2,211 matches
-
und abendländischem Mittelalter (Forschungsbericht)”, Saeculum, 1, 1950, pp. 433-465 (apud Riché, op. cit., p. 297). Despre așezarea goților și burgunzilor în Imperiu: L. Schmidt, Die Ostgermanen, München, 1934; și, de același autor, Geschichte der Wandalen, München, 1942. Erau, într-adevăr, cu toții „barbari”. Dar nu toți erau sălbatici, neciopliți și cruzi. Renumele sângeros se potrivea doar vandalilor și hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
p. 28. 32. E. Stein (op. cit., vol. II, p. 152) susține că Theodoric a declarat că redă libertatea provensalilor. El repeta o consemnare a lui Casiodor (în Monumenta Germaniae Historica, vol. XII, p. 88): In antiquam libertatem... exuite barbariem („Redați barbarilor... vechea libertate”) - pare să le fi spus Theodoric războinicilor. 33. A. Loyen (Sidoine Apollinaire et l’esprit précieux en Gaule aux derniers jours de l’Empire, Les Belles Lettres, Paris, 1943) menționează scrisorile lui Sidonius în care acesta îi citează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
distinctiv al lui kosmopolites. Am văzut însă ce s-a întâmplat cu această unitate culturală în veacurile care au urmat. Intrată în simbioză cu religia creștină, paideia elenistică a continuat să furnizeze fundamentele spirituale pentru o civilizație unitară. Valuri de barbari au năvălit din toate cele patru zări, succesiv, spre noul centru al sintezei greco-creștine, cosmopolita Roma. S-au pomenit, toți, într-un ocean spiritual superior în care și-au stins repede sângele care le clocotea în venele sălbatice. Este procesul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
repede sângele care le clocotea în venele sălbatice. Este procesul care s-a numit „creștinare”, dar care, în mod practic, s-a realizat prin educație. Convertirea la creștinism a fost, de fapt, un fabulos travaliu paideutic care a conferit tuturor barbarilor Europei virtutea aristocratică pe care Democrit din Abdera o botezase physiopoiesis. Dar paideia elenistică nu putea rămâne „fără pată și fără prihană” în acest efort titanic. Nici chiar forma ei cea mai coerentă, enkyklios paideia, nu a rămas neafectată. Dimpotrivă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de culpabilitate față de rafinamentul paideutic al celor pe care îi învingeau. (Este „trăirea” lui Alexandru Macedon ajuns în mirificul palat al lui Darius din Babilon.) Merovingienii chemau la curtea regală nu doar învățați și erudiți vestiți, ci și odraslele nobililor barbari pentru a-i supune, încă din copilărie, unui proces de rafinare spirituală și a-i face, astfel, capabili să ocupe importante funcții în stat. A luat naștere, în acest fel, un învățământ sui-generis, o școală imperială nobilă care-l însoțea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu sistemul ecleziastic. Primele școli europene din era creștină au fost, cum am arătat, școli ecleziastice și mănăstirești, a căror misiune era formarea de slujitori „profesioniști” ai altarului: școală a convertirii la creștinism și a răspândirii moralei creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice aveau o misiune precisă, care a permis stabilirea unui plan de învățământ riguros și universal (septem artes liberales). Școlile ecleziastice deveneau școli episcopale atunci când biserica de care erau atașate era înălțată la rang de episcopie. Din rândul școlilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rousseauist era „omul necultivat”, le bon sauvage. Adică, în termenii acestui paragraf, „creierul gol”: prostia ingenuă pe care o presupunem „bună”, dar care, în realitate, este întotdeauna sălbatică și agresivă. Școala viitorului nu poate fi însă o instituție care produce barbari. Idealul școlii viitorului nu va fi Homo stultissimus, ci Homo sapientissimus - adică un nou kosmopolites, cetățeanul „satului global”, personalitate cultivată și creativă, un „om total”. Nu ne putem imagina viitorul populat cu „creiere mici”, neinstruite, leneșe, anarhice și, până la urmă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al Visărilor păgâne se constituie intermitent, în marginile canoanelor adoptate, priveliști care încântă prin stilizarea delicată, prin grație, prin conturul ferm al desenului. Piese de rezistență sunt unele dintre cele cuprinse în grupajul Centaurii, alături de care pot fi așezate ierarhic Barbarul și Krum cuceritorul, ce anunță Cântecele stepei din Eternități... Alcătuit sub impulsul Centaurului lui Maurice de Guérin, pe care îl va și traduce, dar cu punctul de plecare într-un vis, ciclul Centaurii comunică sentimentul straniei damnațiuni de a fi
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
lui Maurice de Guérin, pe care îl va și traduce, dar cu punctul de plecare într-un vis, ciclul Centaurii comunică sentimentul straniei damnațiuni de a fi „zeu și ființă deodată” cu o energie aproape argheziană, în viziuni inedite. În Barbarul poetul nu face decât să proiecteze aceeași stare de vitalitate torturantă, însă în expresie mai frustă, în alt decor, asiatic, pentru ca în Krum cuceritorul să construiască, parcă din piatră, o înfățișare de centaur sălbatic: „Pe armăsar în spume oprit, ca
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Fiica lui Zoltes explică preocuparea constantă pentru istorie, susținută de o combustie patriotică. Romanul prezintă povestea unei comunități daco-romane din locurile prahovene de azi, cât și drama daco-romanilor de pe toată întinderea Daciei sub împăratul Aurelian: rezistența lor împotriva valurilor de barbari. În același gen, cu precădere instructiv, se va încadra și Burebista, încercând să reconstituie dimensiunile unei epoci pe fundalul căreia se proiectează destinul regelui dac. Prima parte reia mitul Daciei Felix, viața unui ținut în care ritualurile arhaice mențin echilibrul
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Costin sau din stolnicul Constantin Cantacuzino, susținând că „patrioții” nu și-au părăsit țara. Atenuează însă exagerările puriste ale lui Petru Maior, afirmând cu mândrie dacismul (își luase, de altfel, pseudonimul Dac). Cronicarul enumeră cetățile romane rămase, amintește de năvălirile barbarilor și de imperiul Asăneștilor, pentru a ajunge la descălecatul lui Radu Negru de la 1290. Următoarele două capitole ale cronicii, ce au un caracter compilativ, rămân interesante pentru modul în care sunt preluate și folosite sursele. Până la 1774 transcrie cu modificări
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând și ierburile sfinte/ Țărâna dă miresme de tămâi/ Când cornul mă chema spre legăminte/ Tu încleștai amarnic: «Mai rămâi!»” (Amintiri spre Someș). Figura voievodală, de sorginte eminesciană, se preface
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Tensiunea către prezent, anticipează poemul Bălcescu din Nume (II), așa cum articolul „Fragmentele...” lui Herder se continuă liric în poemul Herder. SCRIERI: Nume, București, 1967; Întoarcerea la cuvinte, îngr. și pref. Valeriu Cristea, București, 1989. Traduceri: Zbigniew Herbert, Versuri, București, 1976, Barbarul în grădină, București, 1980; Didier Decoin, John Gheena, pref. Narcis Zărnescu, București, 1983. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Nume”, CNT, 1967, 20; Laurențiu Ciobanu [Dan Laurențiu], „Nume”, CRC, 1967, 26; Lucian Raicu, „Nume”, GL, 1967, 31; Cristea, Interpretări, 174-176; Constantin, Despre
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
cenușa vulcanului Vezuviu, în timp ce privea atent erupția? Herodot își propune să cuprindă în relatările sale o durată de aproape două sute de ani. Adâncirea în detaliu înseamnă distanțarea de conceptul unitar de umanitate presupus de discursul mitic. Contrastul dintre greci și barbari este cel puțin la fel de puternic ca dihotomia între evrei și neamuri. A. Momigliano îl considera pe Polybius drept primul istoric grec care a scris având în față orizontul universalității. Polybius știe că istoria politică a Imperiului Roman decide soarta unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apologetice. Într-un fel legitim, cunoașterea - primă expresie a iubirii - devenise un indispendabil instrument misionar, mult mai durabil și mai prețios decât luciul săbiilor de cruciat sau cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau citi istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor îi ispitea de aceea mai mult pe rechini îse știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această culoare), fie din alte pricini, fapt este că ei se țineau scai de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
același stat, Kansas, furnizează o cu totul altă categorie de personaje: ahtiate după bani, corupte până în măduva oaselor, gata de trădare, prostituție și asasinat. De altfel, The Little Sister încearcă să explice decăderea Californiei aproape în exclusivitate pe baza invaziei „barbarilor” din provincie: pe lângă „scorpionii” din Kansas, majoritatea celorlalți răufăcători provin din Cleveland: Steelgrave (cunoscut, ca șef de bandă, sub numele de Weepy Moyer), Moe Stein, doctorul Lagardie și planturoasa lui ex-soție, Dolores Gonzales. Sociologic naiv, un astfel de scenariu diminuează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
clipă într-alta, aveau s-o recunoască și să mă alunge... Încă îmi mai amintesc, vezi tu, chiar cu o recunoștință maladivă, de parcă ar fi fost vorba din partea lor despre o generozitate supraomenească. Gândiți-vă doar, să-l tolerăm pe barbarul ăsta tânăr, ras în cap, cu mâinile vinete de frig sub mânecile prea scurte. Și, culmea, fiu al unui tată decăzut. Cum vrei să fiu un martor imparțial? Ai aprins o lanternă, ți-am văzut degetele în fascicolul îngust de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Burnet: „Considerații tactice ghidează probabil această alegere. Grigore cel Mare dorește vrea să dea un chip (veut donner un visage) Bisericii din vremea sa. Să ne reașezăm În context: la sfârșitul secolului al VI-lea, invaziile se cam potolesc, iar barbarii sunt instalați cam pretutindeni În vechiul Imperiu roman. Nu sunt toți creștini, nici nu mai Încape vorbă. Se cuvine așadar ca Biserica să declanșeze o vastă operațiune de evanghelizare. Grigore alege un crainic (héraut) pentru această Întreprindere: Maria Magdalena. Ea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Arad, 1995; Despre arta burlanieră și alte povestiri, Arad, 1997; Mușchetarii Câmpiei de Vest, Nădlac, 2000. Traduceri: V. Sikula, Maistorii, Timișoara, 1983 (în colaborare cu Ondrej Stefanko); Anton Hykisch, Adorați regina, Arad, 1991 (în colaborare cu Ondrej Stefanko); Bohumil Hrabal, Barbarul tandru, Nădlac, 2000, Prea zgomotoasa singurătate, Nădlac, 2000, Acest oraș este în grija comună a locuitorilor săi, Nădlac, 2001, Mașinuța, Nădlac, 2002; Pavel Vilikovsky, Calul la etaj, orbul la Vráble, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Ondrej Stefanko); Stanislav Rakús, Cerșetorii
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
un desen plăcut privirii. Izbește brusc, necontrolat, cu pumnul strâns în lucrătura damaschinată. Armătura fină îi zdrelește pielea. Durerea îl face să suduie. De unde putea să vină arta asta de a răsuci metalul în fel și chip decât de la niște barbari? Barbarii din Damasc. Suspină apoi. Sunt însă mult mai pricepuți decât cei din Egipt, Grecia și Italia, adunați la un loc. Tatăl Vipsaniei îi aprecia foarte mult... Vipsania! Își contorsionează fața într-o strâmbătură dureroasă. De ce îl critică întruna, indiferent
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desen plăcut privirii. Izbește brusc, necontrolat, cu pumnul strâns în lucrătura damaschinată. Armătura fină îi zdrelește pielea. Durerea îl face să suduie. De unde putea să vină arta asta de a răsuci metalul în fel și chip decât de la niște barbari? Barbarii din Damasc. Suspină apoi. Sunt însă mult mai pricepuți decât cei din Egipt, Grecia și Italia, adunați la un loc. Tatăl Vipsaniei îi aprecia foarte mult... Vipsania! Își contorsionează fața într-o strâmbătură dureroasă. De ce îl critică întruna, indiferent ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu este mai păgubitor pentru un suflet fraged, care nu ține încă drumul drept, decât să asiste la un asemenea spectacol, îl aude pe german spunând. Ce să zic? se strâmbă în sinea sa. În ținuturile voastre sălbatice, puii de barbari or vedea sânge doar la maturitate... Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt. Ca romanii ăștia, cărora a ajuns să li se pară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fără stăpân, mai ales dacă nu sunt despărțite prin hotare fortificate de bogăția pe care o aduce în toate colțurile lumii Pacea Romană. Lasă să-i scape un suspin adânc. Încearcă să se consoleze. Până la urmă e normal ca și barbarii să tânjească să se înfrupte și ei din bunăstarea civilizației... Imediat se înfioară. Dar dacă doresc să o distrugă? Cum au încercat recent pannonii și dalmații. Oftează din nou. Uite ce avantaje aduce pacea și familiarizarea cu limba și cultura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele victimelor încă neînchegat pe ele. Un corb flutură din aripi deasupra lui și croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]