1,700 matches
-
nouă etc.). Poetul se acomodează, acum e mai limpede, mai expozitiv, prozodia tradițională e masiv prezentă, multe poeme fiind alcătuite din catrene rimate. Vigoarea și „energetismul” versurilor sunt însă în declin, iar meditațiile melancolice pe teme existențiale stau în pragul banalității. Discursul liric tinde totuși uneori spre erotica delicată, spiritualizată, consemnează momente de liniște domestică sau configurează izbutite crochiuri peisagistice, adevărate pasteluri, cu figurație silvestră. SCRIERI: Epode, Câmpina, 1932; Standard (Poeme de petrol și energie), cu un portret de S. Perahim
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
sunt construite ca dosare ficționale, intriga lor lăsând impresia preluării secvențelor esențiale din materialul unor articole de presă. Cel mai adesea proza se referă la eșecuri sentimentale provocate de contextul istoric sau de praguri sociale. Tematic precară prin redundanță și banalitate, epica lui Ț. se evidențiază totuși prin construcția de ansamblu, cu ecouri de jocuri textualiste (personaje-călătoare dintr-o carte în alta, autoreferențialitate, autotematizare), dar și cu pasaje reușite, în spiritul alert al romanelor polițiste, dezvăluiri în flashback și dozaj adecvat
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
natură, recurent fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a.
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
orașele muzeelor, piețelor, străzilor, parcurilor, ale artiștilor ce le reprezintă și cărora peregrinul le dedică rânduri scrise cu tandrețe și cu un sentiment al familiarității, U. fiind în fond un „sentimental generos, pe care cultura și gustul îl ocrotesc de banalitatea expresiei” (Ștefan Aug. Doinaș). În ciuda faptului că a fost „prins într-un mare bloc de timp care-a înghețat” (Traiectorii), U. rămâne o conștiință a cărei consecvență, manifestată în căutările sale literare - cele peste șaizeci de caiete ale jurnalului sunt
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
a atmosferei tensionate din timpul războiului. Verigile (1971), roman ratat, pare că îi ghilotinează lui V. cariera de prozator și îl îndreaptă exclusiv spre traduceri. Deși nivelul construcției epice este destul de atent strunit, deficitul scrierii, care își propune să valorifice banalitatea faptului cotidian, constă în tratarea plată a unui subiect generos, acela al devenirii unor tineri. Aceștia pendulează unii în jurul altora, cuplurile se fac și se desfac, cineva dorește să devină scriitor (autoreferențialitate folosită cu stângăcie), o tânără e actriță etc.
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă și de expresivitate poetică austeră: „S-au copt stelele pe tălpile tatălui meu, s-au copt / Și pline sunt ca de acorduri o vioară/ În fața oglinzii toți ai casei / Își piaptănă viețile de odinioară
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În cărțile sale V. se dovedește un povestitor atent la cele mai subtile nuanțe ale vorbirii și comportamentului unor personaje, născute din buna cunoaștere a psihologiei și mentalității omului simplu. Dincolo de spectacolul banalității zilnice și al limbajului neaoș, se pot citi adevăruri esențiale despre om și despre viață. Exemplul cel mai concludent îl oferă nuvela Tăcere, cu un personaj remarcabil, moș Călinaș, cu nenumărate amănunte referitoare la existența omului de la țară în anii
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
articole și conferințe citite de V. la radio sau adunate din reviste. A mai iscălit G. Iederă și G. Vineș. Tipic sămănătoristă, poezia lui V. a obținut totuși o mențiune favorabilă din partea lui E. Lovinescu, dispus a recunoaște că, „în banalitatea uniformă a epocii”, „pare” să conțină câteodată „o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă [...] și o familiaritate nu lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul an, care fac și un pas decisiv căsătorindu-se. Romanul reabilitează sărbătorescul existenței și transcrie, cu un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice, din unele dezbateri la care sunt prezenți studenți și profesori. Ieșirea la mare (1985) se vrea o parabolă romanescă despre zbuciumul sufletesc provocat de înlănțuirea amețitoare a unor fapte excepționale
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este urmuziană, dar similitudinile merg până la un punct. Debutul narațiunilor se supune aproape totdeauna realului, situațiile inițiale nu frizează neobișnuitul, dimpotrivă, sunt mărunte și simple până la banalitate. Premisa și ansamblul întâmplărilor care o susțin sunt ale observatorului realist. Realul se fisurează însă repede, lăsând loc terifiantului, farsei tragice. În Piesa, de pildă, spectatorii care asistă la o reprezentație mediocră și fastidioasă adorm. Faptul nu depășește limitele realului
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
autentic, suculent, pitoresc, cu replici scânteietoare, paradoxale, cultivând aforismul. Lumea românească e imaginată ca fiind compusă din oameni standardizați (omul statistic, secretara, arivistul sau, de cealaltă parte, declasații „liberi”, hoții și cerșetorii), în care răul s-a cuibărit ca o banalitate. Diavolul însuși, venit în România cu două ajutoare, deghizat în filantrop elvețian, recurge, în aceste circumstanțe, tot la morală pentru a reuși să mai distrugă ceva. Cinismul e regula acestui univers malefic, a cărui șansă de eliberare pare a fi
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
personajului principal calificativul stigmatizant de „pesimist papagal” (Pesimistul de la Soleni). Dar cartea nu e lipsită de merite, în special prin descripția de medii pariziene și bucureștene, deși, axată pe o biografie puțin relevantă, problematica ei majoră se irosește la nivelul banalității. Prezentat drept „natură [...] mândră și cu totul superioară”, protagonistul, Eugeniu Soleanu, nu justifică această caracterizare auctorială de vreme ce comportamentul îl înfățișează ca depravat, scârbit uneori de el însuși și dispus să atribuie vina pentru eșecurile pe care le suferă determinismului crud
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Disciplines of Knowledge explora dimensiuni noi ale formării personalității umane pe care tradiția pragmatistă americană le ignorase aproape cu desăvârșire 10. King și Brownell și-au concentrat atenția asupra a ceea ce ne-am obișnuit să numim și să considerăm o banalitate: disciplina (științifică, educațională etc.). Au ajuns la concluzia că aceasta nu este un „lucru oarecare”. Disciplina este un corpus de idei emergente din activitatea „corpului ființei umane” și, totodată, „o datorie intelectuală comună care contribuie la făurirea întregii gândiri umane
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu sfială, în anii ’60 ai secolului trecut, că, dacă vom întreba un „umanist” (care se consideră „om de cultură”) prin ce se deosebesc o „integrală” și o „derivată”, acesta va ridica din umeri nedumerit. Dar a nu stăpâni aceste banalități matematice este echivalent cu a nu ști cine este autorul lui Hamlet, prinț al Danemarcei sau ce sex avea Rocinante, mârțoaga lui Don Quijote. Abandonarea idealului educațional al erudiției s-a desăvârșit în Secolul Luminilor. Încercarea lui Comenius de a-l
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astfel sens prin raportare la conștiință și merită examinate cu atenție, din moment ce ele au transformat un cetățean de rând într-unul excepțional. Și merită examinate faptele banale anume ale lui Ulise, nu ale altcuiva. Unii, nu puțini, risipesc bogăția acestor banalități neconștientizându-le, lăsându-le să se risipească în vânt sau să se piardă pe râul Lethe. Exegeții s-au trudit să decripteze în fel și chip semnificațiile pățaniilor din tinerețe ale lui Ulise, pe care Homer le-a sugerat fără a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poate dilua orice analiză de acest tip, ce tinde să impună ideea caracterului deosebit al regimului social pe care l-am traversat. Cu toate acestea, orice situație anormală poate deveni, în timp, familiară. În acest sens, se vorbește uneori de „banalitatea răului”. Această expresie a fost creată de Hannah Arendt (1991) și este relativă la ceea ce se petrece în domeniul totalitar. Dar ea are în vedere capacitatea omului obișnuit de a comite fapte negative, la cererea puterii totalitare - de exemplu, devenind
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a sistemului pe care informatorii înșiși îl construiau, fără vreun interes ideologic, dar într-un mod nu mai puțin eficient. Prețul unei astfel de complicități e accesibil și, aparent, nevinovat. Nu trebuie decât să înșiri oral sau în scris câteva banalități despre colegi, rude sau prieteni: ce probleme de familie au, cum și cu cine se distrează, ce citesc, ce posturi de radio sau ce muzică ascultă, ce planuri de viitor își fac, cu cine sunt în conflict și de ce... Aparent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dinamica grupurilor. Texte de bază (La dynamique des groupes. Textes de base), Polirom, Iași. Deletant, D. (2001), Teroarea comunistă în România (La terreur communiste en Roumanie), Polirom, Iași (traducere din limba engleză). Deletant, D. (2002), „Studiu introductiv” la M. Oprea, Banalitatea răului. O istorie a Securității prin documente („Étude introductive” à M. Oprea, La banalité du mal. Une histoire de la Sécurité par documents), Polirom, Iași. Doise, W. (1982), L’explication en psychologie sociale, PUF, Paris. Doise, W. (1990), „Les représentations sociales
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reprezentărilor sociale” („Le contrôle du contexte et la manipulation des représentations sociales”), Psihologia Socială, nr. 5. Neculau, A. (2001), „Cum se construiește azi memoria socială” („Comment on construit aujourd’hui la mémoire sociale”), Psihologia Socială, nr. 7. Oprea, M. (2002), Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente (La banalité du mal. Une histoire de la Sécurité par documents), Polirom, Iași. Pavlovici, F.C. (2001), Tortura pe înțelesul tuturor (La torture pour tous), Cartier, Chișinau. Popescu, T. (2002), „Din nou despre experimentul Pitești
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
coord.), Violența. Aspecte psihosociale, Polirom, Iași. Norris, F.H., Kaniasty, K. (1996), „Received and perceived social support in times of stress: a test of the social support deterioration deterrence model”, Journal of Personality and Social Psychology, nr. 71. Oprea, M. (2002), Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, Polirom, Iași. Schützwohl, M., Maercker, A. (2000), „Anger in Former East German Political Prisoners. Relationship to Posttraumatic Stress Reactions and Social Support”, The Journal of Nervous and Mental Disease, vol. 188, nr. 8
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au spus mai mult decât au știut numai ca să scape de tortură. Din întrebările ce urmau îmi dădeam seama care dintre colegii sau prietenii mei au demascat anumite discuții. A.N.: știați cui ați spus? N.I.: Da, știam. Oricum, erau banalități și răspunsul pe care îl dădeam nu era incriminatoriu nici pentru mine și nici pentru colegul respectiv - totul a depins de inteligența fiecăruia, de modul de interpretare... Mulți dintre colegii mei, depășiți de evenimente, pierduseră din abilități și, timorați, pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Până la un anumit punct, frustrarea poate fi stimulativă. Evoluția umană a fost condiționată de doi factori: presiunea exteriorului, frustrarea impusă de mediu, și motivația internă, spirituală. Să nu crezi acum că mă gândesc la ceva divin - e vorba despre o banalitate, comoditatea sau economia efortului spre care tindem. De multe ori doar tirania unor „conducători” ne-a scos din așa-zisa sălbăticie și a „forțat” evoluția. Până la apariția acestora, favorizată și de evoluția limbajului, omul primitiv a spart cu îndărătnicie pietre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dureros în sine nostalgia vidului originar. Mai dispersat în fragmentele universului și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de idealitate, îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt unele texte din Visuri în vuietul vremii, unde se abandonează declarat elementul circumstanțial, ocazional, în favoarea unei viziuni supratemporale
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
analize atente, să descifreze intenții și mobiluri și să descrie destine, să stăruie asupra unei idei, urmărindu-i drumul ciclic în care preceptul ordonează substanța epică. Când trece la notația ca de jurnal, cronica se umple de mărunțișuri a căror banalitate autorul se preface a nu o observa. Textul se transformă într-un fel de almanah-calendar în care sunt aglomerate, fără efort selectiv, incendii, perioade de secetă, molime, războaie turco-austriece, abdicări spectaculoase, decese mai însemnate („Întâi au murit Filip, duce de
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Beizadea Tingire. Mai interesante, prin acuitatea notației născute din faptul trăit, se dovedesc compunerile intitulate Poeme de front. Când, în Orații (1972) de pildă, poetul încearcă să cânte cu tot dinadinsul „noul”, Pillat și Blaga sunt uitați cu totul și banalitățile goale își fac locul de îndată. „Meșter” neoparnasian într-ale prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli ai lui Miron Radu Paraschivescu, inovând în sensul lui Ion Caraion sau al lui Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]