2,601 matches
-
în oameni și animale sau a oamenilor în greci și barbari, deoarece partea rămasă, animalele sau barbarii, nu are nici o definiție pozitivă, rămânând indefinită, și, prin aceasta, nu este nici determinată numeric. Dacă am accepta definiția prin negație, atunci termenii „barbar” sau „animal” nu ar avea nici o valoare pentru cunoaștere. Deci părțile obținute prin divizare trebuie să aibă ambele un statut logic și epistemic pozitiv. Unitățile multiple definite sunt părți ale unui gen față de care sunt specii și căruia îi aparțin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ediția originală: 1890). Keegan, R.T., Gruber, H.E. (1983), „Love, death and continuity in Darwin’s thinking”, Journal of the History of the Behavioral Sciences, 19, pp. 15-30. Keller, E.F. (1983), A feeling for the organism: The life and work of Barbara McClintock, Freeman, San Francisco. Lewin, K. (1935), A dynamic theory of personality: Selected papers, McGraw-Hill, New York. Maruyama, M. (1963), „The second cybernetics: Deviation-amplifying mutual causal processes”, American Scientist, 51, pp. 164-179. Michotte, A., Thinès, G., Crabbé, G. (1964), „Les compléments
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
incontestabil că, după un anumit timp, ele dispar. Istoria este un cimitir al aristocrațiilor. Poporul atenian constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele aristocrații romane au dispărut și ele. Aristocrațiile barbare au dispărut. Unde sunt, în Franța, urmașii francilor? Genealogiile lorzilor englezi sunt foarte exacte: mai subzistă foarte puține familii coborâtoare din gentilomii lui Wilhelm Cuceritorul, celelalte au dispărut. În Germania, aristocrația actuală este în mare parte constituită din descendenți ai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de Balzac) Pentru Nikolai Berdiaev, „arta” trebuie să ia exemplul naturii: să fie pură, liberă de orice imixtiuni ale profanului, ceea ce nu se Întîmplă Însă, din păcate, astăzi, cînd produsul creației artistice tinde să ia tot mai mult un aspect barbar, necultural: „În epoca noastră frămîntată, plină de căutări, epocă de tranziție, neîntrupată și nedesăvîrșită, spiritul muzicii domină asupra spiritului plasticii. Epoca noastră este cel mai puțin arhitecturală și cel mai puțin sculpturală dintre toate epocile istoriei universale. Viața noastră este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o lume populată cu personalități ale Antichității - contemporanii săi. Acolo cel puțin, el vorbește latina, gândește ca un roman, apoi își formulează în franceză remarcile sale referitoare la o lume pe care n-o îndrăgește: decadentă, rea, coruptă, perversă, mincinoasă, barbară, crudă, sângeroasă - n-are destule cuvinte grele pentru a-și blama epoca. De unde și refugiul său în geografia unui cabinet de filosof și în istoria unei lumi de ieri, de alaltăieri. Tradiția distinge în Eseuri mai multe perioade, straturi, ea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al tuturor timpurilor care a spus-o vreodată - autodafăur ruguri, crime, omoruri, violențe, distrugerea unei părți însemnate a cunoașterii și a înțelepciunii antice? Pentru că Eseurile o afirmă: distrugerea bibliotecilor de către creștini a făcut mai mult rău culturii decât toate năvălirile barbare... Reabilitării lui Iulian, Montaigne îi adaugă, printre altele, un elogiu al lui Copernic apropo de heliocentrism și de revoluția planetelor în jurul axei lor apoi, ceea ce l-ar fi încântat pe Iulian, admirator al Soarelui neînvins, în jurul acestui astru. Or, poziția
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
O obscenitate pentru grecul din vremea aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate fi altceva decât anti-barbarie; foarte des barbaria se manifestă și ca anti-natură. Barbaria e pustiitoare: în egală măsură e tăietoare de pomi și dărâmătoare de monumente. Dispariția cailor, pângărirea apelor, împuținarea florilor sunt efectele unei mentalități nu mai puțin barbare decât cea care îndemna la arderea și osândirea cărților. Barbaria e pustiitoare din vacuitate sufletească. Credeau unii romantici în bogăția sufletului barbar; crezuseră niște rafinați în utopia lui „bon sauvage”. Un mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a fost Islamul (deși ar fi aici de făcut niște nuanțe). Istoria a demonstrat că barbaria e pur și simplu setea de a-și impune propriul pustiu interior; este oroarea față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv. Primitivitatea înseamnă primordialitate și este, cum știm toți, și cum de altfel etnologia modernă a arătat, de o mare bogăție sufletească, dar una indistinctă; primitivitatea presupune o metafizică și o cultură - asta se știe azi foarte bine. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
către mecanizare e adevărată numai dacă schimbăm termenul. Căci această pierdere a organicității, această mecanizare, sclerozare nu mai e civilizație, nu mai corespunde deloc civilizației așa cum am încercat s-o definim adineaori. E o golire, o secătuire sufletească, de esență barbară. — Asta-i tot un sfârșit de lume. Pe mine însă nu m-ați convins. Lipsesc din argumentarea dvs. trei elemente care mi se par importante: protestul, asimilarea crizei odată depășite și, eventual, soluția ce se întrevede în momentul acesta. — S-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dovedește nu numai că nu se poate stăpâni, dar și că nu este capabil să găsească alte argumente decât pe cele ale forței. În schimb, cel care se ridică dovedește că „demnitatea” nu poate fi Înfrântă nici măcar de un act barbar.) „E mult mai glorios să te ridici din nou, decât să nu fi căzut niciodată.” (Fr. Fénelon) „Nu este nici lipsit de Înțelepciune, nici mărginit acela care se ridică după ce a căzut În greșeală, În loc să stăruie În ea.” (Sofocle) Viciile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
evident, claritatea (sau subtilitatea), câștigată În mod comod, În raport cu niște lucruri facile Înțelegerii și elogiază În schimb acea interioritate psihică dispusă să realizeze travaliul Înțelegerii profunde a marilor probleme ale existenței: „Prefer de o mie de ori avântul unui spirit barbar, exploziv și debordant, decât distincțiile complet irelevante ale spiritelor subtile, iubitoare de diferențieri În lumină, deoarece nu pot Înțelege marile intuiții din noapte și singurătate. Necesitatea afirmării conținuturilor descoperă sterilitatea din speculațiile subtile ale formaliștilor. Mai bine fac elogiul nebuniei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din noapte și singurătate. Necesitatea afirmării conținuturilor descoperă sterilitatea din speculațiile subtile ale formaliștilor. Mai bine fac elogiul nebuniei decât al subtilității, căci nebunia poate să ducă la creație, dar subtilitatea, nu. Este infinit preferabilă o creație absurdă, grotescă și barbară, unei tendințe de a diferenția aspecte formale, dar nerevelatoare. Mai bine o noapte eternă, decât o zi fadă, mai bine obscuritatea, decât o lumină ștearsă” (Prea multă claritate, 1933). Μ Viața unora este În așa măsură marcată de un simț
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Unui copil mai mult i se dă; unui tânăr mai mult i se pretinde; unui bătrân mai mult i se iartă. Μ Deși se pretinde că ar fi făcută spre binele omenirii, clonarea umană reprezintă În realitate un act barbar, deoarece este un atentat la individualitatea și libertatea omului. Totuși nu se poate nega faptul că clonarea este un fapt științific excepțional, singurul care ne permite o transpunere palpabilă a „trecutului” În „viitor”. Μ De ce oare pentru unii oameni starea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
raportului dintre alegerea politică (bolșevismul) și cultura precedentă lui Stalin (adică ceea ce Moravia numește, cu dispreț, premoral sau preideologic). De altfel, nu este nevoie să recurgem la Stalin, la alegerea sa corectă și la fondul său cultural țărănesc, clerical și barbar. Exemplele sunt nenumărate. Chiar și eu, de exemplu, după părerea lui Maurizio Ferrara (care în Unità îmi aduce aceeași critică precum Moravia, adică îmi amintește cu severitate de valoarea esențială și definitivă a alegerii), am făcut o alegere corectă, dar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în numele idealului socialist. Dezvăluindu-le într-o adunare, e închis fără judecată. Lecuit de revoluție, evadează și trece în țară, dar, învinuit de spionaj și acțiuni împotriva statului, e trimis la ocnă, unde își găsește sfârșitul. Pentru realismul înfățișării scenelor barbare ale revoluției ruse, romanul avea să fie interzis în 1946. Compus sub forma unui jurnal pe care preotul ocnei îl citește după moartea eroului, Sfânta dreptate e deopotrivă un roman al iubirii (dintre Petre Leahu și Profira) și de analiză
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
pe colegii mei germani. Cercetarea În sine a Înaintat foarte puțin, Însă Îmi dau seama că, În acea perioadă, am descoperit multe direcții de studiu fertile. Vreau să le mulțumesc În mod deosebit lui Wolf Lepenies, Reinhard Prasser, Joachim Nettlebeck, Barbarei Sanders, Barbarei Golf, Christinei Klohn și lui Gerhard Riedel pentru inepuizabila lor bunăvoință. Agreabila companie intelectuală a lui Georg Elwert, patronul meu spiritual din Germania, precum și a lui Shalini Randeria, Gabor Klaniczay, Christoph Harbsmeier, Barbarei Lane, Mitchell Ash, Juan Linz
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mei germani. Cercetarea În sine a Înaintat foarte puțin, Însă Îmi dau seama că, În acea perioadă, am descoperit multe direcții de studiu fertile. Vreau să le mulțumesc În mod deosebit lui Wolf Lepenies, Reinhard Prasser, Joachim Nettlebeck, Barbarei Sanders, Barbarei Golf, Christinei Klohn și lui Gerhard Riedel pentru inepuizabila lor bunăvoință. Agreabila companie intelectuală a lui Georg Elwert, patronul meu spiritual din Germania, precum și a lui Shalini Randeria, Gabor Klaniczay, Christoph Harbsmeier, Barbarei Lane, Mitchell Ash, Juan Linz, Jochen Blaschke
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Lepenies, Reinhard Prasser, Joachim Nettlebeck, Barbarei Sanders, Barbarei Golf, Christinei Klohn și lui Gerhard Riedel pentru inepuizabila lor bunăvoință. Agreabila companie intelectuală a lui Georg Elwert, patronul meu spiritual din Germania, precum și a lui Shalini Randeria, Gabor Klaniczay, Christoph Harbsmeier, Barbarei Lane, Mitchell Ash, Juan Linz, Jochen Blaschke, Arthur von Mehren, Akim von Oppen, Hans Luther, Carolei Lenz, Gerd Spittler, Hans Medick și Alf Lüdke m-a ajutat să descopăr direcții de studiu ce s-au dovedit instructive. Germana mea a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
codurile de legi erau menite nu atât să reflecte obiceiurile și practicile distinctive ale unui popor, ci mai degrabă destinate creării unei comunități culturale, prin codificarea și generalizarea celor mai raționale dintre aceste practici și prin suprimarea acelora obscure și barbare. Stabilirea unor standarde uniforme În materie de unități de măsură pentru un Întreg regat avea un scop mai Înalt decât facilitarea comerțului: acela de a exprima și de a promova o nouă unitate culturală. Cu mult Înainte să existe instrumentele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sublinia că polonezii au fost mult mai ponderați în altercațiile lor cu germanii decât nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni, numiți în repetate rânduri barbari și dușmani ai polonezilor, iar cărturarul Jan Długosz (1415-1480) a insinuat că rusinii nutresc față de polonezi ură înnăscută, naturală, pe care și-o explica, în principal, prin diferențele de esență confesională dintre cele două popoare 24. În surse străine (Thietmar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
popoarele europene 38. Printre caracteristicile unui popor, cele lingvistice au fost evidențiate în primul rând, cu toate că în Evul Mediu n-au fost singurul și nici cel mai important criteriu al delimitării de celălalt. Încă în societățile primitive străinul era considerat barbar, care urlă ca animalele sălbatice sau „mut“ - nemec -, în orice caz, cineva cu care nu te poți înțelege. Pentru desemnarea limbii vorbite în Cehia și în Polonia, sursele interne și străine au folosit timp îndelungat sintagmele lingua slavica, lingua Sclavorum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unul din rolurile cele mai de seamă în răspândirea diferitelor civilizații“8. Fenomenul respectiv nu era, însă, unul limitat doar la spațiul imperial, comercianții romani având aceeași contribuție „în străinătate“, respectiv printre populațiile asiatice situate extra fines și în mediul barbar european 9. Avansând aceste idei, Vasile Pârvan a schițat în 1909 o problematică asupra căreia va reveni mai târziu și pe care o va dezvolta pentru spațiul carpato-pontic în sinteza despre Începuturile vieții romane la gurile Dunării (București, 1923) și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
încât, așa cum afirma tânărul istoric, „este aproape cu neputință“ să se determine originea comercianților doar pe baza onomasticii epigrafice 20. El aprecia că, pentru a deosebi într-o inscripție grecească sau latinească un „roman“ de un „grec“ sau de un „barbar“, „hotărâtoare va fi - singură - limba“21, iar pentru a distinge romanii și italicii autentici de cei imigrați în provincii sau de localnicii romanizați se va avea în vedere „un nume care sună caracteristic pentru o provincie sau precizarea provinciei ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
roman“65. Observația istoricului român a fost confirmată întocmai de cercetările din ultimul secol atât sub aspectul romanizării teritoriilor imperiale nordice, situate pe axa Rin-Dunăre66, cât și al puternicei penetrații comerciale romane, cu implicații și în alte planuri, în regiunile barbare din vecinătatea limes-ului sau chiar mai îndepărtate 67. Iată, de exemplu, situația din Germania 65 V. Pârvan, op. cit., p. 188-189. • Vezi, de exemplu, pentru romanizarea provinciilor gallo-germanice: E.M. Wightman, Gallia Belgica, London, 1985, p. 158-192; H. Galsterer, Des Éburons
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]