1,569 matches
-
maică-mea! Le lua direct de la pescari. Nu știa aproape deloc englezește. Și mă punea pe mine, o puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o banchetă. Din cân’ în cân’, mama începea să mă croiască și pe mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii tale-i sărea iute muștaru’? — Biata fată! Stătea acolo-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe A.?, șopti doamna Reilly către Santa. — A, da, Irene. Ai venit să mă iai cu mașina aia a ta. Ț-aduci aminte că bara de protecție s-a desprins ș-a căzut chiar în fața popicăriei? — Sigur. O am pe bancheta din spate. Ignatius e de vină că am stricat mașina, m-a enervat așa de tare stând acolo pe bancheta din spate. — O, nu, spuse domnul Robichaux. Dacă nu pot suferi ceva e un om care nu știe de glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ț-aduci aminte că bara de protecție s-a desprins ș-a căzut chiar în fața popicăriei? — Sigur. O am pe bancheta din spate. Ignatius e de vină că am stricat mașina, m-a enervat așa de tare stând acolo pe bancheta din spate. — O, nu, spuse domnul Robichaux. Dacă nu pot suferi ceva e un om care nu știe de glumă și nu știe să piardă. Dacă cineva mă-mproașcă cu noroi, continuă Santa, încerc să-i întind cel’lalt obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-adevăr. Acum trebuie să fugim. Te rog. Vom discuta mai târziu. Ignatius trecu pe lângă ea și ducându-se la micul ei Renault deschise portiera din spate și se urcă printre afișele și teancurile de manifeste cu care era acoperită bancheta. Mașina mirosea ca un chioșc de ziare. Grăbește-te! Nu avem timp să înscenăm un tableau-vivant aici, în fața casei. — Chiar ai de gând să stai acolo? întrebă Myrna, aruncând teancul de foi cu însemnări prin ușa din spate. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Haide, Vasco, știi că n-aș ... — Am un nas bun, Nick. Nu. — Deschide gura. Vasco se aplecă în față și mirosi. — Am doar un gust în gură, asta e tot, zise Nick. Vasco întinse mâna. — Sticla. Nick băgă mâna sub banchetă și îi întinse o sticluță mică de Jack Daniel’s. — Minunat, spuse Vasco și se apropie, oprindu-se exact în fața lui. Ascultă-mă bine, zise el, calm. Dacă mai faci o tâmpenie ca asta de azi, te arunc personal din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trânti portiera și își înfipse piciorul în pedală, pornind în viteză, ca să fie sigur că ridica un nor mare de praf. Se uită în spate, dar nu reuși să vadă pasărea. Cu toate acestea, văzu toate excrementele de pasăre de pe bancheta din spate. Iisuse, îi trebuiau câteva zile ca să curețe totul. Dar acum era liniște. O liniște binecuvântată. În sfârșit. Aventurile lui Gerard se încheiaseră. Acum, când în mașină era liniște, oboseala acumulată îl lovi cu forță. Stan începu să moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
N-am vrut să vă speriem. — Mulțumesc. Grupul de bărbați porni. Cel care vorbise cu ea zăbovi în urmă. N-ar trebui să fiți singură aici, doamnă. Deși văd că aveți o armă, spuse el, făcând semn cu capul spre bancheta din spate a mașinii. — Da, dar n-am cartușe, zise Alex. — Ei, asta nu e bine, spuse bărbatul. Se îndreptă spre mașina lui, parcată pe partea cealaltă a drumului. — E de calibrul doisprezece? — Da. — Atunci astea sunt bune, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bun dacă are o lună la dispoziție. Audierea e azi, Bob. Atunci, pe cine vrei? — Te vreau pe tine, zise ea. — Au, Iisuse. Oxnard? E atât de departe ... Nu mi-am luat doza ... — Am o carabină cu țeava retezată pe bancheta din spate, Bob. Chiar nu-mi pasă dacă drumul pe care trebuie să-l faci e prea lung. — OK, bine, ia-o încet, spuse el. Trebuie să aranjez câteva chestii. — O să te duci? — Da, o să mă duc. Vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din spate, păstrând un pachet de nalbe prăjite, presărate cu nucă de cocos pentru drum. Și-a aranjat părul În oglinda retrovizoare, a pus o casetă care era preferata ei zilele alea și a luat un pumn de nalbe Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate cu semințe de susan, fiind o tratație pe care păsările acelea carnivore o găseau irezistibilă. O femeie corpolentă, Îmbrăcată clasic, și fiul ei adolescent stăteau pe bancheta de vizavi, unul lângă altul, Însă În lumi diferite. După fața ei, Armanoush Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă ar fi putut, ar fi aruncat toți pasagerii sărăcăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
această noră americancă pe care n-o văzuse În viața ei, Însă pentru care simțea Îngrijorare și milă acum, că Își pierduse soțul, deși nu atâta Îngrijorare și milă cât simțea pentru ea Însăși, acum, că Își pierduse fiul. Pe bancheta din spate se afla Petite-Ma. Astăzi purta un văl adevărat, de exterior, tivit cu un negru ca cerneala la capete. În prima zi petrecută În Istanbul, Rose a petrecut o groază de timp Încercând să descopere criteriul esențial care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Își descheiase nasturii rochiei pînă În talie și Își dăduse jos sutienul, după cum făgăduise. Îmi dăruia pieptul ei, Îmi oferea sînii, primii sîni de care se apropia gura mea de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și, În vreme ce mîna ei care preluase acțiunea Îmi dădea o lecție magistrală de masturbare - eram departe de-a avea de-a face cu o studentă! -, mîna mea lăsată slobodă dezmierda lacomă fesele Virginiei, care nu-și scosese chiloții: „Nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
viitor. Plecînd de acolo, i-am spus că era prima oară cînd mă masturba o femeie, iar ea aproape că-și ceruse scuze: „Dacă aș fi știut, ți-aș fi propus să facem dragoste. Ne-am fi putut Întinde pe banchetă. E periculos, din cauza poliției, dar ai să te Întorci? Te-am făcut totuși să simți plăcere, nu-i așa?“. Un ceas mai tîrziu, În timpul cursului de latină - cercetarea surselor lucrării lui Cicero, De Deorum Natura -, am privit-o intens pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate, presupun... Într-o seară, eram Înghesuiți Într-o mașină, aveam paisprezece ani și eram așezat În față, Între tata și șofer, care șofer era tatăl unei fete de vîrsta mea așezată pe bancheta din spate, Între mama ei și mama mea. Mi-am lăsat În mod neglijent brațul să atîrne de partea cealaltă, În speranța că voi pipăi, voi atinge, voi mîngîia poate genunchii acelei fetișcane pe care o iubeam În tăcere. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și mai nobil decît ceea ce Îl ucide, deoarece el știe că moare; semiremorca habar n-are. CÎnd se simțea ostenit, tata oprea mașina de 2 CP pe banda de refugiu a Autobahn-ului și dormeam În mașină. Eu mă instalam pe bancheta din spate. Nu aveam destui bani ca să mergem la hotel. În zori, primele camioane de mare tonaj care treceau În trombă zgîlțîiau mașina și ne trezeau din somn. „Camioanele mari circulă devreme“. Fraza asta pe care o spusesem trezindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un producător de teatru ultraexperimental, care o invitase la un bar nou, cu pretenții artistice, din Upper East Side, unde pe peretele din spate se proiecta fără sonor, pe repede-Înainte, filmul Moulin Rouge. Tipul se așezase cu spatele la ecran, pe o banchetă tapițată cu catifea de un roșu aprins, Își scosese un pantof, Își Încrucișase picioarele, luase, demn, un pahar de vin cu o mână, iar cu cealaltă mână Își apucase piciorul gol și Începuse să-l maseze ușor și insistent chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și Îmi plac bărbații mai tineri; chiar mult mai tineri decât mine... Paul nu e chiar atât de tânăr, probabil că suntem cam de aceeași vârstă, dar pare mai bătrân. Se uită În oglinda retrovizoare la cele două prietene de pe bancheta din spate și zâmbi: Îmi place că e Înalt, dar e prea slab pentru gusturile mele. Îmi plac nasul lui acvilin și părul negru. Cu cât discutam mai mult, cu atât mă gândeam mai abitir dacă să mă culc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de la unul la altul. După vreo zece minute zăriră un taxi liber la distanță de câteva blocuri. Alergară prin ploaie, rugându-se să nu-l ia nimeni Înainte, și săriră Înăuntru. Însă când deschise ușa, Desert Rose descoperi că pe bancheta din spate stătea un bărbat. — O, Îmi pare rău... — Nu e nici o problemă, spuse taximetristul, urcați. Prietena dumneavoastră poate să stea În față. Kitty se trânti pe scaunul din față, Desert Rose pe bancheta din spate. Însă Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ușa, Desert Rose descoperi că pe bancheta din spate stătea un bărbat. — O, Îmi pare rău... — Nu e nici o problemă, spuse taximetristul, urcați. Prietena dumneavoastră poate să stea În față. Kitty se trânti pe scaunul din față, Desert Rose pe bancheta din spate. Însă Înainte de-a apuca să spună că voiau să meargă la Muzeul Societății Asiatice, taxiul porni ca din pușcă. — Kitty! Kitty se Întoarse. Tipul care stătea În spate, lângă Desert Rose, era Întruchiparea cuvântului „infractor“. Pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lung, ca să ne luați mai mulți bani. — Doamnă, mă jigniți, și nu-mi place deloc. Aproape am ajuns. Continuă să conducă fără să mai zică nimic, iar Kitty observă că aparatul de taxat ajunsese aproape la șaizeci de dolari. De pe bancheta din spate, Desert Rose rupse tăcerea cu un țipăt. — Domnule, bărbatul ăsta a Îndrăznit să mă atingă. Oprește mașina și spune-i să plece de lângă mine! Kitty se Întoarse: — Ce? Ce ți-a făcut? Taximetristul Începu să râdă. Kitty Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Închiriară o mașină argintie și plecară spre Santa Monica Civic Auditorium, unde a doua zi urma să Înceapă târgul de artă. Charlie și Pedro se așezară În față, Charlie la volan, Patrick În spatele lui, iar Kitty și Desert Rose pe bancheta tapițată cu vinil din spate. — Am Închiriat un stand mare În aulă, spuse Charlie. Și Încă un spațiu de prezentare foarte bun chiar În holul principal, va fi primul lucru pe care Îl vor vedea oamenii când vor intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai putea abține, era o chestiune de secunde. — Vă rog... — Aproape am ajuns, zise detectivul Fitzgerald. Mașină viră din nou, Robinson puse o frână bruscă și iranianca nu mai avu ce face, vomită pe picioarele ei, pe jos și pe banchetă. — Iisuse! țipă Robinson fără nici o urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
adesea Kitty să-l revadă, lăsară În urmă și Muzeul de Design și-și croiră drum prin zăpadă spre Madison Avenue, unde intrară Într-un bistrou pentru un ceai care să-i Încălzească. Se așezară unul lângă altul pe o banchetă, Kitty scoase un album din geantă și Îi arătă fotografiile pe care le făcuseră prima dată când se Întâlniseră, la Viceroy Hotel. Le privi surprins. — Ne stă foarte bine Împreună! Asta e din seara când ne-am Întâlnit... și arătăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ești liber... Când se trezi, Kitty văzu o dungă roșiatică deasupra râului. Se uită la ceasul de pe perete: era 5:20 dimineața. Matthew era, probabil, În drum spre aeroport. Parcă Îi vedea limuzina gonind spre JFK1, pe autostrada pustie. Pe bancheta din spate, Matthew Își cerceta Blackberry-ul, citea programările și mesajele, Îl băga Înapoi În buzunar, se cufunda adânc În scaunul lui mare, negru, de piele și privea soarele roșiatic ce scălda În lumina lui orizontul, sub un strat jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
clare despre ce sunt și la ce servesc plicurile, propunerile și desenele, învățase totuși de-a lungul vieții că oamenii care se pregătesc să urce în mașini obișnuiesc să ia cu ei lucruri pe care, de obicei, le aruncă pe bancheta din spate. Instruit de aceste experiențe, se înțelege că memoria lui Găsit l-a făcut să creadă că Marta își va însoți tatăl în această nouă excursie cu furgoneta. Deși a venit de puține zile, nu are îndoieli că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]