dreaptă. Izbuti acum să prindă cu cealaltă mână balustrada de deasupra barelor verticale, în timp ce talpa piciorului drept i se așeză pe o treaptă. După alte câteva clipe de odihnă, își trecu piciorul stâng peste balustradă și ateriză, prăbușindu-se, pe scări. Aici șezu câtva timp, masându-și genunchii dureroși și întrebându-se dacă nu erau cumva fracturați. În acest moment, probabil, își scosese pantofii și ciorapii și-i rătăcise în întuneric. Îi părea rău după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de detectare a biocurenților... Oricum, după absolvirea facultății aveam timp berechet. Timp de meditație... Și timp de înfăptuire. Facultatea de Fizică avea patru amfiteatre. La parter, amfiteatrul "Spiru Haret", cel mai somptuos, cu balcon având intrarea în afara amfiteatrului, și o balustradă masivă din lemn de cireș. La etajul întâi era amfiteatrul "Negreanu", mai sobru și totuși elegant. Apoi, la etajul doi era amfiteatrul "Bacaloglu", mult mai modest și mai mic, dar păstrând totuși ceva din aerul întregii clădiri în stil neoclasic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau ceva asemenea... Întâi și-ntâi trebuie să mă fixez asupra clădirii văzute din exterior. Nu știu dacă avea etaj sau numai parter, dar mă fixez asupra clădirii cu etaj. Parcă o reprezintă mai bine. O scară largă, cenușie, cu balustradă de fier forjat și mână curentă de lemn lăcuit, închis la culoare. Ăsta e internatul. Iar ca să ajung la camera în care locuiește ea, evident nu singură, urc acea scară și o iau la dreapta pe un coridor despărțit de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cum s-a înfiripat așa deodată strânsa prietenie dintre ele? Dar asta e altă socoteală. În sfârșit, întîmplarea făcu s-o întîlnesc într-o după-amiază pe când urcam scările locuinței. Ea tocmai cobora. Scara era îngustă, trebuia să mă rezem de balustradă ca să-i fac loc să treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul meu brutal
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nici un cuvânt, nu făcu măcar un gest de împotrivire. Când i-am dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbușească fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
interviu pentru o revistă din Basarabia. Coborâm în cabină și discutăm. După aceea mă urc pe puntea de la "Apolo". Între timp, ceața s-a risipit. Vântul suflă puternic, în rafale violente, încît nu poți merge pe punte decât ținîndu-te de balustradă. Marea are o culoare închisă, cumva ostilă. Îmi spun (cu frisonul de rigoare) că dacă, din greșeală, cazi în apă, nu mai apuci să fii pescuit. Cât vezi cu ochii, nu se zărește nici un vas. Suntem singurii care traversăm acest
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe jumătate goi și murdari de var și mortar. Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie rupîndu-și hainele și care acum, făcînd pe zidarii, continuau să glumească la fel ca la circ și se suiau pe niște schele fără balustradă de pe care puteau să cadă În orice clipă. Arhitectul uită de Julius și se Îndepărtă puțin ca să stea de vorbă cu inginerul și cu meșterul. Julius vru să se apropie de groapa unde se pregătea mortarul, dar cîteva strigăte: „ferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]